Moise și Aaron înaintea lui Faraon
51Moise și Aaron s-au dus apoi la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască
în pustie un praznic în cinstea Mea.’” 2Faraon a răspuns: „Cine
este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi
lăsa pe Israel să plece.” 3Ei au zis: „Ni S-a arătat
Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.” 4Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentru ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările
voastre.”
Mărirea muncilor
5Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a
înmulţit acum în ţară, și voi mai voiţi să-l faceţi să-și înceteze lucrările?” 6Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor
norodului și logofeţilor: 7„Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie. 8Totuși să le cereţi același număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: ‘Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru!’ 9Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci.” 10Isprăvniceii poporului și logofeţii au venit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraon: ‘Nu vă mai dau paie; 11duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi, dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.’” 12Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. 13Isprăvniceii îi sileau zicând: „Isprăviţi-vă lucrul zi de zi, ca atunci când erau paie!” 14Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puși peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-aţi isprăvit ieri și azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?” 15Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon și i-au zis: „Pentru ce te porţi așa cu robii tăi? 16Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, și totuși ni se spune: ‘Faceţi cărămizi!’ Ba încă, robii tăi sunt și bătuţi, ca și când poporul tău ar fi vinovat.” 17Faraon a răspuns: „Sunteţi niște leneși și niște trântori! De aceea ziceţi: ‘Haidem să aducem jertfe Domnului!’ 18Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie și veţi face același număr de cărămizi.”
Cârtirea israeliţilor
19Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.” 20Când au ieșit de la Faraon, au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care îi așteptau. 21Și
le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.” 22Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? 23De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n-ai izbăvit pe poporul Tău.”