Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
19

Pustia și muntele Sinai

191În luna a treia după ieșirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns

19:1
Num. 33:15
în ziua aceea în pustia Sinai. 2După ce au plecat de la Refidim
19:2
Cap. 17:1,8.
, au ajuns în pustia Sinai și au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în faţa muntelui
19:2
Cap. 3:1,12.
. 3Moise
19:3
Cap. 20:21.
s-a suit la Dumnezeu. Și Domnul l-a chemat
19:3
Cap. 3:4.
de pe munte, zicând: „Așa să vorbești casei lui Iacov și să spui copiilor lui Israel: 4‘Aţi
19:4
Deut. 29:2
văzut ce am făcut Egiptului și cum v-am purtat
19:4
Deut. 32:11Is. 63:9Apoc. 12:14
pe aripi de vultur și v-am adus aici la Mine. 5Acum
19:5
Deut. 5:2
, dacă veţi asculta glasul Meu și dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei
19:5
Deut. 4:20
7:6
14:2,21
26:18
32:8,91 Împ. 8:53Ps. 135:4Cânt. 8:12Is. 41:8
43:1Ier. 10:16Mal. 3:17Tit 2:14
dintre toate popoarele, căci tot pământul
19:5
Cap. 9:29.
este al Meu; 6Îmi veţi fi o împărăţie
19:6
Deut. 33:2-41 Pet. 2:5,9Apoc. 1:6
5:10
20:6
de preoţi și un neam sfânt
19:6
Lev. 20:24,26Deut. 7:6
26:19
28:9Is. 62:121 Cor. 3:171 Tes. 5:27
. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.’” 7Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului și le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. 8Tot
19:8
Cap. 24:3,7.
poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului. 9Și Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor
19:9
Vers. 16. Cap. 20:21;
gros, pentru ca
19:9
Deut. 4:12,36Ioan 12:29,30
să audă poporul când îţi voi vorbi și să aibă totdeauna încredere
19:9
Cap. 14:31.
în tine.” Moise a spus Domnului cuvintele poporului.

Pregătirea pentru primirea Legii

10Și Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţește-i

19:10
Lev. 11:44,45Evr. 10:22
azi și mâine și pune-i să-și spele
19:10
Vers. 14.
hainele. 11Să fie gata pentru a treia zi, căci a treia zi Domnul Se
19:11
Vers. 16,18. Cap. 34:35.
va coborî în faţa întregului popor, pe muntele Sinai. 12Să hotărăști poporului anumite margini de jur împrejur și să spui: ‘Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se
19:12
Evr. 12:20
va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea. 13Nicio mână să nu se atingă de el, ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om nu va trăi.’ Când va suna trâmbiţa
19:13
Vers. 16,19.
, ei vor înainta spre munte.” 14Moise s-a coborât de pe munte la popor, a sfinţit
19:14
Vers. 10.
poporul și ei și-au spălat hainele. 15Și a zis poporului: „Fiţi gata
19:15
Vers. 11.
în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo
19:15
1 Sam. 21:4,5Zah. 7:31 Cor. 7:5
femeie.” 16A treia zi dimineaţa, au fost
19:16
Ps. 77:18Evr. 12:18,19Apoc. 4:5
8:5
11:19
tunete, fulgere și un nor
19:16
Vers. 9. Cap. 40:34.
gros pe munte; trâmbiţa răsuna
19:16
Apoc. 1:10
4:1
cu putere și tot poporul din tabără a fost
19:16
Evr. 12:21
apucat de spaimă. 17Moise
19:17
Deut. 4:10
a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, și s-au așezat la poalele muntelui. 18Muntele
19:18
Deut. 4:11
33:2Jud. 5:5Ps. 68:7,8Is. 6:4Hab. 3:3
Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului
19:18
Cap. 3:2;
. Fumul
19:18
Gen. 15:17Ps. 144:5Apoc. 15:8
acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, și tot
19:18
Ps. 68:8
77:18
114:7Ier. 4:24Evr. 12:26
muntele se cutremura cu putere. 19Trâmbiţa răsuna
19:19
Vers. 13.
tot mai puternic. Moise
19:19
Evr. 12:21Neem. 9:13Ps. 81:7
vorbea, și Dumnezeu îi răspundea cu glas tare. 20Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, și anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Și Moise s-a suit sus. 21Domnul a zis lui Moise: „Coboară-te și poruncește poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca
19:21
Cap. 3:5.
să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei. 22Preoţii care se apropie de Domnul să se sfinţească
19:22
Lev. 10:3
și ei, ca nu cumva să-i lovească
19:22
2 Sam. 6:7,8
Domnul cu moartea.” 23Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicând: ‘Hotărăște
19:23
Vers. 12.
anumite margini în jurul muntelui și sfinţește-l.’” 24Domnul i-a zis: „Du-te, coboară-te și suie-te apoi iarăși cu Aaron, dar preoţii și poporul să nu dea buzna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.” 25Moise s-a coborât la popor și i-a spus aceste lucruri.

20

Cele Zece Porunci

201Atunci, Dumnezeu a rostit toate

20:1
Deut. 5:22
aceste cuvinte și a zis: 2„Eu
20:2
Lev. 26:1,13Deut. 5:6Ps. 81:10Osea 13:4
sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos
20:2
Cap. 13:3.
din ţara Egiptului, din casa robiei. 3
20:3
Deut. 5:7
6:142 Împ. 17:35Ier. 25:6
35:15
nu ai alţi dumnezei afară de Mine. 4
20:4
Lev. 26:1Deut. 4:16
5:8
27:15Ps. 97:7
nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. 5Să nu
20:5
Cap. 23:24.
te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos
20:5
Cap. 34:14.
, care
20:5
Cap. 34:7.
pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc 6și Mă îndur
20:6
Cap. 34:7.
până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. 7
20:7
Cap. 23:1.
nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul
20:7
Mica 6:11
nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. 8Adu-ţi
20:8
Cap. 31:13,14.
aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţești. 9Să lucrezi
20:9
Cap. 23:12;
șase zile și să-ţi faci lucrul tău. 10Dar ziua a
20:10
Gen. 2:2,331:15
șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul
20:10
Neem. 13:16-19
care este în casa ta. 11Căci în șase zile
20:11
Gen. 2:2
a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfinţit-o. 12Cinstește
20:12
Cap. 23:26.
pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. 13
20:13
Deut. 5:17Mat. 5:21Rom. 13:9
nu ucizi. 14
20:14
Deut. 5:18Mat. 5:27
nu preacurvești. 15
20:15
Lev. 19:11Deut. 5:19Mat. 19:18Rom. 13:91 Tes. 4:6
nu furi. 16
20:16
Cap. 23:1.
nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 17
20:17
Deut. 5:21Mica 2:2Hab. 2:9Luca 12:15Fapte 20:33Rom. 7:7
13:9Efes. 5:3,5Evr. 13:5
nu poftești casa aproapelui tău; să
20:17
Iov 31:9Prov. 6:29Ier. 5:8Mat. 5:28
nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”

Spaima poporului; legea altarului

18Tot

20:18
Evr. 12:18
poporul auzea
20:18
Apoc. 1:10,12
tunetele și sunetul trâmbiţei și vedea flăcările muntelui care fumega
20:18
Cap. 19:18.
. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare. 19Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne
20:19
Deut. 5:27
18:16Gal. 3:19,20Evr. 12:19
tu însuţi, și te vom asculta, dar să
20:19
Deut. 5:25
nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” 20Moise a zis poporului: „Nu vă
20:20
1 Sam. 12:20Is. 41:10,13
înspăimântaţi, căci
20:20
Gen. 22:1Deut. 13:3
Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca să aveţi frica
20:20
Deut. 4:10
6:2
10:12
17:13,19
19:20
28:58Prov. 3:7
16:6Is. 8:13
Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiţi.” 21Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul
20:21
Cap. 19:16.
în care era Dumnezeu. 22Domnul a zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: ‘Aţi văzut că v-am vorbit din
20:22
Deut. 4:36Neem. 9:13
ceruri. 23Să nu faceţi dumnezei de argint și dumnezei de aur ca să-i puneţi alături
20:23
Cap. 32:1,2,4.
de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei. 24Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot și jertfele de mulţumire, oile
20:24
Lev. 1:2
și boii. În orice
20:24
Deut. 12:5,11,21
14:23
16:6,11
26:21 Împ. 8:43
9:32 Cron. 6:6
7:16
12:13Ezra 6:12Neem. 1:9Ps. 74:7Ier. 7:10,12
loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine și te voi
20:24
Gen. 12:2Deut. 7:13
binecuvânta. 25Dacă-Mi
20:25
Deut. 27:5Ios. 8:31
vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, căci, cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări. 26Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.’”

21

Despre slobozenie și viaţă

211„Iată legile pe care le vei

21:1
Cap. 24:3,4.
pune înaintea lor. 2Dacă
21:2
Lev. 25:39-41Deut. 15:12Ier. 34:14
vei cumpăra un rob evreu, să slujească șase ani ca rob, dar în al șaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire. 3Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă și nevastă-sa împreună cu el. 4Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă și a avut fii și fiice cu ea, nevasta și copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur. 5Dacă robul
21:5
Deut. 15:16,17
va zice: ‘Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevastă-mea și copiii mei și nu vreau să ies slobod’, 6atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea
21:6
Cap. 12:12;
lui Dumnezeu, să-l apropie de ușă sau de stâlpul ușii și stăpânul lui să-i
21:6
Ps. 40:6
găurească urechea cu o sulă, și robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui. 7Dacă un om își va
21:7
Neem. 5:5
vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum
21:7
Vers. 2,3.
ies robii. 8Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea, dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-și va ţine cuvântul. 9Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. 10Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte și din dreptul
21:10
1 Cor. 7:5
ei de soţie. 11Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieși fără nicio despăgubire, fără să dea bani.

Legi în privinţa uciderii

12Cine va lovi

21:12
Gen. 9:6Lev. 24:17Num. 35:30,31Mat. 26:52
pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. 13Dacă nu
21:13
Num. 35:22Deut. 19:4,5
i-a întins laţuri și dacă Dumnezeu l-a făcut
21:13
1 Sam. 24:4,10,18
să-i cadă în mână, îţi voi
21:13
Num. 35:11Deut. 19:3Ios. 20:2
hotărî un loc unde va putea să fugă. 14Dar, dacă lucrează
21:14
Num. 15:30
35:20Deut. 19:11,12Evr. 10:26
cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar și de la
21:14
1 Împ. 2:28-342 Împ. 11:15
altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.

Necinstirea părinţilor

15Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. 16Cine

21:16
Deut. 24:7
va fura un om și-l va
21:16
Gen. 37:28
vinde sau îl va ţine în mâinile
21:16
Cap. 22:4.
lui să fie pedepsit cu moartea. 17Cine
21:17
Lev. 20:9Prov. 20:20Mat. 15:4Marcu 7:10
va blestema pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.

Legi privitoare la vătămarea trupului

18Dacă se vor certa doi oameni, și unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat, 19cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit dacă celălalt se va scula și se va plimba afară, sprijinit pe un toiag

21:19
2 Sam. 3:29
. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui și să-l îngrijească până la vindecare. 20Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat, fie femeie, și robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit. 21Dar, dacă mai trăiește o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul
21:21
Lev. 25:45,46
lui. 22Dacă se ceartă doi oameni și lovesc pe o femeie însărcinată și o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă
21:22
Vers. 30.
pusă de bărbatul femeii și pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. 23Dar, dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, 24ochi
21:24
Lev. 24:20Deut. 19:21Mat. 5:38
pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, 25arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. 26Dacă un om lovește ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, și-l face să-și piardă ochiul, să-i dea drumul ca despăgubire pentru ochiul lui. 27Și dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat, fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul. 28Dacă un bou va împunge și va omorî pe un bărbat sau pe o femeie
21:28
Gen. 9:5
, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit. 29Dar, dacă boul avea obicei mai înainte să împungă și stăpânul fusese înștiinţat de lucrul acesta și nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, și stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea. 30Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea
21:30
Vers. 22.
vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere. 31Când boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta, 32dar, dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat, fie femeie, să se dea trei
21:32
Zah. 11:12,13Mat. 26:15Filip. 2:7
sicli de argint stăpânului robului, și boul
21:32
Vers. 28.
să fie ucis cu pietre. 33Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă și n-o acoperă și cade în ea un bou sau un măgar, 34stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui. 35Dacă boul unui om împunge boul unui alt om și boul acesta moare, vor vinde boul cel viu și preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi și boul mort. 36Dar, dacă se știa că boul avea obicei mai înainte să împungă, și stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.