Rugul aprins
31Moise păștea turma socrului său, Ietro, preotul
Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie și a ajuns la muntele
lui Dumnezeu, la Horeb. 2Îngerul
Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat și iată că rugul era tot un foc și rugul nu se mistuia deloc. 3Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie
minunată și pentru ce nu se mistuie rugul.” 4Domnul a văzut că el se întoarce să vadă și Dumnezeu l-a chemat
din mijlocul rugului și a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” 5Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi
încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.” 6Și a adăugat: „Eu sunt
Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.” Moise și-a ascuns faţa, căci se temea
să-L privească pe Dumnezeu. 7Domnul a zis: „Am
văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, și am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor
lui, căci îi
cunosc durerile. 8M-am coborât
18:21
50:24
ca să-l izbăvesc
din mâna egiptenilor și să-l scot din ţara aceasta și să-l duc într-o ţară
8:7-9
bună și întinsă, într-o ţară unde curge
lapte și miere, și anume în locurile pe care le locuiesc canaaniţii
, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii și iebusiţii. 9Iată
că strigătele israeliţilor au ajuns până la Mine și am văzut chinul cu care îi chinuiesc
egiptenii. 10Acum
, vino, Eu te voi trimite la Faraon și vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”
Trimiterea lui Moise
11Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine
sunt eu, ca să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” 12Dumnezeu a zis: „Eu voi
fi negreșit cu tine, și iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.” 13Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel și le voi spune: ‘Dumnezeul părinţilor voștri m-a trimis la voi’ și mă vor întreba: ‘Care este Numele Lui?’, ce le voi răspunde?” 14Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce Se numește «Eu
sunt» m-a trimis la voi.’” 15Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul părinţilor voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele
Meu pentru veșnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.’ 16Du-te, strânge
pe bătrânii lui Israel și spune-le: ‘Mi s-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor voștri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. El a zis
: «V-am văzut și am văzut ce vi se face în Egipt 17și am zis: Vă
voi scoate din suferinţa Egiptului și vă voi duce în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor și iebusiţilor, într-o ţară unde curge lapte și miere.»’ 18Ei vor asculta
de glasul tău și te vei duce, tu și bătrânii lui Israel, la împăratul Egiptului și îi veţi spune: ‘Domnul Dumnezeul evreilor S-a întâlnit
cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului nostru.’ 19Știu că împăratul Egiptului n-are
să vă lase să plecaţi decât silit de o mână puternică. 20Eu Îmi voi întinde
mâna și voi lovi Egiptul cu tot
felul de minuni, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi. 21Voi face
chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea egiptenilor, și, când veţi pleca, nu veţi pleca cu mâinile goale. 22Fiecare femeie
va cere de la vecina ei și de la cea care locuiește în casa ei vase de argint, vase de aur și haine pe care le veţi pune pe fiii și fiicele voastre. Și veţi jefui
astfel pe egipteni.”
Șovăirea lui Moise
41Moise a răspuns și a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‘Nu ţi S-a arătat Domnul!’” 2Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un
toiag.” 3Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe. Moise fugea de el. 4Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna și apucă-l de coadă.” El a întins mâna și l-a apucat, și șarpele s-a prefăcut iarăși într-un toiag în mâna lui. 5„Iată”, a zis Domnul, „ce vei face ca să creadă
că ţi S-a arătat Domnul
Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.” 6Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sân.” El și-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o și iată că mâna i se acoperise de lepră și se făcuse albă ca
zăpada. 7Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân.” El și-a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos-o din sân și iată că mâna se făcuse
iarăși cum era carnea lui. 8„Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „și nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. 9Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu și s-o torni pe pământ, și apa
pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe pământ.” 10Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbești Tu robului Tău, căci vorba și limba
îmi sunt încurcate.” 11Domnul i-a zis: „Cine
a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12Du-te dar; Eu voi fi cu gura
21:14,15
ta și te voi învăţa ce vei avea de spus.” 13Moise a zis: „Ah, Doamne
, trimite pe cine vei vrea să trimiţi!” 14Atunci, Domnul S-a mâniat pe Moise și a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Știu că el vorbește ușor. Iată că el însuși vine
înaintea ta și, când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15Tu îi vei vorbi
și vei pune
23:5,12,16Deut. 18:18Is. 51:16Ier. 1:9
cuvintele în gura lui, și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi
învăţa ce veţi avea de făcut. 16El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, și tu vei ţine pentru el locul lui
Dumnezeu. 17Ia în mână
toiagul acesta cu care vei face semnele.”
Moise în Egipt
18Moise a plecat și, când s-a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec și să mă întorc la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!” 19Domnul a zis lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, căci toţi
cei ce umblau să-ţi ia viaţa au murit.” 20Moise și-a luat nevasta și copiii, i-a pus călare pe măgari și s-a întors în ţara Egiptului. Și-a luat în mână toiagul
lui Dumnezeu. 21Domnul a zis lui Moise: „Plecând ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile
pe care ţi le pun în mână să le faci înaintea lui Faraon. Eu
îi voi împietri inima, și nu va lăsa pe popor să plece. 22Tu vei zice lui Faraon: ‘Așa vorbește Domnul: «Israel
este fiul Meu, întâiul
Meu născut. 23Îţi spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide
pe fiul tău, pe întâiul tău născut.»’” 24În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit
Domnul și a vrut să-l
omoare. 25Sefora a luat o piatră ascuţită
, a tăiat prepuţul fiului său și l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu ești un soţ de sânge pentru mine.” 26Și Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sânge!” din pricina tăierii împrejur.
Întâlnirea lui Moise cu Aaron
27Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea
lui Moise în pustie.” Aaron a plecat. A întâlnit pe Moise la muntele
lui Dumnezeu și l-a sărutat. 28Moise a făcut
cunoscute lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, și toate semnele
pe care-i poruncise să le facă. 29Moise și Aaron și-au văzut de drum
și au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel. 30Aaron
a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise și Moise a făcut semnele înaintea poporului. 31Poporul a crezut
. Astfel au aflat că Domnul cercetase
pe copiii lui Israel, că le văzuse
suferinţa și s-au plecat
și s-au aruncat cu faţa la pământ
.
Moise și Aaron înaintea lui Faraon
51Moise și Aaron s-au dus apoi la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască
în pustie un praznic în cinstea Mea.’” 2Faraon a răspuns: „Cine
este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi
lăsa pe Israel să plece.” 3Ei au zis: „Ni S-a arătat
Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.” 4Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentru ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările
voastre.”
Mărirea muncilor
5Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a
înmulţit acum în ţară, și voi mai voiţi să-l faceţi să-și înceteze lucrările?” 6Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor
norodului și logofeţilor: 7„Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie. 8Totuși să le cereţi același număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: ‘Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru!’ 9Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci.” 10Isprăvniceii poporului și logofeţii au venit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraon: ‘Nu vă mai dau paie; 11duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi, dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.’” 12Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. 13Isprăvniceii îi sileau zicând: „Isprăviţi-vă lucrul zi de zi, ca atunci când erau paie!” 14Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puși peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-aţi isprăvit ieri și azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?” 15Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon și i-au zis: „Pentru ce te porţi așa cu robii tăi? 16Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, și totuși ni se spune: ‘Faceţi cărămizi!’ Ba încă, robii tăi sunt și bătuţi, ca și când poporul tău ar fi vinovat.” 17Faraon a răspuns: „Sunteţi niște leneși și niște trântori! De aceea ziceţi: ‘Haidem să aducem jertfe Domnului!’ 18Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie și veţi face același număr de cărămizi.”
Cârtirea israeliţilor
19Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.” 20Când au ieșit de la Faraon, au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care îi așteptau. 21Și
le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.” 22Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? 23De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n-ai izbăvit pe poporul Tău.”
