81Cine este ca cel înţelept și cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea
17:24Fapte 6:15
omului îi luminează faţa, și asprimea
feţei i se schimbă. 2Eu îţi spun: Păzește poruncile împăratului din pricina
jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu. 3Nu
te grăbi să pleci dinaintea lui și nu stărui într-un lucru rău, căci el poate face tot ce vrea, 4pentru că vorba împăratului are putere. Cine
poate zice: „Ce faci?” 5Pe cine păzește porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaște și vremea, și judecata. 6Căci pentru
orice lucru este o vreme și o judecată și nenorocirea paște pe om. 7Dar
10:14
el nu știe ce și cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune. 8Omul
nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, și n-are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, și răutatea nu poate scăpa pe cei răi. 9Toate acestea le-am văzut și mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme când un om stăpânește peste alt om, ca să-l facă nenorocit. 10Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi și ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt și uitaţi în
cetate. Și aceasta este o deșertăciune! 11Pentru că
50:21Is. 26:10
nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău. 12Totuși, măcar că păcătosul face
de o sută de ori răul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei
ce se tem de Dumnezeu și au frică de El. 13Dar cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. 14Este o deșertăciune care se petrece pe pământ: și anume sunt oameni neprihăniţi cărora le merge ca și celor răi, care fac fapte rele, și sunt răi cărora le
9:1,2,3
merge ca și celor neprihăniţi, care fac fapte bune. Eu zic că și aceasta este o deșertăciune. 15Am lăudat
dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce și să bea și să se veselească; iată ce trebuie să-l însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe care i le dă Dumnezeu sub soare. 16Când mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea și să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care și-o dă omul pe pământ – căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte –, 17am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul
nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla și, chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot
nu poate să găsească.
91Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am văzut că cei neprihăniţi
și înţelepţi și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: atât dragostea, cât și ura. Oamenii nu știu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. 2Tuturor
li se întâmplă toate deopotrivă: aceeași soartă are cel neprihănit și cel rău, cel bun și curat, ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca și cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme să jure! 3Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare, anume că aceeași soartă au toţi. De aceea și este plină inima oamenilor de răutate și de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Și după aceea? Se duc la cei morţi. 4Căci cine este scutit? Oricine trăiește tot mai trage nădejde, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort. 5Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri, dar cei
morţi nu știu nimic și nu mai au nicio răsplată, fiindcă până și pomenirea
li se uită. 6Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor de mult au și pierit și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. 7Du-te dar de mănâncă-ţi
pâinea cu bucurie și bea-ţi cu inimă bună vinul, căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. 8Hainele să-ţi fie albe în orice vreme și untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. 9Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubești în tot timpul vieţii tale deșarte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci
aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare. 10Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știinţă, nici înţelepciune! 11Am mai văzut
apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câștigă războiul, că nu cei înţelepţi câștigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme și de împrejurări. 12Căci omul nu-și
cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laţ; ca și ei sunt prinși
17:261 Tes. 5:3
și fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei. 13Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare și mi s-a părut mare. 14Era
o mică cetate, cu puţini oameni în ea și a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o și a ridicat mari întărituri împotriva ei. 15În ea se afla un om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Și nimeni nu se gândise la omul acela sărac. 16Atunci am zis
24:5
: „Mai bună este înţelepciunea decât tăria!” Totuși, înţelepciunea
săracului este dispreţuită și nimeni nu-l ascultă. 17Cuvintele înţelepţilor, ascultate în liniște, sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpânește între nebuni. 18Înţelepciunea este mai
de preţ decât sculele de război, dar un
singur păcătos nimicește mult bine.
101Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puţină nebunie biruiește înţelepciunea și slava. 2Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui. 3Și pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea și
18:2
spune tuturor că este un nebun! 4Când izbucnește împotriva ta mânia celui ce stăpânește, nu-ţi
părăsi locul, căci
sângele rece te păzește de mari păcate. 5Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greșeală care vine de la cel ce cârmuiește: 6nebunia
este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos. 7Am văzut robi călări
30:22
și voievozi mergând pe jos, ca niște robi. 8Cine
sapă groapa altuia cade el în ea și cine surpă un zid va fi mușcat de un șarpe. 9Cine sfărâmă pietre este rănit de ele și cine despică lemne este în primejdie. 10Când se tocește fierul și rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoiești puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune. 11Când mușcă șarpele fiindcă n-a
fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câștig din meșteșugul lui. 12Cuvintele
12:13
unui înţelept sunt plăcute, dar
18:7
buzele nebunului îi aduc pieirea. 13Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, și cel din urmă este o nebunie și mai rea. 14Nebunul
spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu știe ce se va întâmpla. Și cine-i va spune ce
va fi după el? 15Truda nebunului obosește pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate. 16Vai
5:11
de tine, ţară al cărei împărat este un copil și ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă! 17Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare și ai cărei voievozi
mănâncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie! 18Când mâinile sunt leneșe, se lasă grinda, și când se lenevesc mâinile, plouă în casă. 19Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul
înveselește viaţa, iar argintul le dă pe toate. 20Nu blestema pe împărat nici chiar în gând și nu
blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba și un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.
