Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
3

Orice lucru își are vremea lui

31Toate își au vremea lor și fiecare

3:1
Vers. 17. Cap. 8:6.
lucru de sub ceruri își are ceasul lui. 2Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea
3:2
Evr. 9:27
ei; săditul își are vremea lui, și smulgerea celor sădite își are vremea ei. 3Uciderea își are vremea ei, și tămăduirea își are vremea ei; dărâmarea își are vremea ei, și zidirea își are vremea ei; 4plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui; 5aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strângerea pietrelor își are vremea ei; îmbrăţișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrăţișări își are vremea
3:5
Ioel 2:161 Cor. 7:5
ei; 6căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei; 7ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea
3:7
Amos 5:13
ei, și vorbirea își are vremea ei; 8iubitul își are vremea lui, și urâtul
3:8
Luca 14:26
își are vremea lui; războiul își are vremea lui, și pacea își are vremea ei. 9Ce
3:9
Cap. 1:3.
folos are cel ce muncește din truda lui? 10Am văzut
3:10
Cap. 1:13.
la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 11Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că
3:11
Cap. 8:17.
omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. 12Am ajuns
3:12
Vers. 22.
să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure și să trăiască bine în viaţa lor; 13dar și faptul că un om mănâncă
3:13
Cap. 2:24.
și bea și duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu. 14Am ajuns la cunoștinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic
3:14
Iac. 1:17
de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El. 15Ce
3:15
Cap. 1:9.
este a mai fost și ce va fi a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăși înapoi ce a trecut.

Teme-te de Dumnezeu!

16Am mai văzut

3:16
Cap. 5:8.
sub soare că, în locul rânduit pentru judecată, domnește nelegiuirea și că, în locul rânduit pentru dreptate, este răutate. 17Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu
3:17
Rom. 2:6-82 Cor. 5:102 Tes. 1:6,7
va judeca și pe cel bun, și pe cel rău, căci El a sorocit o vreme
3:17
Vers. 1.
pentru orice lucru și pentru orice faptă.” 18Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu și ei înșiși să vadă că nu sunt decât niște dobitoace. 19Căci
3:19
Ps. 49:12,20
73:22
soarta omului și a dobitocului este aceeași; aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt; toţi au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc, căci totul este deșertăciune. 20Toate merg la un loc; toate
3:20
Gen. 3:19
au fost făcute din ţărână și toate se întorc în ţărână. 21Cine
3:21
Cap. 12:7.
știe dacă suflarea omului se suie în sus și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos, în pământ? 22Așa
3:22
Cap. 2:24. Vers. 12. Cap. 5:18;
că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui: aceasta
3:22
Cap. 2:10.
este partea lui. Căci
3:22
Cap. 6:12;
cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?

4

41M-am uitat apoi la toate asupririle

4:1
Cap. 3:16;
care se fac sub soare; și iată că cei apăsaţi varsă lacrimi și nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor și n-are cine să-i mângâie! 2Și
4:2
Iov 3:17
am găsit că morţii care au murit mai înainte sunt mai fericiţi decât cei vii, care sunt încă în viaţă. 3Dar
4:3
Iov 3:11,16,21
mai fericit decât amândoi, am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare. 4Am mai văzut că orice muncă și orice iscusinţă la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt. 5Nebunul
4:5
Prov. 6:10
24:33
își încrucișează mâinile și își mănâncă însăși carnea lui. 6Mai
4:6
Prov. 15:16,17
16:8
bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt. 7Am mai văzut o altă deșertăciune sub soare. 8Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii
4:8
Prov. 27:201 Ioan 2:16
nu i se satură niciodată de bogăţii și
4:8
Ps. 39:6
nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău. 9Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. 10Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur și cade fără să aibă pe altul care să-l ridice! 11Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? 12Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor. 13Mai bine un copil sărac și înţelept decât un împărat bătrân și fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat; 14căci el poate să iasă din temniţă ca să domnească, măcar că poate chiar să se fi născut sărac în împărăţia celui din urmă. 15Am văzut pe toţi cei vii, care umblă sub soare, înconjurând pe copilul care avea să urmeze după împărat și să domnească în locul lui. 16Fără sfârșit era tot poporul în fruntea căruia mergea el. Și totuși cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.

5

51Păzește-ţi piciorul

5:1
Exod 3:5Is. 1:12
când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculţi, decât
5:1
1 Sam. 15:22Ps. 50:8Prov. 15:8
21:27Osea 6:6
să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu știu că fac rău cu aceasta. 2Nu te grăbi să deschizi gura și să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, și tu, pe pământ; de aceea să nu spui vorbe
5:2
Prov. 10:19Mat. 6:7
multe. 3Căci, dacă visele se nasc din mulţimea grijilor, prostia
5:3
Prov. 10:19
nebunului se cunoaște din mulţimea cuvintelor. 4Dacă
5:4
Num. 30:2Deut. 23:21-23Ps. 50:14
76:11
ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlinești, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlinește
5:4
Ps. 66:13,14
juruinţa pe care ai făcut-o. 5Mai
5:5
Prov. 20:25Fapte 5:4
bine să nu faci nicio juruinţă decât să faci o juruinţă și să n-o împlinești. 6Nu lăsa gura să te bage în păcat și nu
5:6
1 Cor. 11:10
zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit.” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale și să nimicească lucrarea mâinilor tale? 7Căci, dacă este deșertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este și în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te
5:7
Cap. 12:13.
de Dumnezeu! 8Când vezi
5:8
Cap. 3:16.
în ţară pe cel sărac năpăstuit și jefuit în numele dreptului și dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta. Căci peste cel
5:8
Ps. 12:5
58:11
82:1
mare veghează altul mai mare și peste ei toţi, Cel Preaînalt. 9Dar un folos pentru ţară, în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară. 10Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint și cine iubește bogăţia multă nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune! 11Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc și cei ce le papă. Și ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii? 12Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. 13Este
5:13
Cap. 6:1.
un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor. 14Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini. 15Cum
5:15
Iov 1:21Ps. 49:171 Tim. 6:7
a ieșit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, așa se întoarce și nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui. 16Și acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise. Și ce
5:16
Cap. 1:3.
folos are el că
5:16
Prov. 11:29
s-a trudit în vânt? 17Ba încă toată viaţa lui a
5:17
Ps. 127:2
mai trebuit să mănânce cu necaz și a avut multă durere, grijă și supărare. 18Iată ce am văzut: este
5:18
Cap. 2:24;
bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci
5:18
Cap. 2:10;
aceasta este partea lui. 19Dar dacă
5:19
Cap. 2:24;
a dat Dumnezeu cuiva avere și bogăţii și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu. 20Căci nu se mai gândește mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.