Așezarea Paștelor
121Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în ţara Egiptului: 2„Luna
aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3Vorbiţi întregii adunări a lui Israel și spuneţi-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. 5Să fie un miel fără
cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. 6Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea
28:16Deut. 16:1,6
a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara12:6 Evreiește: între cele două seri.. 7Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. 8Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, și anume s-o mănânce cu azimi
și cu verdeţuri amare. 9Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă, ci să fie
fript la foc: atât capul, cât și picioarele și măruntaiele. 10Să
nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; și dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc. 11Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintea în picioare și toiagul în mână și să-l mâncaţi în grabă, căci sunt Paștele
Domnului. 12În noaptea aceea, Eu voi trece
prin ţara Egiptului și voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace, și voi face judecată împotriva tuturor zeilor
Egiptului; Eu
, Domnul. 13Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi ţara Egiptului. 14Și pomenirea
acestei zile s-o păstraţi și s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare
în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o
lege veșnică pentru urmașii voștri. 15Timp de șapte
zile, veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi, veţi scoate aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a șaptea va fi nimicit
din Israel. 16În ziua dintâi, veţi avea o adunare de sărbătoare
sfântă; și în ziua a șaptea, veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceţi nicio muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins. 17Să ţineţi Sărbătoarea Azimilor, căci chiar
în ziua aceea voi scoate oștile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 18În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci și una a lunii
. 19Timp de
șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit
din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. 20Să nu mâncaţi pâine dospită, ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi.’” 21Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel și le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel
pentru familiile voastre și înjunghiaţi Paștele. 22Să luaţi
apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiaţi în sângele din strachină și să ungeţi
pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa. 23Când
va trece Domnul ca să lovească Egiptul și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu
9:4
va îngădui Nimicitorului
să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac. 25Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul
, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt. 26Și când
vă vor întreba copiii voștri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’ 27să răspundeţi
: ‘Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul și ne-a scăpat casele noastre.’” Poporul s-a
plecat și s-a închinat până la pământ. 28Și copiii lui Israel au plecat și au făcut
cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.
Moartea întâilor născuţi
29La
miezul nopţii, Domnul a
105:36
135:8
136:10
lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la
întâiul născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniţă și până la toţi întâii născuţi ai dobitoacelor. 30Faraon s-a sculat noaptea, el și toţi slujitorii lui și toţi egiptenii, și au fost mari ţipete
în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. 31În aceeași noapte, Faraon a chemat
pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Sculaţi-vă, ieșiţi din mijlocul poporului meu, voi și
copiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi Domnului, cum aţi zis. 32Luaţi-vă
și oile și boii, cum aţi zis, duceţi-vă și
binecuvântaţi-mă.” 33Egiptenii
zoreau poporul și se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: „Altfel, toţi
vom pieri.” 34Poporul și-a luat plămădeala (coca) înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine și le-au pus pe umeri. 35Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise și au cerut egiptenilor
vase de argint, vase de aur și haine. 36Domnul a
făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Și astfel au
jefuit pe egipteni.
Plecarea din Egipt
37Copiii
lui Israel au plecat din
Ramses spre Sucot, în număr de aproape
46:3Num. 1:46
11:21
șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. 38O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi. 39Cu plămădeala pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat, căci fuseseră izgoniţi
de egipteni fără să mai poată zăbovi și fără să-și ia merinde cu ei. 40Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci
de ani. 41Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile
Domnului au ieșit din ţara Egiptului. 42Noaptea
aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din ţara Egiptului. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toţi copiii lui Israel și de urmașii lor.
Chipul cum să se prăznuiască Paștele
43Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată porunca
privitoare la Paște: niciun străin să nu mănânce din ele. 44Să tai împrejur
pe orice rob cumpărat cu bani, și apoi să mănânce din ele. 45Veneticul
și simbriașul să nu mănânce. 46Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă și să nu zdrobiţi
niciun os. 47Toată
adunarea lui Israel să facă Paștele. 48Dacă un străin
care va locui la tine va vrea să facă Paștele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, și va fi ca și băștinașul, dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele. 49Aceeași lege
15:15,16Gal. 3:28
va fi pentru băștinaș ca și pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.” 50Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51Și chiar în ziua aceea
, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după
oștile lor.
Paștele și întâii născuţi
131Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Pune-Mi deoparte ca sfânt
pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace: este al Meu.” 3Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă
aminte de ziua aceasta, când aţi ieșit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână
puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi
pâine dospită. 4Astăzi
ieșiţi, în luna spicelor13:4 Sau: Abib.. 5Când te va duce
Domnul în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor și iebusiţilor, pe care a
jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte și miere, să ţii
următoarea slujbă în luna aceasta. 6Timp de șapte zile
, să mănânci azimi, și în ziua a șaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. 7În timpul celor șapte zile, să mâncaţi azimi; să nu se
vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale. 8Să spui
atunci fiului tău: ‘Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieșit din Egipt.’ 9Să-ţi fie ca un
semn pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. 10Să ţii
porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an. 11Când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum a jurat ţie și părinţilor tăi, și când ţi-o va da, 12să
închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. 13Să răscumperi
cu un miel pe orice întâi născut
18:15,16
al măgăriţei, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. 14Și când te va
întreba fiul tău într-o zi: ‘Ce înseamnă lucrul acesta?’ să-i răspunzi: ‘Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; 15și, fiindcă Faraon se încăpăţâna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul
a omorât pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâii născuţi ai oamenilor până la întâii născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească și răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei. 16Să-ţi fie ca un semn
pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.’”
Călătoria spre pustie
17După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară
rău poporului văzând războiul și să se întoarcă
în Egipt.” 18Ci Dumnezeu a pus
pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmaţi din ţara Egiptului. 19Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu
, să luaţi cu voi oasele mele de aici.” 20Au plecat
din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. 21Domnul
mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua, și noaptea. 22Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc, în timpul nopţii.
Trecerea Mării Roșii
141Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă
și să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului
, între Migdol
și mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare. 3Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au
rătăcit prin ţară; îi închide pustia.’ 4Eu
voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări, dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava
Mea, și
egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut așa. 5S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima
lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?” 6Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. 7A luat
șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători. 8Domnul a împietrit
inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui
Israel ieșiseră gata de luptă. 9Egiptenii
i-au urmărit, și toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare, lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon. 10Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat
107:6
către Domnul după ajutor. 11Ei au zis
lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12Nu-ţi
spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?” 13Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi
de nimic, staţi pe loc și veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. 14Domnul
Se va lupta pentru voi, dar voi staţi
liniștiţi.” 15Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. 16Tu
ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17Eu voi împietri
inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreţii lui vor face să se arate slava
Mea. 18Și vor ști
egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreţii lui vor face să se arate slava Mea.” 19Îngerul lui Dumnezeu, care
mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și-a schimbat locul și a stat înapoia lor. 20El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta
pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. 21Moise și-a întins
mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat
marea, și apele s-au despărţit
în două. 22Copiii
lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid
la dreapta și la stânga lor. 23Egiptenii i-au urmărit, și toţi caii lui Faraon, carele și călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24În straja dimineţii, Domnul
, din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor. 25A scos roţile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se
luptă pentru el împotriva egiptenilor.” 26Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi
mâna spre mare, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreţii lor.” 27Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineaţă, marea și-a luat
iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit
pe egipteni în mijlocul mării. 28Apele s-au
întors și au
acoperit carele, călăreţii și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. 29Dar copiii
lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. 30În ziua aceea, Domnul a izbăvit
pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel a văzut
59:10
pe egipteni morţi pe ţărmul mării. 31Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut
în Domnul și în robul Său Moise.
