71Mai mult face un nume
22:1
bun decât untdelemnul mirositor, și ziua morţii decât ziua nașterii. 2Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta. 3Mai
bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună. 4Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. 5Mai
15:31,32
bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte. 6Căci
râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune. 7Averea luată prin silă înnebunește pe cel înţelept și
mita strică inima. 8Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel
bun la suflet decât cel îngâmfat. 9Nu
16:32Iac. 1:19
te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuiește în sânul nebunilor. 10Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi așa. 11Înţelepciunea preţuiește cât o moștenire și chiar mai mult pentru cei
ce văd soarele. 12Căci ocrotire dă și înţelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al știinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au. 13Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu! Cine
poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? 14În
Deut. 28:47
ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una, și pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el. 15Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este câte un om fără prihană
care piere în neprihănirea lui, și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. 16Nu
fi prea neprihănit și
nu te arăta prea înţelept. Pentru
ce să te pierzi singur? 17Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme? 18Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. 19Înţelepciunea
24:5
face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. 20Fiindcă pe pământ nu este niciun
om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. 21Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! 22Căci știe inima ta de câte ori ai vorbit și tu de rău pe alţii. 23Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am
zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine. 24Cu mult mai departe
decât era mai înainte și ce adâncă
! Cine o va putea găsi? 25M-am apucat și am cercetat toate lucrurile
2:12
cu gând să înţeleg, să adâncesc și să caut înţelepciunea și rostul lucrurilor și să pricep nebunia răutăţii și rătăcirea prostiei. 26Și
22:14
am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă și un laţ și ale cărei mâini sunt niște lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. 27Iată ce am găsit, zice Eclesiastul
, cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul; 28iată ce-mi caută și acum sufletul și n-am găsit. Din o mie am găsit un
om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea. 29Numai iată ce am găsit: că
Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei
umblă cu multe șiretenii.