Paștele și întâii născuţi
131Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Pune-Mi deoparte ca sfânt
pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace: este al Meu.” 3Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă
aminte de ziua aceasta, când aţi ieșit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână
puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi
pâine dospită. 4Astăzi
ieșiţi, în luna spicelor13:4 Sau: Abib.. 5Când te va duce
Domnul în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor și iebusiţilor, pe care a
jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte și miere, să ţii
următoarea slujbă în luna aceasta. 6Timp de șapte zile
, să mănânci azimi, și în ziua a șaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. 7În timpul celor șapte zile, să mâncaţi azimi; să nu se
vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale. 8Să spui
atunci fiului tău: ‘Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieșit din Egipt.’ 9Să-ţi fie ca un
semn pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. 10Să ţii
porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an. 11Când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum a jurat ţie și părinţilor tăi, și când ţi-o va da, 12să
închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. 13Să răscumperi
cu un miel pe orice întâi născut
18:15,16
al măgăriţei, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. 14Și când te va
întreba fiul tău într-o zi: ‘Ce înseamnă lucrul acesta?’ să-i răspunzi: ‘Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; 15și, fiindcă Faraon se încăpăţâna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul
a omorât pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâii născuţi ai oamenilor până la întâii născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească și răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei. 16Să-ţi fie ca un semn
pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.’”
Călătoria spre pustie
17După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară
rău poporului văzând războiul și să se întoarcă
în Egipt.” 18Ci Dumnezeu a pus
pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmaţi din ţara Egiptului. 19Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu
, să luaţi cu voi oasele mele de aici.” 20Au plecat
din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. 21Domnul
mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua, și noaptea. 22Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc, în timpul nopţii.