Trecerea Mării Roșii
141Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă
și să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului
, între Migdol
și mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare. 3Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au
rătăcit prin ţară; îi închide pustia.’ 4Eu
voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări, dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava
Mea, și
egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut așa. 5S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima
lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?” 6Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. 7A luat
șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători. 8Domnul a împietrit
inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui
Israel ieșiseră gata de luptă. 9Egiptenii
i-au urmărit, și toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare, lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon. 10Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat
107:6
către Domnul după ajutor. 11Ei au zis
lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12Nu-ţi
spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?” 13Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi
de nimic, staţi pe loc și veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. 14Domnul
Se va lupta pentru voi, dar voi staţi
liniștiţi.” 15Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. 16Tu
ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17Eu voi împietri
inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreţii lui vor face să se arate slava
Mea. 18Și vor ști
egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreţii lui vor face să se arate slava Mea.” 19Îngerul lui Dumnezeu, care
mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și-a schimbat locul și a stat înapoia lor. 20El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta
pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. 21Moise și-a întins
mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat
marea, și apele s-au despărţit
în două. 22Copiii
lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid
la dreapta și la stânga lor. 23Egiptenii i-au urmărit, și toţi caii lui Faraon, carele și călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24În straja dimineţii, Domnul
, din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor. 25A scos roţile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se
luptă pentru el împotriva egiptenilor.” 26Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi
mâna spre mare, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreţii lor.” 27Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineaţă, marea și-a luat
iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit
pe egipteni în mijlocul mării. 28Apele s-au
întors și au
acoperit carele, călăreţii și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. 29Dar copiii
lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. 30În ziua aceea, Domnul a izbăvit
pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel a văzut
59:10
pe egipteni morţi pe ţărmul mării. 31Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut
în Domnul și în robul Său Moise.
Cântarea de laudă
151Atunci
, Moise și copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis:
„Voi cânta
Domnului, căci Și-a arătat slava:
A năpustit în mare pe cal și pe călăreţ.
2Domnul este tăria mea și temeiul cântărilor mele de
22:3
59:17
62:6
109:1
118:14
140:7Is. 12:2Hab. 3:18,19
laudă:
El m-a scăpat.
El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda.
El este Dumnezeul tatălui
meu: pe El Îl voi
118:28Is. 25:1
preamări.
3Domnul este un războinic
viteaz:
Numele
Lui este Domnul.
4El a aruncat în mare carele
lui Faraon și oastea lui;
Luptătorii lui aleși
au fost înghiţiţi în Marea Roșie.
5I-au acoperit
valurile
Și s-au coborât
în fundul apelor, ca o piatră.
6Dreapta
Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria;
Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași.
7Prin mărimea măreţiei
Tale,
Tu trântești la pământ pe vrăjmașii Tăi;
Îţi dezlănţui mânia
Și ea-i mistuie
ca pe
47:14
o trestie.
8La suflarea
nărilor Tale, s-au îngrămădit apele,
S-au ridicat talazurile
ca un zid
Și s-au închegat valurile în mijlocul mării.
9Vrăjmașul
zicea: ‘Îi voi urmări, îi voi ajunge,
Voi împărţi
prada de război;
Mă voi răzbuna pe ei,
Voi scoate sabia și-i voi nimici cu mâna mea!’
10Dar Tu ai
suflat cu suflarea Ta
Și marea
i-a acoperit;
Ca plumbul s-au afundat
În adâncimea apelor.
11Cine
86:8
89:6,8Ier. 10:6
49:19
este ca Tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine minunat
în sfinţenie,
Bogat în fapte de laudă
Și făcător
de minuni?
12Tu Ţi-ai întins mâna
dreaptă,
Și i-a înghiţit pământul.
13Prin îndurarea Ta, Tu ai
78:52
80:1
106:9Is. 63:12,13Ier. 2:6
călăuzit
Și ai izbăvit pe poporul acesta,
Iar prin puterea Ta îl îndrepţi
Spre
locașul sfinţeniei Tale.
14Popoarele
vor afla lucrul acesta și se vor cutremura:
Apucă groaza
pe filisteni,
15Se înspăimântă
căpeteniile
Edomului
Și un tremur apucă pe
războinicii lui Moab.
Toţi
locuitorii Canaanului leșină de la inimă.
16Îi va apuca
11:25Ios. 2:9
teama și spaima;
Iar văzând măreţia braţului Tău,
Vor sta muţi ca
o piatră,
Până va trece poporul Tău, Doamne!
Până va trece
Poporul pe care Ţi l-ai
răscumpărat.
17Tu îi vei aduce și-i vei așeza
80:8
pe muntele moștenirii Tale,
În locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaș, Doamne,
La Templul
pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!
18Și Domnul
29:10
146:10Is. 57:15
va împărăţi în veac și în veci de veci.
19Căci caii
lui Faraon, carele și călăreţii lui au intrat în mare,
Și Domnul
a adus peste ei apele mării;
Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.”
20Maria
, prorociţa
, sora lui Aaron, a
luat în mână un timpan și toate femeile au venit după ea cu
21:212 Sam. 6:16Ps. 68:11,25
149:3
150:4
timpane și jucând.
21Maria răspundea
copiilor lui Israel
: „Cântaţi Domnului, căci Și-a arătat slava:
A năpustit în mare pe cal și pe călăreţ.”
Apele de la Mara
22Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie. Au apucat înspre pustia
25:18
Șur și, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă. 23Au ajuns la
Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune). 24Poporul a cârtit
împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?” 25Moise a strigat
către Domnul, și Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat
4:41
în apă. Și apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul
poporului legi și porunci și acolo l-a pus la
încercare. 26El a zis: „Dacă
vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile
cu care am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul
, care te vindecă.” 27Au ajuns la
Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici. Și au tăbărât acolo, lângă apă.
Cârtirile în Sin – Prepeliţele și mana. Sabatul
161Toată adunarea copiilor lui Israel a
plecat din Elim și au ajuns în pustia Sin
, care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieșirea lor din ţara Egiptului. 2Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit
în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron. 3Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de
n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când
ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.” 4Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine
105:40Ioan 6:31,321 Cor. 10:3
din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la
încercare și să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. 5În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea
de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.” 6Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară
, veţi înţelege că Domnul este Acela care v-a scos din ţara Egiptului. 7Și mâine dimineaţă, veţi vedea slava
Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce
suntem noi, ca să cârtiţi împotriva noastră?” 8Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, și mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva
Domnului.” 9Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiaţi-vă
înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile.’” 10Și, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a
arătat în nor. 11Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 12„Am
auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele
două seri aveţi să mâncaţi carne, și dimineaţa
vă veţi sătura de pâine și veţi ști că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’” 13Seara au venit niște
105:40
prepeliţe și au acoperit tabăra, și dimineaţa s-a așezat un strat gros de rouă
în jurul taberei. 14Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva
105:40
mărunt ca niște grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ. 15Copiii lui Israel s-au uitat la ea și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este
pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.” 16Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un
omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.” 17Israeliţii au făcut așa și au strâns unii mai mult, alţii mai puţin. 18În urmă o măsurau cu omerul, și cine
strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. 19Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţa.” 20N-au ascultat de Moise și s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineaţa, dar a făcut viermi și s-a împuţit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. 21Astfel, în toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană și, când venea căldura soarelui, se topea. 22În ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta. 23Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mâine este ziua de
35:3Lev. 23:3
odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert și păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!” 24Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise, și nu s-a
împuţit și n-a făcut viermi. 25Moise a zis: „Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp. 26Veţi strânge timp
de șase zile, dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.” 27În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strângă mană, și n-au găsit. 28Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveţi de gând să nu păziţi
106:13
poruncile și legile Mele? 29Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește.” 30Și poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. 31Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”16:31 Mana, numită așa pentru că israeliţii, când au văzut-o întâia dată, au strigat: „Man hu?” (Ce este aceasta?) (vers. 15).. Ea semăna
cu bobul de coriandru; era albă și avea un gust de turtă cu miere. 32Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului.’” 33Și Moise a zis lui Aaron
: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.” 34După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus
înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. 35Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci
de ani, până
la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului. 36Omerul este a zecea parte dintr-o efă.
