Pustia și muntele Sinai
191În luna a treia după ieșirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns
în ziua aceea în pustia Sinai. 2După ce au plecat de la Refidim
, au ajuns în pustia Sinai și au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în faţa muntelui
. 3Moise
s-a suit la Dumnezeu. Și Domnul l-a chemat
de pe munte, zicând: „Așa să vorbești casei lui Iacov și să spui copiilor lui Israel: 4‘Aţi
văzut ce am făcut Egiptului și cum v-am purtat
pe aripi de vultur și v-am adus aici la Mine. 5Acum
, dacă veţi asculta glasul Meu și dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei
7:6
14:2,21
26:18
32:8,91 Împ. 8:53Ps. 135:4Cânt. 8:12Is. 41:8
43:1Ier. 10:16Mal. 3:17Tit 2:14
dintre toate popoarele, căci tot pământul
este al Meu; 6Îmi veţi fi o împărăţie
5:10
20:6
de preoţi și un neam sfânt
26:19
28:9Is. 62:121 Cor. 3:171 Tes. 5:27
. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.’” 7Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului și le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. 8Tot
poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului. 9Și Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor
gros, pentru ca
să audă poporul când îţi voi vorbi și să aibă totdeauna încredere
în tine.” Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
Pregătirea pentru primirea Legii
10Și Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţește-i
azi și mâine și pune-i să-și spele
hainele. 11Să fie gata pentru a treia zi, căci a treia zi Domnul Se
va coborî în faţa întregului popor, pe muntele Sinai. 12Să hotărăști poporului anumite margini de jur împrejur și să spui: ‘Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se
va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea. 13Nicio mână să nu se atingă de el, ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om nu va trăi.’ Când va suna trâmbiţa
, ei vor înainta spre munte.” 14Moise s-a coborât de pe munte la popor, a sfinţit
poporul și ei și-au spălat hainele. 15Și a zis poporului: „Fiţi gata
în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo
femeie.” 16A treia zi dimineaţa, au fost
8:5
11:19
tunete, fulgere și un nor
gros pe munte; trâmbiţa răsuna
4:1
cu putere și tot poporul din tabără a fost
apucat de spaimă. 17Moise
a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, și s-au așezat la poalele muntelui. 18Muntele
33:2Jud. 5:5Ps. 68:7,8Is. 6:4Hab. 3:3
Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului
. Fumul
acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, și tot
77:18
114:7Ier. 4:24Evr. 12:26
muntele se cutremura cu putere. 19Trâmbiţa răsuna
tot mai puternic. Moise
vorbea, și Dumnezeu îi răspundea cu glas tare. 20Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, și anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Și Moise s-a suit sus. 21Domnul a zis lui Moise: „Coboară-te și poruncește poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca
să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei. 22Preoţii care se apropie de Domnul să se sfinţească
și ei, ca nu cumva să-i lovească
Domnul cu moartea.” 23Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicând: ‘Hotărăște
anumite margini în jurul muntelui și sfinţește-l.’” 24Domnul i-a zis: „Du-te, coboară-te și suie-te apoi iarăși cu Aaron, dar preoţii și poporul să nu dea buzna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.” 25Moise s-a coborât la popor și i-a spus aceste lucruri.
Cele Zece Porunci
201Atunci, Dumnezeu a rostit toate
aceste cuvinte și a zis: 2„Eu
sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos
din ţara Egiptului, din casa robiei. 3Să
6:142 Împ. 17:35Ier. 25:6
35:15
nu ai alţi dumnezei afară de Mine. 4Să
5:8
27:15Ps. 97:7
nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. 5Să nu
te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos
, care
pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc 6și Mă îndur
până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. 7Să
nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul
nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. 8Adu-ţi
aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţești. 9Să lucrezi
șase zile și să-ţi faci lucrul tău. 10Dar ziua a
șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul
care este în casa ta. 11Căci în șase zile
a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfinţit-o. 12Cinstește
pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. 13Să
nu ucizi. 14Să
nu preacurvești. 15Să
nu furi. 16Să
nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 17Să
13:9Efes. 5:3,5Evr. 13:5
nu poftești casa aproapelui tău; să
nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”
Spaima poporului; legea altarului
18Tot
poporul auzea
tunetele și sunetul trâmbiţei și vedea flăcările muntelui care fumega
. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare. 19Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne
18:16Gal. 3:19,20Evr. 12:19
tu însuţi, și te vom asculta, dar să
nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” 20Moise a zis poporului: „Nu vă
înspăimântaţi, căci
Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca să aveţi frica
6:2
10:12
17:13,19
19:20
28:58Prov. 3:7
16:6Is. 8:13
Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiţi.” 21Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul
în care era Dumnezeu. 22Domnul a zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: ‘Aţi văzut că v-am vorbit din
ceruri. 23Să nu faceţi dumnezei de argint și dumnezei de aur ca să-i puneţi alături
de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei. 24Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot și jertfele de mulţumire, oile
și boii. În orice
14:23
16:6,11
26:21 Împ. 8:43
9:32 Cron. 6:6
7:16
12:13Ezra 6:12Neem. 1:9Ps. 74:7Ier. 7:10,12
loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine și te voi
binecuvânta. 25Dacă-Mi
vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, căci, cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări. 26Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.’”
Despre slobozenie și viaţă
211„Iată legile pe care le vei
pune înaintea lor. 2Dacă
vei cumpăra un rob evreu, să slujească șase ani ca rob, dar în al șaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire. 3Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă și nevastă-sa împreună cu el. 4Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă și a avut fii și fiice cu ea, nevasta și copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur. 5Dacă robul
va zice: ‘Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevastă-mea și copiii mei și nu vreau să ies slobod’, 6atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea
lui Dumnezeu, să-l apropie de ușă sau de stâlpul ușii și stăpânul lui să-i
găurească urechea cu o sulă, și robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui. 7Dacă un om își va
vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum
ies robii. 8Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea, dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-și va ţine cuvântul. 9Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. 10Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte și din dreptul
ei de soţie. 11Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieși fără nicio despăgubire, fără să dea bani.
Legi în privinţa uciderii
12Cine va lovi
pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. 13Dacă nu
i-a întins laţuri și dacă Dumnezeu l-a făcut
să-i cadă în mână, îţi voi
hotărî un loc unde va putea să fugă. 14Dar, dacă lucrează
35:20Deut. 19:11,12Evr. 10:26
cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar și de la
altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.
Necinstirea părinţilor
15Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. 16Cine
va fura un om și-l va
vinde sau îl va ţine în mâinile
lui să fie pedepsit cu moartea. 17Cine
va blestema pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.
Legi privitoare la vătămarea trupului
18Dacă se vor certa doi oameni, și unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat, 19cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit dacă celălalt se va scula și se va plimba afară, sprijinit pe un toiag
. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui și să-l îngrijească până la vindecare. 20Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat, fie femeie, și robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit. 21Dar, dacă mai trăiește o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul
lui. 22Dacă se ceartă doi oameni și lovesc pe o femeie însărcinată și o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă
pusă de bărbatul femeii și pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. 23Dar, dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, 24ochi
pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, 25arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. 26Dacă un om lovește ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, și-l face să-și piardă ochiul, să-i dea drumul ca despăgubire pentru ochiul lui. 27Și dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat, fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul. 28Dacă un bou va împunge și va omorî pe un bărbat sau pe o femeie
, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit. 29Dar, dacă boul avea obicei mai înainte să împungă și stăpânul fusese înștiinţat de lucrul acesta și nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, și stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea. 30Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea
vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere. 31Când boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta, 32dar, dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat, fie femeie, să se dea trei
sicli de argint stăpânului robului, și boul
să fie ucis cu pietre. 33Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă și n-o acoperă și cade în ea un bou sau un măgar, 34stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui. 35Dacă boul unui om împunge boul unui alt om și boul acesta moare, vor vinde boul cel viu și preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi și boul mort. 36Dar, dacă se știa că boul avea obicei mai înainte să împungă, și stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.
