Averea și cinstea sunt tot deșertăciuni
61Este
un rău pe care l-am văzut sub soare și care se întâlnește des între oameni. 2Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii și slavă, așa
73:7
că nu-i lipsește nimic din ce-i dorește sufletul, dar
Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deșertăciune și un rău mare. 3Chiar dacă un om ar avea o sută de copii și ar trăi mulţi ani, oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el și dacă
nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai
fericită decât el. 4Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric și numele îi rămâne acoperit cu întuneric; 5n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, și de aceea este mai bine de ea decât de omul acela. 6Și de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc? 7Toată
truda omului este pentru gura lui, și totuși poftele nu i se împlinesc niciodată. 8Căci ce are înţeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are nenorocitul care știe să se poarte înaintea celor vii? 9Mai bine ce vezi cu ochii decât frământare de pofte neîmplinite: și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt. 10Ce este omul se cunoaște după numele care i s-a dat demult: se știe că este din pământ și nu
poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el. 11Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţește deșertăciunea, ce folos are omul din ea? 12Căci cine știe ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deșartă, pe care le petrece ca o
109:23
144:4Iac. 4:14
umbră? Și cine
poate să spună omului ce va fi după el sub soare?
71Mai mult face un nume
22:1
bun decât untdelemnul mirositor, și ziua morţii decât ziua nașterii. 2Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta. 3Mai
bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună. 4Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. 5Mai
15:31,32
bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte. 6Căci
râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune. 7Averea luată prin silă înnebunește pe cel înţelept și
mita strică inima. 8Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel
bun la suflet decât cel îngâmfat. 9Nu
16:32Iac. 1:19
te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuiește în sânul nebunilor. 10Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi așa. 11Înţelepciunea preţuiește cât o moștenire și chiar mai mult pentru cei
ce văd soarele. 12Căci ocrotire dă și înţelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al știinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au. 13Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu! Cine
poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? 14În
ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una, și pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el. 15Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este câte un om fără prihană
care piere în neprihănirea lui, și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. 16Nu
fi prea neprihănit și
nu te arăta prea înţelept. Pentru
ce să te pierzi singur? 17Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme? 18Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. 19Înţelepciunea
24:5
face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. 20Fiindcă pe pământ nu este niciun
om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. 21Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! 22Căci știe inima ta de câte ori ai vorbit și tu de rău pe alţii. 23Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am
zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine. 24Cu mult mai departe
decât era mai înainte și ce adâncă
! Cine o va putea găsi? 25M-am apucat și am cercetat toate lucrurile
cu gând să înţeleg, să adâncesc și să caut înţelepciunea și rostul lucrurilor și să pricep nebunia răutăţii și rătăcirea prostiei. 26Și
22:14
am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă și un laţ și ale cărei mâini sunt niște lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. 27Iată ce am găsit, zice Eclesiastul
, cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul; 28iată ce-mi caută și acum sufletul și n-am găsit. Din o mie am găsit un
om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea. 29Numai iată ce am găsit: că
Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei
umblă cu multe șiretenii.
81Cine este ca cel înţelept și cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea
17:24Fapte 6:15
omului îi luminează faţa, și asprimea
feţei i se schimbă. 2Eu îţi spun: Păzește poruncile împăratului din pricina
jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu. 3Nu
te grăbi să pleci dinaintea lui și nu stărui într-un lucru rău, căci el poate face tot ce vrea, 4pentru că vorba împăratului are putere. Cine
poate zice: „Ce faci?” 5Pe cine păzește porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaște și vremea, și judecata. 6Căci pentru
orice lucru este o vreme și o judecată și nenorocirea paște pe om. 7Dar
10:14
el nu știe ce și cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune. 8Omul
nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, și n-are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, și răutatea nu poate scăpa pe cei răi. 9Toate acestea le-am văzut și mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme când un om stăpânește peste alt om, ca să-l facă nenorocit. 10Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi și ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt și uitaţi în
cetate. Și aceasta este o deșertăciune! 11Pentru că
50:21Is. 26:10
nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău. 12Totuși, măcar că păcătosul face
de o sută de ori răul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei
ce se tem de Dumnezeu și au frică de El. 13Dar cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. 14Este o deșertăciune care se petrece pe pământ: și anume sunt oameni neprihăniţi cărora le merge ca și celor răi, care fac fapte rele, și sunt răi cărora le
9:1,2,3
merge ca și celor neprihăniţi, care fac fapte bune. Eu zic că și aceasta este o deșertăciune. 15Am lăudat
dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce și să bea și să se veselească; iată ce trebuie să-l însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe care i le dă Dumnezeu sub soare. 16Când mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea și să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care și-o dă omul pe pământ – căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte –, 17am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul
nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla și, chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot
nu poate să găsească.
