Lăcustele
101Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon
, căci i-am împietrit inima lui și a slujitorilor lui
, ca să fac semnele Mele în mijlocul lor 2și ca
71:18
78:5Ioel 1:3
să istorisești fiului tău și fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor. Și veţi cunoaște că Eu sunt Domnul.” 3Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‘Până când ai de gând să nu vrei să
34:27Iov 42:6Ier. 13:18Iac. 4:101 Pet. 5:6
te smerești înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 4Dacă nu vrei să lași pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine niște
lăcuste pe toată întinderea ţării tale. 5Ele vor acoperi faţa pământului, de nu se va mai putea vedea pământul
; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toţi copacii care cresc pe câmpiile voastre, 6îţi vor
umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egiptenilor. Părinţii tăi și părinţii părinţilor tăi n-au văzut așa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi.’” Moise a plecat și a ieșit de la Faraon. 7Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste
pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece și să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?” 8Au întors la Faraon pe Moise și Aaron. „Duceţi-vă”, le-a zis el, „și slujiţi Domnului Dumnezeului vostru. Care și cine sunt cei ce vor merge?” 9Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu oile și boii noștri, căci avem să ţinem o sărbătoare
în cinstea Domnului.” 10Faraon le-a zis: „Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi și pe copiii voștri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gând să faceţi! 11Nu, nu, ci duceţi-vă voi, bărbaţii, și slujiţi Domnului, căci așa aţi cerut.” Și i-au izgonit dinaintea lui Faraon. 12Domnul a zis lui Moise
: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului și să mănânce
toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra.” 13Moise și-a întins toiagul peste ţara Egiptului, și Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară toată ziua și toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele. 14Lăcustele
105:34
au venit peste ţara Egiptului și s-au așezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai
fusese și nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste. 15Au acoperit
toată faţa pământului, de nu se mai vedea pământul; au
mâncat toată iarba de pe pământ și tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra, și n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată ţara Egiptului. 16Faraon a chemat îndată pe Moise și pe Aaron și a zis: „Am
păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru și împotriva voastră. 17Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta și rugaţi
pe Domnul Dumnezeul vostru să depărteze de la mine și urgia aceasta de moarte!” 18Moise
a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului. 19Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele și le-a aruncat
în Marea Roșie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului. 20Domnul a
împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.
Întuneric de trei zile
21Domnul a zis lui Moise
: „Întinde-ţi mâna spre cer, și va fi întuneric peste ţara Egiptului, așa de întuneric de să se poată pipăi.” 22Moise și-a întins mâna spre cer și a fost
întuneric beznă în toată ţara Egiptului timp de trei zile. 23Nici nu se vedeau unii pe alţii și nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar
în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel era lumină. 24Faraon a chemat pe Moise și a
zis: „Duceţi-vă și slujiţi Domnului! Să nu rămână în ţară decât oile și boii voștri
; copiii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi.” 25Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuţi jertfele și arderile-de-tot pe care le vom aduce Domnului Dumnezeului nostru, 26și turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi și să nu rămână o unghie din ele, căci din ele vom lua ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru, iar până vom ajunge acolo, nu știm ce vom alege ca să aducem Domnului.” 27Domnul a împietrit
inima lui Faraon, și Faraon n-a vrut să-i lase să plece. 28Faraon a zis lui Moise: „Ieși de la mine! Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.” 29„Da!” a răspuns Moise, „nu
mă voi mai arăta înaintea ta.”
Ameninţarea cu urgia a zecea
111Domnul a zis lui Moise: „Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon și asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecaţi de aici
. Când vă va lăsa să plecaţi de tot, chiar vă va izgoni de aici. 2Vorbește cu poporul ca atunci fiecare să ceară de la vecinul său și fiecare de la vecina ei
vase de argint și vase de aur.” 3Domnul
a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor. Chiar Moise
era foarte bine văzut în ţara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon și înaintea poporului. 4Moise a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pe la miezul nopţii, voi trece
prin Egipt 5și toţi întâii
născuţi din ţara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon, care șade pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al roabei care stă la râșniţă și până la toţi întâii născuţi ai dobitoacelor. 6În toată ţara Egiptului vor fi ţipete
mari, așa cum n-au fost și nu vor mai fi. 7Dar dintre toţi
copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un
câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să știţi ce deosebire face Domnul între egipteni și Israel. 8Atunci, toţi
acești slujitori ai tăi se vor coborî la mine și se vor închina până la pământ înaintea mea, zicând: «Ieși, tu și tot poporul care te urmează!» După aceea, voi ieși.’” Moise a ieșit de la Faraon aprins de mânie. 9Domnul a zis lui Moise: „Faraon
n-are s-asculte de voi, pentru ca să se înmulţească
minunile Mele în ţara Egiptului.” 10Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon. Domnul a împietrit inima lui Faraon
, și Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
Așezarea Paștelor
121Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în ţara Egiptului: 2„Luna
aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3Vorbiţi întregii adunări a lui Israel și spuneţi-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. 5Să fie un miel fără
cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. 6Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea
28:16Deut. 16:1,6
a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara12:6 Evreiește: între cele două seri.. 7Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. 8Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, și anume s-o mănânce cu azimi
și cu verdeţuri amare. 9Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă, ci să fie
fript la foc: atât capul, cât și picioarele și măruntaiele. 10Să
nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; și dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc. 11Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintea în picioare și toiagul în mână și să-l mâncaţi în grabă, căci sunt Paștele
Domnului. 12În noaptea aceea, Eu voi trece
prin ţara Egiptului și voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace, și voi face judecată împotriva tuturor zeilor
Egiptului; Eu
, Domnul. 13Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi ţara Egiptului. 14Și pomenirea
acestei zile s-o păstraţi și s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare
în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o
lege veșnică pentru urmașii voștri. 15Timp de șapte
zile, veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi, veţi scoate aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a șaptea va fi nimicit
din Israel. 16În ziua dintâi, veţi avea o adunare de sărbătoare
sfântă; și în ziua a șaptea, veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceţi nicio muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins. 17Să ţineţi Sărbătoarea Azimilor, căci chiar
în ziua aceea voi scoate oștile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 18În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci și una a lunii
. 19Timp de
șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit
din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. 20Să nu mâncaţi pâine dospită, ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi.’” 21Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel și le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel
pentru familiile voastre și înjunghiaţi Paștele. 22Să luaţi
apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiaţi în sângele din strachină și să ungeţi
pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa. 23Când
va trece Domnul ca să lovească Egiptul și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu
9:4
va îngădui Nimicitorului
să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac. 25Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul
, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt. 26Și când
vă vor întreba copiii voștri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’ 27să răspundeţi
: ‘Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul și ne-a scăpat casele noastre.’” Poporul s-a
plecat și s-a închinat până la pământ. 28Și copiii lui Israel au plecat și au făcut
cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.
Moartea întâilor născuţi
29La
miezul nopţii, Domnul a
105:36
135:8
136:10
lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la
întâiul născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniţă și până la toţi întâii născuţi ai dobitoacelor. 30Faraon s-a sculat noaptea, el și toţi slujitorii lui și toţi egiptenii, și au fost mari ţipete
în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. 31În aceeași noapte, Faraon a chemat
pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Sculaţi-vă, ieșiţi din mijlocul poporului meu, voi și
copiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi Domnului, cum aţi zis. 32Luaţi-vă
și oile și boii, cum aţi zis, duceţi-vă și
binecuvântaţi-mă.” 33Egiptenii
zoreau poporul și se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: „Altfel, toţi
vom pieri.” 34Poporul și-a luat plămădeala (coca) înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine și le-au pus pe umeri. 35Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise și au cerut egiptenilor
vase de argint, vase de aur și haine. 36Domnul a
făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Și astfel au
jefuit pe egipteni.
Plecarea din Egipt
37Copiii
lui Israel au plecat din
Ramses spre Sucot, în număr de aproape
46:3Num. 1:46
11:21
șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. 38O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi. 39Cu plămădeala pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat, căci fuseseră izgoniţi
de egipteni fără să mai poată zăbovi și fără să-și ia merinde cu ei. 40Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci
de ani. 41Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile
Domnului au ieșit din ţara Egiptului. 42Noaptea
aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din ţara Egiptului. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toţi copiii lui Israel și de urmașii lor.
Chipul cum să se prăznuiască Paștele
43Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată porunca
privitoare la Paște: niciun străin să nu mănânce din ele. 44Să tai împrejur
pe orice rob cumpărat cu bani, și apoi să mănânce din ele. 45Veneticul
și simbriașul să nu mănânce. 46Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă și să nu zdrobiţi
niciun os. 47Toată
adunarea lui Israel să facă Paștele. 48Dacă un străin
care va locui la tine va vrea să facă Paștele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, și va fi ca și băștinașul, dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele. 49Aceeași lege
15:15,16Gal. 3:28
va fi pentru băștinaș ca și pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.” 50Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51Și chiar în ziua aceea
, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după
oștile lor.
