Haman dat de gol
71Împăratul și Haman s-au dus la ospăţ la împărăteasa Estera. 2În această a doua zi, împăratul a zis iarăși Esterei pe când beau
vin: „Care este cererea ta, împărăteasă Estera? Ea îţi va fi împlinită. Ce dorești? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.” 3Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, și dacă găsește cu cale împăratul, dă-mi viaţa – iată cererea mea – și scapă pe poporul meu – iată dorinţa mea! 4Căci eu și poporul meu suntem vânduţi
să fim nimiciţi, înjunghiaţi și prăpădiţi. Măcar dacă am fi vânduţi să fim robi și roabe, aș tăcea, dar vrăjmașul n-ar putea să înlocuiască pierderea făcută împăratului.” 5Împăratul Ahașveroș a luat cuvântul și a zis împărătesei Estera: „Cine și unde este acela care are de gând să facă așa?” 6Estera a răspuns: „Apăsătorul, vrăjmașul, este Haman, răul acesta!” Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului și a împărătesei. 7Și împăratul, în mânia lui, s-a sculat și a părăsit ospăţul și s-a dus în grădina casei împărătești. Haman a rămas să-și ceară viaţa de la împărăteasa Estera, căci vedea bine că pierderea lui era hotărâtă în mintea împăratului. 8Când s-a întors împăratul din grădina casei împărătești în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre
patul pe care era Estera și i-a zis: „Cum, să mai și silești pe împărăteasă la mine, în casa împărătească?”
Cum au ieșit cuvintele acestea din gura împăratului, i-au și acoperit
faţa lui Haman. 9Și Harbona
, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată, spânzurătoarea
pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!” 10Și au spânzurat
pe Haman pe spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Și mânia împăratului s-a potolit.
Porunca pentru iudei
81În aceeași zi, împăratul Ahașveroș a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmașul iudeilor. Și Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de rudenie
cu el. 2Împăratul și-a scos inelul
pe care-l luase înapoi de la Haman și l-a dat lui Mardoheu. Estera, din partea ei, a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman. 3Apoi Estera a vorbit din nou înaintea împăratului. S-a aruncat la picioarele lui, a plâns, l-a rugat să oprească urmările răutăţii lui Haman, Agaghitul, și izbânda planurilor lui împotriva iudeilor. 4Împăratul a întins toiagul
împărătesc de aur Esterei, care s-a ridicat și a stat în picioare înaintea împăratului. 5Ea a zis atunci: „Dacă împăratul găsește cu cale și dacă am căpătat trecerea înaintea lui, dacă lucrul pare potrivit împăratului și dacă eu sunt plăcută înaintea lui, să se scrie ca să se întoarcă scrisorile făcute de Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, și scrise de el cu gând să piardă pe iudeii care sunt în toate ţinuturile împăratului. 6Căci cum aș putea eu să văd nenorocirea
care ar atinge pe poporul meu și cum aș putea să văd nimicirea neamului meu?” 7Împăratul Ahașveroș a zis împărătesei Estera și iudeului Mardoheu: „Iată, am
dat Esterei casa lui Haman, și el a fost spânzurat pe spânzurătoare, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor. 8Scrieţi dar în folosul iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului, și pecetluiţi cu inelul împăratului. Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului și pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi
desfiinţată.” 9Logofeţii împăratului au fost chemaţi
în vremea aceea, în a douăzeci și treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, și au scris, după tot ce a poruncit Mardoheu, iudeilor, căpeteniilor oștirii, dregătorilor și mai-marilor celor o sută douăzeci și șapte de ţinuturi așezate de la India
la Etiopia, fiecărui ţinut după
scrierea lui, fiecărui popor după limba lui și iudeilor după scrierea și limba lor. 10Au scris
în numele împăratului Ahașveroș și au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimis scrisorile prin alergători călări pe cai și catâri născuţi din iepe. 11Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie iudeilor, în oricare cetate ar fi fost, să se adune și să-și apere viaţa, să nimicească, să omoare și să piardă, împreună cu pruncii și femeile lor, pe toţi aceia din fiecare popor și din fiecare ţinut care ar lua armele să-i lovească și să le prade
averile. 12Aceasta să se facă într-o singură zi
în toate ţinuturile împăratului Ahașveroș, și anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar. 13Aceste scrisori cuprindeau hotărârea
care trebuia vestită în fiecare ţinut și dădeau de știre tuturor popoarelor că iudeii stau gata pentru ziua aceea, ca să se răzbune pe vrăjmașii lor. 14Alergătorii călări pe cai și pe catâri au plecat îndată și în toată graba, după porunca împăratului. Hotărârea a fost vestită și în capitala Susa. 15Mardoheu a ieșit de la împărat cu o haină împărătească albastră și albă, cu o mare cunună de aur și cu o mantie de in subţire și de purpură. Cetatea Susa
striga și se bucura. 16Pentru iudei nu era decât fericire
și bucurie, veselie și slavă. 17În fiecare ţinut și în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungeau porunca împăratului și hotărârea lui, au fost între iudei bucurie și veselie, ospeţe și zile
de sărbătoare. Și mulţi oameni dintre popoarele ţării s-au făcut
iudei, căci îi apucase frica
11:25
de iudei.
Răzbunarea iudeilor
91În luna
a douăsprezecea, adică luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care
avea să se aducă la îndeplinire porunca și hotărârea împăratului, și când vrăjmașii iudeilor nădăjduiseră să stăpânească
peste ei, s-a întâmplat tocmai dimpotrivă, că iudeii au stăpânit asupra vrăjmașilor lor. 2Iudeii s-au strâns
în cetăţile lor, în toate ţinuturile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să-i piardă
. Nimeni n-a putut să le stea împotrivă, căci frica
de ei apucase pe toate popoarele! 3Și toţi mai-marii ţinuturilor, căpeteniile oștirii, dregătorii, slujbașii împăratului au sprijinit pe iudei din pricina fricii pe care le-o insufla Mardoheu. 4Căci Mardoheu era puternic în casa împăratului și faima lui se răspândea în toate ţinuturile, pentru că ajungea din ce în ce mai puternic
. 5Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toţi vrăjmașii lor, i-au omorât și i-au prăpădit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmașii lor. 6În capitala Susa, iudeii au ucis și au prăpădit cinci sute de oameni 7și au înjunghiat pe Parșandata, Dalfon, Aspata, 8Porata, Adalia, Aridata, 9Parmașta, Arizai, Aridai și Vaiezata, 10cei zece
fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmașul iudeilor. Dar n-au pus mâna
pe averile lor. 11În ziua aceea, numărul celor ce fuseseră uciși în capitala Susa a ajuns la cunoștinţa împăratului. 12Și împăratul a zis împărătesei Estera: „Iudeii au ucis și au prăpădit în capitala Susa cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte ţinuturi ale împăratului? Care-ţi
este cererea? Ea îţi va fi împlinită. Ce mai dorești? Vei căpăta.” 13Estera a răspuns: „Dacă împăratul găsește cu cale, să fie îngăduit iudeilor care sunt la Susa să facă și mâine după
porunca de azi și să spânzure
pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.” 14Și împăratul a poruncit să se facă așa. Porunca a fost adusă la cunoștinţa poporului din Susa. Au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman. 15Iudeii care se aflau în Susa s-au strâns
din nou în a paisprezecea zi a lunii Adar și au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar n-au pus
mâna pe averile lor. 16Ceilalţi iudei din celelalte ţinuturi ale împăratului s-au strâns
și și-au apărat viaţa. Au căpătat astfel odihnă, scăpând de vrăjmașii lor, și au ucis șaptezeci și cinci de mii din cei ce le erau vrăjmași. Dar
n-au pus mâna pe averile lor.
Sărbătoarea Purim
17Aceste lucruri s-au întâmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar. În ziua a paisprezecea, iudeii s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăţ și de bucurie. 18Cei ce se aflau la Susa s-au strâns în ziua a treisprezecea
și a paisprezecea, dar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăţ și de bucurie. 19De aceea, iudeii de la ţară, care locuiesc în cetăţi fără ziduri, au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi
de bucurie, de ospăţ și de
sărbătoare, în care își trimit
daruri unii altora. 20Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate ţinuturile împăratului Ahașveroș, de aproape și din depărtare. 21Le poruncea să prăznuiască în fiecare an zilele a paisprezecea și a cincisprezecea ale lunii Adar, 22ca zile în care căpătaseră odihnă, scăpând de vrăjmașii lor. Le-a poruncit să prăznuiască luna în care întristarea lor se prefăcuse
în bucurie și jalea lor, în zi de sărbătoare și să facă din aceste zile niște zile de ospăţ și de bucurie, când să-și trimită
daruri de mâncare unii altora și să împartă daruri celor lipsiţi. 23Iudeii s-au îndatorat să facă ceea ce și începuseră să facă și ce le scrisese Mardoheu. 24Căci Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmașul tuturor iudeilor, făcuse planul
să-i piardă și aruncase Pur, adică sorţul, ca să-i omoare și să-i nimicească. 25Dar Estera, venind
înaintea împăratului, împăratul a poruncit în scris să întoarcă
asupra capului lui Haman planul cel rău pe care-l făcuse împotriva iudeilor și să-i spânzure pe lemn pe el și pe fiii lui. 26De aceea, zilele acestea s-au numit Purim, de la numirea Pur.
Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori
, potrivit cu cele ce văzuseră ei înșiși și potrivit cu cele ce li se întâmplaseră, 27iudeii au luat pentru ei, pentru sămânţa lor și pentru toţi cei ce se vor lipi
de ei hotărârea și îndatorirea de neschimbat ca să prăznuiască în fiecare an aceste două zile, în felul rânduit și la vremea hotărâtă. 28Zilele acestea trebuiau să fie pomenite și prăznuite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare ţinut și în fiecare cetate. Și zilele acestea, Purim, nu trebuiau desfiinţate niciodată din mijlocul iudeilor, nici să se șteargă aducerea aminte de ele printre urmașii lor. 29Împărăteasa Estera, fata lui Abihail
, și iudeul Mardoheu au scris stăruitor a doua oară pentru ca să întărească scrisoarea
privitoare la Purim. 30Au trimis scrisori tuturor iudeilor în cele o sută douăzeci și șapte
de ţinuturi ale împăratului Ahașveroș. Ele cuprindeau cuvinte de pace și de credincioșie, 31întărind ţinerea acestor zile Purim la vremea hotărâtă, cum le rânduiseră iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera pentru ei și cum și le rânduiseră și pentru ei înșiși și pentru sămânţa lor, cu prilejul postului
lor și ţipetelor lor. 32Porunca Esterei a întărit așezarea acestei sărbători Purim, și lucrul acesta a fost scris în carte.
