Cele Zece Porunci
201Atunci, Dumnezeu a rostit toate
aceste cuvinte și a zis: 2„Eu
sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos
din ţara Egiptului, din casa robiei. 3Să
6:142 Împ. 17:35Ier. 25:6
35:15
nu ai alţi dumnezei afară de Mine. 4Să
5:8
27:15Ps. 97:7
nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. 5Să nu
te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos
, care
pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc 6și Mă îndur
până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. 7Să
nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul
nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. 8Adu-ţi
aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţești. 9Să lucrezi
șase zile și să-ţi faci lucrul tău. 10Dar ziua a
șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul
care este în casa ta. 11Căci în șase zile
a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfinţit-o. 12Cinstește
pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. 13Să
nu ucizi. 14Să
nu preacurvești. 15Să
nu furi. 16Să
nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 17Să
13:9Efes. 5:3,5Evr. 13:5
nu poftești casa aproapelui tău; să
nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”
Spaima poporului; legea altarului
18Tot
poporul auzea
tunetele și sunetul trâmbiţei și vedea flăcările muntelui care fumega
. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare. 19Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne
18:16Gal. 3:19,20Evr. 12:19
tu însuţi, și te vom asculta, dar să
nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” 20Moise a zis poporului: „Nu vă
înspăimântaţi, căci
Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca să aveţi frica
6:2
10:12
17:13,19
19:20
28:58Prov. 3:7
16:6Is. 8:13
Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiţi.” 21Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul
în care era Dumnezeu. 22Domnul a zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: ‘Aţi văzut că v-am vorbit din
ceruri. 23Să nu faceţi dumnezei de argint și dumnezei de aur ca să-i puneţi alături
de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei. 24Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot și jertfele de mulţumire, oile
și boii. În orice
14:23
16:6,11
26:21 Împ. 8:43
9:32 Cron. 6:6
7:16
12:13Ezra 6:12Neem. 1:9Ps. 74:7Ier. 7:10,12
loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine și te voi
binecuvânta. 25Dacă-Mi
vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, căci, cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări. 26Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.’”
Despre slobozenie și viaţă
211„Iată legile pe care le vei
pune înaintea lor. 2Dacă
vei cumpăra un rob evreu, să slujească șase ani ca rob, dar în al șaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire. 3Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă și nevastă-sa împreună cu el. 4Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă și a avut fii și fiice cu ea, nevasta și copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur. 5Dacă robul
va zice: ‘Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevastă-mea și copiii mei și nu vreau să ies slobod’, 6atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea
lui Dumnezeu, să-l apropie de ușă sau de stâlpul ușii și stăpânul lui să-i
găurească urechea cu o sulă, și robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui. 7Dacă un om își va
vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum
ies robii. 8Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea, dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-și va ţine cuvântul. 9Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. 10Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte și din dreptul
ei de soţie. 11Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieși fără nicio despăgubire, fără să dea bani.
Legi în privinţa uciderii
12Cine va lovi
pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. 13Dacă nu
i-a întins laţuri și dacă Dumnezeu l-a făcut
să-i cadă în mână, îţi voi
hotărî un loc unde va putea să fugă. 14Dar, dacă lucrează
35:20Deut. 19:11,12Evr. 10:26
cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar și de la
altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.
Necinstirea părinţilor
15Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. 16Cine
va fura un om și-l va
vinde sau îl va ţine în mâinile
lui să fie pedepsit cu moartea. 17Cine
va blestema pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.
Legi privitoare la vătămarea trupului
18Dacă se vor certa doi oameni, și unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat, 19cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit dacă celălalt se va scula și se va plimba afară, sprijinit pe un toiag
. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui și să-l îngrijească până la vindecare. 20Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat, fie femeie, și robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit. 21Dar, dacă mai trăiește o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul
lui. 22Dacă se ceartă doi oameni și lovesc pe o femeie însărcinată și o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă
pusă de bărbatul femeii și pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. 23Dar, dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, 24ochi
pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, 25arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. 26Dacă un om lovește ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, și-l face să-și piardă ochiul, să-i dea drumul ca despăgubire pentru ochiul lui. 27Și dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat, fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul. 28Dacă un bou va împunge și va omorî pe un bărbat sau pe o femeie
, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit. 29Dar, dacă boul avea obicei mai înainte să împungă și stăpânul fusese înștiinţat de lucrul acesta și nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, și stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea. 30Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea
vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere. 31Când boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta, 32dar, dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat, fie femeie, să se dea trei
sicli de argint stăpânului robului, și boul
să fie ucis cu pietre. 33Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă și n-o acoperă și cade în ea un bou sau un măgar, 34stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui. 35Dacă boul unui om împunge boul unui alt om și boul acesta moare, vor vinde boul cel viu și preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi și boul mort. 36Dar, dacă se știa că boul avea obicei mai înainte să împungă, și stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.
Legi privitoare la avere
221Dacă un om fură un bou sau o oaie și-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat și patru
oi pentru oaia furată. 2Dacă hoţul este prins spărgând
și e lovit și moare, cel ce l-a lovit nu
va fi vinovat de omor faţă de el; 3dar, dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut
rob, ca despăgubire pentru furtul lui. 4Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găsește încă viu
în mâinile lui, să dea îndoit
înapoi. 5Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie și își lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul și via lui. 6Dacă izbucnește un foc și întâlnește mărăcini în cale și arde grâul în snopi sau în picioare sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină. 7Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare și le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul
trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit. 8Dacă hoţul nu se găsește, stăpânul casei să se înfăţișeze
înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său. 9În orice pricină de înșelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ‘Uite-l!’ – pricina
amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu; acela pe care-l va osândi Dumnezeu trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său. 10Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau un dobitoc oarecare să i-l păstreze și dobitocul moare, își strică un mădular sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva, 11să se facă un jurământ
, în Numele Domnului, între cele două părţi, și cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, și celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască. 12Dar, dacă dobitocul a fost furat
de la el, va fi dator faţă de stăpânul lui să i-l înlocuiască. 13Dacă dobitocul a fost sfâșiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă și nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâșiat. 14Dacă un om împrumută altuia o vită, și vita își strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească. 15Dacă stăpânul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi de ajuns.
Necinstirea unei fete
16Dacă
un om înșală pe o fată nelogodită și se culcă cu ea, îi va plăti zestrea și o va lua de nevastă. 17Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei
cuvenite fetelor. 18Pe vrăjitoare
20:27Deut. 18:10,111 Sam. 28:3,9
să n-o lași să trăiască. 19Oricine
20:15
se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea. 20Cine
17:2,3,5
aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârșire.
Legi privitoare la asuprirea celor săraci
21Să nu chinuiești pe străin
și să nu-l asuprești, căci și voi aţi fost străini în ţara Egiptului. 22Să nu asuprești pe văduvă
24:17
27:19Ps. 94:6Is. 1:17,23
10:2Ezec. 22:7Zah. 7:10Iac. 1:27
, nici pe orfan. 23Dacă-i asuprești, și ei strigă
24:15Iov 35:9Luca 18:7
la Mine după ajutor, Eu le voi
auzi strigătele; 24mânia
Mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre
vor rămâne văduve și copiii voștri vor rămâne orfani. 25Dacă
împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar și să nu ceri camătă de la el. 26Dacă iei
24:3,9Prov. 20:16
22:27Ezec. 18:7,16Amos 2:8
zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, 27căci este singura lui învelitoare, este haina cu care își învelește trupul – cu ce are să se culce? Dacă strigă
spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.
Întâii născuţi
28Să nu hulești pe Dumnezeu
și să nu blestemi pe mai-marele poporului tău. 29Să nu pregeţi să-Mi aduci pârga
secerișului tău și a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut
din fiii tăi. 30Să-Mi dai
și întâiul născut al vacii tale și al oii tale; să rămână șapte
zile cu mama sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci. 31Să-Mi fiţi niște oameni sfinţi
. Să nu
44:31
mâncaţi carne sfâșiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini.
