51Păzește-ţi piciorul
când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculţi, decât
21:27Osea 6:6
să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu știu că fac rău cu aceasta. 2Nu te grăbi să deschizi gura și să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, și tu, pe pământ; de aceea să nu spui vorbe
multe. 3Căci, dacă visele se nasc din mulţimea grijilor, prostia
nebunului se cunoaște din mulţimea cuvintelor. 4Dacă
76:11
ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlinești, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlinește
juruinţa pe care ai făcut-o. 5Mai
bine să nu faci nicio juruinţă decât să faci o juruinţă și să n-o împlinești. 6Nu lăsa gura să te bage în păcat și nu
zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit.” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale și să nimicească lucrarea mâinilor tale? 7Căci, dacă este deșertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este și în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te
de Dumnezeu! 8Când vezi
în ţară pe cel sărac năpăstuit și jefuit în numele dreptului și dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta. Căci peste cel
58:11
82:1
mare veghează altul mai mare și peste ei toţi, Cel Preaînalt. 9Dar un folos pentru ţară, în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară. 10Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint și cine iubește bogăţia multă nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune! 11Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc și cei ce le papă. Și ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii? 12Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. 13Este
un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor. 14Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini. 15Cum
a ieșit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, așa se întoarce și nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui. 16Și acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise. Și ce
folos are el că
s-a trudit în vânt? 17Ba încă toată viaţa lui a
mai trebuit să mănânce cu necaz și a avut multă durere, grijă și supărare. 18Iată ce am văzut: este
bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci
aceasta este partea lui. 19Dar dacă
a dat Dumnezeu cuiva avere și bogăţii și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu. 20Căci nu se mai gândește mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.
Averea și cinstea sunt tot deșertăciuni
61Este
un rău pe care l-am văzut sub soare și care se întâlnește des între oameni. 2Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii și slavă, așa
73:7
că nu-i lipsește nimic din ce-i dorește sufletul, dar
Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deșertăciune și un rău mare. 3Chiar dacă un om ar avea o sută de copii și ar trăi mulţi ani, oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el și dacă
nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai
fericită decât el. 4Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric și numele îi rămâne acoperit cu întuneric; 5n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, și de aceea este mai bine de ea decât de omul acela. 6Și de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc? 7Toată
truda omului este pentru gura lui, și totuși poftele nu i se împlinesc niciodată. 8Căci ce are înţeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are nenorocitul care știe să se poarte înaintea celor vii? 9Mai bine ce vezi cu ochii decât frământare de pofte neîmplinite: și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt. 10Ce este omul se cunoaște după numele care i s-a dat demult: se știe că este din pământ și nu
poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el. 11Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţește deșertăciunea, ce folos are omul din ea? 12Căci cine știe ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deșartă, pe care le petrece ca o
109:23
144:4Iac. 4:14
umbră? Și cine
poate să spună omului ce va fi după el sub soare?
71Mai mult face un nume
22:1
bun decât untdelemnul mirositor, și ziua morţii decât ziua nașterii. 2Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta. 3Mai
bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună. 4Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. 5Mai
15:31,32
bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte. 6Căci
râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune. 7Averea luată prin silă înnebunește pe cel înţelept și
mita strică inima. 8Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel
bun la suflet decât cel îngâmfat. 9Nu
16:32Iac. 1:19
te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuiește în sânul nebunilor. 10Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi așa. 11Înţelepciunea preţuiește cât o moștenire și chiar mai mult pentru cei
ce văd soarele. 12Căci ocrotire dă și înţelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al știinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au. 13Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu! Cine
poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? 14În
ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una, și pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el. 15Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este câte un om fără prihană
care piere în neprihănirea lui, și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. 16Nu
fi prea neprihănit și
nu te arăta prea înţelept. Pentru
ce să te pierzi singur? 17Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme? 18Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. 19Înţelepciunea
24:5
face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. 20Fiindcă pe pământ nu este niciun
om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. 21Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! 22Căci știe inima ta de câte ori ai vorbit și tu de rău pe alţii. 23Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am
zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine. 24Cu mult mai departe
decât era mai înainte și ce adâncă
! Cine o va putea găsi? 25M-am apucat și am cercetat toate lucrurile
cu gând să înţeleg, să adâncesc și să caut înţelepciunea și rostul lucrurilor și să pricep nebunia răutăţii și rătăcirea prostiei. 26Și
22:14
am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă și un laţ și ale cărei mâini sunt niște lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. 27Iată ce am găsit, zice Eclesiastul
, cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul; 28iată ce-mi caută și acum sufletul și n-am găsit. Din o mie am găsit un
om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea. 29Numai iată ce am găsit: că
Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei
umblă cu multe șiretenii.
