61Este
un rău pe care l-am văzut sub soare și care se întâlnește des între oameni. 2Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii și slavă, așa
73:7
că nu-i lipsește nimic din ce-i dorește sufletul, dar
Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deșertăciune și un rău mare. 3Chiar dacă un om ar avea o sută de copii și ar trăi mulţi ani, oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el și dacă
nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai
fericită decât el. 4Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric și numele îi rămâne acoperit cu întuneric; 5n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, și de aceea este mai bine de ea decât de omul acela. 6Și de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc? 7Toată
truda omului este pentru gura lui, și totuși poftele nu i se împlinesc niciodată. 8Căci ce are înţeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are nenorocitul care știe să se poarte înaintea celor vii? 9Mai bine ce vezi cu ochii decât frământare de pofte neîmplinite: și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt. 10Ce este omul se cunoaște după numele care i s-a dat demult: se știe că este din pământ și nu
poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el. 11Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţește deșertăciunea, ce folos are omul din ea? 12Căci cine știe ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deșartă, pe care le petrece ca o
109:23
144:4Iac. 4:14
umbră? Și cine
poate să spună omului ce va fi după el sub soare?