Paștele și întâii născuţi
131Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Pune-Mi deoparte ca sfânt
pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace: este al Meu.” 3Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă
aminte de ziua aceasta, când aţi ieșit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână
puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi
pâine dospită. 4Astăzi
ieșiţi, în luna spicelor13:4 Sau: Abib.. 5Când te va duce
Domnul în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor și iebusiţilor, pe care a
jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte și miere, să ţii
următoarea slujbă în luna aceasta. 6Timp de șapte zile
, să mănânci azimi, și în ziua a șaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. 7În timpul celor șapte zile, să mâncaţi azimi; să nu se
vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale. 8Să spui
atunci fiului tău: ‘Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieșit din Egipt.’ 9Să-ţi fie ca un
semn pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. 10Să ţii
porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an. 11Când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum a jurat ţie și părinţilor tăi, și când ţi-o va da, 12să
închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. 13Să răscumperi
cu un miel pe orice întâi născut
18:15,16
al măgăriţei, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. 14Și când te va
întreba fiul tău într-o zi: ‘Ce înseamnă lucrul acesta?’ să-i răspunzi: ‘Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; 15și, fiindcă Faraon se încăpăţâna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul
a omorât pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâii născuţi ai oamenilor până la întâii născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească și răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei. 16Să-ţi fie ca un semn
pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.’”
Călătoria spre pustie
17După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară
rău poporului văzând războiul și să se întoarcă
în Egipt.” 18Ci Dumnezeu a pus
pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmaţi din ţara Egiptului. 19Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu
, să luaţi cu voi oasele mele de aici.” 20Au plecat
din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. 21Domnul
mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua, și noaptea. 22Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc, în timpul nopţii.
Trecerea Mării Roșii
141Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă
și să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului
, între Migdol
și mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare. 3Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au
rătăcit prin ţară; îi închide pustia.’ 4Eu
voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări, dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava
Mea, și
egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut așa. 5S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima
lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?” 6Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. 7A luat
șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători. 8Domnul a împietrit
inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui
Israel ieșiseră gata de luptă. 9Egiptenii
i-au urmărit, și toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare, lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon. 10Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat
107:6
către Domnul după ajutor. 11Ei au zis
lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12Nu-ţi
spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?” 13Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi
de nimic, staţi pe loc și veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. 14Domnul
Se va lupta pentru voi, dar voi staţi
liniștiţi.” 15Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. 16Tu
ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17Eu voi împietri
inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreţii lui vor face să se arate slava
Mea. 18Și vor ști
egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreţii lui vor face să se arate slava Mea.” 19Îngerul lui Dumnezeu, care
mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și-a schimbat locul și a stat înapoia lor. 20El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta
pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. 21Moise și-a întins
mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat
marea, și apele s-au despărţit
în două. 22Copiii
lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid
la dreapta și la stânga lor. 23Egiptenii i-au urmărit, și toţi caii lui Faraon, carele și călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24În straja dimineţii, Domnul
, din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor. 25A scos roţile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se
luptă pentru el împotriva egiptenilor.” 26Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi
mâna spre mare, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreţii lor.” 27Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineaţă, marea și-a luat
iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit
pe egipteni în mijlocul mării. 28Apele s-au
întors și au
acoperit carele, călăreţii și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. 29Dar copiii
lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. 30În ziua aceea, Domnul a izbăvit
pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel a văzut
59:10
pe egipteni morţi pe ţărmul mării. 31Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut
în Domnul și în robul Său Moise.
Cântarea de laudă
151Atunci
, Moise și copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis:
„Voi cânta
Domnului, căci Și-a arătat slava:
A năpustit în mare pe cal și pe călăreţ.
2Domnul este tăria mea și temeiul cântărilor mele de
22:3
59:17
62:6
109:1
118:14
140:7Is. 12:2Hab. 3:18,19
laudă:
El m-a scăpat.
El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda.
El este Dumnezeul tatălui
meu: pe El Îl voi
118:28Is. 25:1
preamări.
3Domnul este un războinic
viteaz:
Numele
Lui este Domnul.
4El a aruncat în mare carele
lui Faraon și oastea lui;
Luptătorii lui aleși
au fost înghiţiţi în Marea Roșie.
5I-au acoperit
valurile
Și s-au coborât
în fundul apelor, ca o piatră.
6Dreapta
Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria;
Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași.
7Prin mărimea măreţiei
Tale,
Tu trântești la pământ pe vrăjmașii Tăi;
Îţi dezlănţui mânia
Și ea-i mistuie
ca pe
47:14
o trestie.
8La suflarea
nărilor Tale, s-au îngrămădit apele,
S-au ridicat talazurile
ca un zid
Și s-au închegat valurile în mijlocul mării.
9Vrăjmașul
zicea: ‘Îi voi urmări, îi voi ajunge,
Voi împărţi
prada de război;
Mă voi răzbuna pe ei,
Voi scoate sabia și-i voi nimici cu mâna mea!’
10Dar Tu ai
suflat cu suflarea Ta
Și marea
i-a acoperit;
Ca plumbul s-au afundat
În adâncimea apelor.
11Cine
86:8
89:6,8Ier. 10:6
49:19
este ca Tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine minunat
în sfinţenie,
Bogat în fapte de laudă
Și făcător
de minuni?
12Tu Ţi-ai întins mâna
dreaptă,
Și i-a înghiţit pământul.
13Prin îndurarea Ta, Tu ai
78:52
80:1
106:9Is. 63:12,13Ier. 2:6
călăuzit
Și ai izbăvit pe poporul acesta,
Iar prin puterea Ta îl îndrepţi
Spre
locașul sfinţeniei Tale.
14Popoarele
vor afla lucrul acesta și se vor cutremura:
Apucă groaza
pe filisteni,
15Se înspăimântă
căpeteniile
Edomului
Și un tremur apucă pe
războinicii lui Moab.
Toţi
locuitorii Canaanului leșină de la inimă.
16Îi va apuca
11:25Ios. 2:9
teama și spaima;
Iar văzând măreţia braţului Tău,
Vor sta muţi ca
o piatră,
Până va trece poporul Tău, Doamne!
Până va trece
Poporul pe care Ţi l-ai
răscumpărat.
17Tu îi vei aduce și-i vei așeza
80:8
pe muntele moștenirii Tale,
În locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaș, Doamne,
La Templul
pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!
18Și Domnul
29:10
146:10Is. 57:15
va împărăţi în veac și în veci de veci.
19Căci caii
lui Faraon, carele și călăreţii lui au intrat în mare,
Și Domnul
a adus peste ei apele mării;
Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.”
20Maria
, prorociţa
, sora lui Aaron, a
luat în mână un timpan și toate femeile au venit după ea cu
21:212 Sam. 6:16Ps. 68:11,25
149:3
150:4
timpane și jucând.
21Maria răspundea
copiilor lui Israel
: „Cântaţi Domnului, căci Și-a arătat slava:
A năpustit în mare pe cal și pe călăreţ.”
Apele de la Mara
22Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie. Au apucat înspre pustia
25:18
Șur și, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă. 23Au ajuns la
Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune). 24Poporul a cârtit
împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?” 25Moise a strigat
către Domnul, și Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat
4:41
în apă. Și apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul
poporului legi și porunci și acolo l-a pus la
încercare. 26El a zis: „Dacă
vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile
cu care am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul
, care te vindecă.” 27Au ajuns la
Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici. Și au tăbărât acolo, lângă apă.
