Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
20

Cele Zece Porunci

201Atunci, Dumnezeu a rostit toate

20:1
Deut. 5:22
aceste cuvinte și a zis: 2„Eu
20:2
Lev. 26:1,13Deut. 5:6Ps. 81:10Osea 13:4
sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos
20:2
Cap. 13:3.
din ţara Egiptului, din casa robiei. 3
20:3
Deut. 5:7
6:142 Împ. 17:35Ier. 25:6
35:15
nu ai alţi dumnezei afară de Mine. 4
20:4
Lev. 26:1Deut. 4:16
5:8
27:15Ps. 97:7
nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. 5Să nu
20:5
Cap. 23:24.
te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos
20:5
Cap. 34:14.
, care
20:5
Cap. 34:7.
pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc 6și Mă îndur
20:6
Cap. 34:7.
până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. 7
20:7
Cap. 23:1.
nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul
20:7
Mica 6:11
nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. 8Adu-ţi
20:8
Cap. 31:13,14.
aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţești. 9Să lucrezi
20:9
Cap. 23:12;
șase zile și să-ţi faci lucrul tău. 10Dar ziua a
20:10
Gen. 2:2,331:15
șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul
20:10
Neem. 13:16-19
care este în casa ta. 11Căci în șase zile
20:11
Gen. 2:2
a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfinţit-o. 12Cinstește
20:12
Cap. 23:26.
pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. 13
20:13
Deut. 5:17Mat. 5:21Rom. 13:9
nu ucizi. 14
20:14
Deut. 5:18Mat. 5:27
nu preacurvești. 15
20:15
Lev. 19:11Deut. 5:19Mat. 19:18Rom. 13:91 Tes. 4:6
nu furi. 16
20:16
Cap. 23:1.
nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 17
20:17
Deut. 5:21Mica 2:2Hab. 2:9Luca 12:15Fapte 20:33Rom. 7:7
13:9Efes. 5:3,5Evr. 13:5
nu poftești casa aproapelui tău; să
20:17
Iov 31:9Prov. 6:29Ier. 5:8Mat. 5:28
nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”

Spaima poporului; legea altarului

18Tot

20:18
Evr. 12:18
poporul auzea
20:18
Apoc. 1:10,12
tunetele și sunetul trâmbiţei și vedea flăcările muntelui care fumega
20:18
Cap. 19:18.
. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare. 19Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne
20:19
Deut. 5:27
18:16Gal. 3:19,20Evr. 12:19
tu însuţi, și te vom asculta, dar să
20:19
Deut. 5:25
nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” 20Moise a zis poporului: „Nu vă
20:20
1 Sam. 12:20Is. 41:10,13
înspăimântaţi, căci
20:20
Gen. 22:1Deut. 13:3
Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca să aveţi frica
20:20
Deut. 4:10
6:2
10:12
17:13,19
19:20
28:58Prov. 3:7
16:6Is. 8:13
Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiţi.” 21Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul
20:21
Cap. 19:16.
în care era Dumnezeu. 22Domnul a zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: ‘Aţi văzut că v-am vorbit din
20:22
Deut. 4:36Neem. 9:13
ceruri. 23Să nu faceţi dumnezei de argint și dumnezei de aur ca să-i puneţi alături
20:23
Cap. 32:1,2,4.
de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei. 24Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot și jertfele de mulţumire, oile
20:24
Lev. 1:2
și boii. În orice
20:24
Deut. 12:5,11,21
14:23
16:6,11
26:21 Împ. 8:43
9:32 Cron. 6:6
7:16
12:13Ezra 6:12Neem. 1:9Ps. 74:7Ier. 7:10,12
loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine și te voi
20:24
Gen. 12:2Deut. 7:13
binecuvânta. 25Dacă-Mi
20:25
Deut. 27:5Ios. 8:31
vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, căci, cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări. 26Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.’”

21

Despre slobozenie și viaţă

211„Iată legile pe care le vei

21:1
Cap. 24:3,4.
pune înaintea lor. 2Dacă
21:2
Lev. 25:39-41Deut. 15:12Ier. 34:14
vei cumpăra un rob evreu, să slujească șase ani ca rob, dar în al șaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire. 3Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă și nevastă-sa împreună cu el. 4Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă și a avut fii și fiice cu ea, nevasta și copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur. 5Dacă robul
21:5
Deut. 15:16,17
va zice: ‘Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevastă-mea și copiii mei și nu vreau să ies slobod’, 6atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea
21:6
Cap. 12:12;
lui Dumnezeu, să-l apropie de ușă sau de stâlpul ușii și stăpânul lui să-i
21:6
Ps. 40:6
găurească urechea cu o sulă, și robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui. 7Dacă un om își va
21:7
Neem. 5:5
vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum
21:7
Vers. 2,3.
ies robii. 8Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea, dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-și va ţine cuvântul. 9Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. 10Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte și din dreptul
21:10
1 Cor. 7:5
ei de soţie. 11Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieși fără nicio despăgubire, fără să dea bani.

Legi în privinţa uciderii

12Cine va lovi

21:12
Gen. 9:6Lev. 24:17Num. 35:30,31Mat. 26:52
pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. 13Dacă nu
21:13
Num. 35:22Deut. 19:4,5
i-a întins laţuri și dacă Dumnezeu l-a făcut
21:13
1 Sam. 24:4,10,18
să-i cadă în mână, îţi voi
21:13
Num. 35:11Deut. 19:3Ios. 20:2
hotărî un loc unde va putea să fugă. 14Dar, dacă lucrează
21:14
Num. 15:30
35:20Deut. 19:11,12Evr. 10:26
cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar și de la
21:14
1 Împ. 2:28-342 Împ. 11:15
altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.

Necinstirea părinţilor

15Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. 16Cine

21:16
Deut. 24:7
va fura un om și-l va
21:16
Gen. 37:28
vinde sau îl va ţine în mâinile
21:16
Cap. 22:4.
lui să fie pedepsit cu moartea. 17Cine
21:17
Lev. 20:9Prov. 20:20Mat. 15:4Marcu 7:10
va blestema pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.

Legi privitoare la vătămarea trupului

18Dacă se vor certa doi oameni, și unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat, 19cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit dacă celălalt se va scula și se va plimba afară, sprijinit pe un toiag

21:19
2 Sam. 3:29
. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui și să-l îngrijească până la vindecare. 20Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat, fie femeie, și robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit. 21Dar, dacă mai trăiește o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul
21:21
Lev. 25:45,46
lui. 22Dacă se ceartă doi oameni și lovesc pe o femeie însărcinată și o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă
21:22
Vers. 30.
pusă de bărbatul femeii și pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. 23Dar, dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, 24ochi
21:24
Lev. 24:20Deut. 19:21Mat. 5:38
pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, 25arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. 26Dacă un om lovește ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, și-l face să-și piardă ochiul, să-i dea drumul ca despăgubire pentru ochiul lui. 27Și dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat, fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul. 28Dacă un bou va împunge și va omorî pe un bărbat sau pe o femeie
21:28
Gen. 9:5
, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit. 29Dar, dacă boul avea obicei mai înainte să împungă și stăpânul fusese înștiinţat de lucrul acesta și nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, și stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea. 30Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea
21:30
Vers. 22.
vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere. 31Când boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta, 32dar, dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat, fie femeie, să se dea trei
21:32
Zah. 11:12,13Mat. 26:15Filip. 2:7
sicli de argint stăpânului robului, și boul
21:32
Vers. 28.
să fie ucis cu pietre. 33Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă și n-o acoperă și cade în ea un bou sau un măgar, 34stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui. 35Dacă boul unui om împunge boul unui alt om și boul acesta moare, vor vinde boul cel viu și preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi și boul mort. 36Dar, dacă se știa că boul avea obicei mai înainte să împungă, și stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.

22

Legi privitoare la avere

221Dacă un om fură un bou sau o oaie și-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat și patru

22:1
2 Sam. 12:6Prov. 6:31Luca 19:8
oi pentru oaia furată. 2Dacă hoţul este prins spărgând
22:2
Mat. 24:43
și e lovit și moare, cel ce l-a lovit nu
22:2
Num. 35:27
va fi vinovat de omor faţă de el; 3dar, dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut
22:3
Cap. 21:2.
rob, ca despăgubire pentru furtul lui. 4Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găsește încă viu
22:4
Cap. 21:16.
în mâinile lui, să dea îndoit
22:4
Vers. 1,7.
înapoi. 5Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie și își lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul și via lui. 6Dacă izbucnește un foc și întâlnește mărăcini în cale și arde grâul în snopi sau în picioare sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină. 7Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare și le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul
22:7
Vers. 4.
trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit. 8Dacă hoţul nu se găsește, stăpânul casei să se înfăţișeze
22:8
Cap. 21:6. Vers. 28.
înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său. 9În orice pricină de înșelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ‘Uite-l!’ – pricina
22:9
Deut. 25:12 Cron. 19:10
amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu; acela pe care-l va osândi Dumnezeu trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său. 10Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau un dobitoc oarecare să i-l păstreze și dobitocul moare, își strică un mădular sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva, 11să se facă un jurământ
22:11
Evr. 6:16
, în Numele Domnului, între cele două părţi, și cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, și celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască. 12Dar, dacă dobitocul a fost furat
22:12
Gen. 31:39
de la el, va fi dator faţă de stăpânul lui să i-l înlocuiască. 13Dacă dobitocul a fost sfâșiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă și nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâșiat. 14Dacă un om împrumută altuia o vită, și vita își strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească. 15Dacă stăpânul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi de ajuns.

Necinstirea unei fete

16Dacă

22:16
Deut. 22:28,29
un om înșală pe o fată nelogodită și se culcă cu ea, îi va plăti zestrea și o va lua de nevastă. 17Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei
22:17
Gen. 34:12Deut. 22:291 Sam. 18:25
cuvenite fetelor. 18Pe vrăjitoare
22:18
Lev. 19:26,31
20:27Deut. 18:10,111 Sam. 28:3,9
să n-o lași să trăiască. 19Oricine
22:19
Lev. 18:23
20:15
se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea. 20Cine
22:20
Num. 25:2,7,8Deut. 13:1,2,5,6,9,13-15
17:2,3,5
aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârșire.

Legi privitoare la asuprirea celor săraci

21Să nu chinuiești pe străin

22:21
Cap. 23:9.
și să nu-l asuprești, căci și voi aţi fost străini în ţara Egiptului. 22Să nu asuprești pe văduvă
22:22
Deut. 10:18
24:17
27:19Ps. 94:6Is. 1:17,23
10:2Ezec. 22:7Zah. 7:10Iac. 1:27
, nici pe orfan. 23Dacă-i asuprești, și ei strigă
22:23
Deut. 15:9
24:15Iov 35:9Luca 18:7
la Mine după ajutor, Eu le voi
22:23
Vers. 27.
auzi strigătele; 24mânia
22:24
Iov 31:23Ps. 69:24
Mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre
22:24
Ps. 109:9Plâng. 5:3
vor rămâne văduve și copiii voștri vor rămâne orfani. 25Dacă
22:25
Lev. 25:35-37Deut. 23:19,20Neem. 5:7Ps. 15:5Ezec. 18:8,17
împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar și să nu ceri camătă de la el. 26Dacă iei
22:26
Deut. 24:6,10,13,17Iov 22:6
24:3,9Prov. 20:16
22:27Ezec. 18:7,16Amos 2:8
zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, 27căci este singura lui învelitoare, este haina cu care își învelește trupul – cu ce are să se culce? Dacă strigă
22:27
Vers. 23. Cap. 34:6.
spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.

Întâii născuţi

28Să nu hulești pe Dumnezeu

22:28
Ecl. 10:20Fapte 23:5Iuda 8
și să nu blestemi pe mai-marele poporului tău. 29Să nu pregeţi să-Mi aduci pârga
22:29
Cap. 23:16,19.
secerișului tău și a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut
22:29
Cap. 13:2,12;
din fiii tăi. 30Să-Mi dai
22:30
Deut. 15:19
și întâiul născut al vacii tale și al oii tale; să rămână șapte
22:30
Lev. 22:27
zile cu mama sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci. 31Să-Mi fiţi niște oameni sfinţi
22:31
Cap. 19:6.
. Să nu
22:31
Lev. 22:8Ezec. 4:14
44:31
mâncaţi carne sfâșiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini.