Cele zece urgii
71Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu
pentru Faraon, și fratele tău Aaron va fi prorocul
tău. 2Tu vei spune tot
ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui. 3Eu voi împietri
inima lui Faraon și Îmi voi înmulţi
semnele
și minunile în ţara Egiptului. 4Totuși Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde
mâna asupra Egiptului și voi scoate din ţara Egiptului oștile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin
mari judecăţi. 5Egiptenii vor cunoaște
că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde
mâna asupra Egiptului și când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.” 6Moise și Aaron au făcut
ce le poruncise Domnul: așa au făcut. 7Moise era în vârstă de optzeci
31:2
34:7Fapte 7:23,30
de ani, iar Aaron, de optzeci și trei de ani când au vorbit lui Faraon.
Moise și Aaron fac minuni
8Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: 9„Dacă vă va vorbi Faraon și vă va zice
6:30
: ‘Faceţi o minune!’ să zici lui Aaron: ‘Ia-ţi
toiagul și aruncă-l înaintea lui Faraon.’ Și toiagul se va preface într-un șarpe.” 10Moise și Aaron s-au dus la Faraon și au făcut cum
poruncise Domnul. Aaron și-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui, și toiagul
s-a prefăcut într-un șarpe. 11Dar Faraon a chemat pe niște înţelepţi
și pe niște vrăjitori
, și vrăjitorii Egiptului au făcut
și ei la fel prin vrăjitoriile lor. 12Toţi și-au aruncat toiegele și s-au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. 13Inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după
cum spusese Domnul.
Cea dintâi urgie: prefacerea apei în sânge
14Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima
împietrită: nu vrea să lase poporul să plece. 15Du-te la Faraon dis-de-dimineaţă, când are să iasă să se ducă la apă, și să te înfăţișezi înaintea lui pe malul râului. Să-ţi iei în mână toiagul
care a fost prefăcut în șarpe 16și să zici lui Faraon: ‘Domnul Dumnezeul
evreilor m-a trimis la tine să-ţi spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca
să-Mi slujească în pustie.» Dar iată că până acum n-ai ascultat. 17Acum, așa vorbește Domnul: «Iată cum vei cunoaște
că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea, și ele se vor preface
în sânge
. 18Peștii din râu vor pieri, râul se va împuţi, așa că le va fi greaţă
egiptenilor să bea din apa râului.»’” 19Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Ia-ţi toiagul și întinde-ţi
mâna peste apele egiptenilor, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor și peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sânge și va fi sânge în toată ţara Egiptului, atât în vasele de lemn, cât și în vasele de piatră.’” 20Moise și Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat
toiagul și a lovit apele
105:29
râului sub ochii lui Faraon și sub ochii slujitorilor lui, și toate apele râului s-au prefăcut în sânge. 21Peștii din râu au pierit, râul s-a împuţit, așa că egiptenii nu mai puteau
să bea apa râului și a fost sânge în toată ţara Egiptului. 22Dar vrăjitorii
Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum
spusese Domnul. 23Faraon s-a întors de la râu și s-a dus acasă, dar nu și-a pus la inimă aceste lucruri. 24Toţi egiptenii au săpat în împrejurimile râului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea din apa râului. 25Au trecut șapte zile după ce a lovit Domnul râul.
Broaștele
81Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi
slujească. 2Dacă nu
vrei să-l lași să plece, am să aduc broaște
pe toată întinderea ţării tale. 3Râul va mișuna de broaște; ele se vor sui și vor intra în casa ta, în odaia
ta de dormit și în patul tău, în casa slujitorilor tăi și în casele poporului tău, în cuptoarele și în postăvile de frământat pâinea. 4Ba încă broaștele se vor sui și pe tine, pe poporul tău și pe toţi slujitorii tăi.»’” 5Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron
: ‘Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie și peste iazuri și scoate broaște din ele peste ţara Egiptului!’” 6Aaron și-a întins mâna peste apele Egiptului și au ieșit
105:30
broaștele și au acoperit ţara Egiptului. 7Dar
și vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos și ei broaște peste toată ţara Egiptului. 8Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis
: „Rugaţi-vă Domnului să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu, și am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.” 9Moise a zis lui Faraon: „Hotărăște-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaștele de la tine și din casele tale! Nu vor mai rămâne decât în râu.” 10El a răspuns: „Mâine.” Și Moise a zis: „Așa va fi, ca să știi că nimeni
nu este ca Domnul Dumnezeul nostru. 11Broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.” 12Moise și Aaron au ieșit de la Faraon. Și Moise
a strigat către Domnul cu privire la broaștele cu care lovise pe Faraon. 13Domnul a făcut cum cerea Moise, și broaștele au pierit în case, în curţi și în ogoare. 14Le-au strâns grămezi, și ţara s-a împuţit. 15Faraon, văzând că are
răgaz să răsufle în voie, și-a
împietrit inima și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
Păduchii
16Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Întinde-ţi toiagul și lovește ţărâna pământului, și se va preface în păduchi8:16 Sau: ţânţari., în toată ţara Egiptului.’” 17Așa au făcut. Aaron și-a întins mâna cu toiagul și a lovit ţărâna pământului, și s-a prefăcut în
păduchi pe toţi oamenii și pe toate dobitoacele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi în toată ţara Egiptului. 18Vrăjitorii
au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor, dar n-au
putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace. 19Și vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este
degetul lui Dumnezeu!” Dar inima
lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
Musca câinească
20Domnul a zis lui Moise
: „Scoală-te dis-de-dimineaţă și du-te înaintea lui Faraon când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul
: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 21Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muște câinești împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva caselor tale; casele egiptenilor vor fi pline de muște și pământul va fi acoperit de ele. 22Dar
în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuiește poporul Meu, și acolo nu vor fi muște, pentru ca să cunoști că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ţinutului acestuia. 23Voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.»’” 24Domnul a făcut așa. A venit
105:31
un roi de muște câinești în casa lui Faraon și a slujitorilor lui și toată ţara Egiptului a fost pustiită de muște câinești. 25Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.” 26Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem așa, căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni. Și dacă am aduce sub ochii lor jertfe care sunt o
46:34Deut. 7:25,26
12:31
urâciune pentru egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 27Vom face mai bine un drum de
trei zile în pustie și acolo vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, după cum
ne va spune.” 28Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi ca să aduceţi jertfe Domnului Dumnezeului vostru în pustie; numai să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi
. Rugaţi-vă pentru mine.” 29Moise a răspuns: „Am să ies de la tine și am să mă rog Domnului. Mâine, muștele se vor depărta de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui. Dar să nu ne
mai înșele Faraon, nevrând să lase pe popor să plece ca să aducă jertfe Domnului.” 30Moise a ieșit de la Faraon și s-a
rugat Domnului. 31Domnul a făcut cum cerea Moise, și muștele s-au depărtat de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui; n-a mai rămas una. 32Dar Faraon și de data aceasta și-a împietrit
inima și n-a lăsat pe popor să plece.
Ciuma vitelor
91Domnul a zis lui Moise
: „Du-te la Faraon și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 2Dacă
nu vrei să-l lași să plece și dacă-l mai oprești, 3iată
, mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi, și anume va fi o ciumă foarte mare. 4Dar Domnul va
face deosebire între turmele lui Israel și turmele egiptenilor, așa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.» 5Domnul a hotărât vremea și a zis: «Mâine va face Domnul lucrul acesta în ţară.»’” 6Și Domnul a făcut așa chiar de a doua zi
. Toate turmele egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nicio vită din turmele copiilor lui Israel. 7Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase, și iată că nicio vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima
lui Faraon s-a împietrit și n-a lăsat pe popor să plece.
Vărsatul negru
8Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Umpleţi-vă mâinile cu cenușă din cuptor, și Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon. 9Ea se va preface într-o ţărână care va acoperi toată ţara Egiptului și va da naștere în toată ţara Egiptului, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube
pricinuite de niște bășici fierbinţi.” 10Ei au luat cenușă din cuptor și s-au înfăţișat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, și ea a dat naștere, pe oameni și pe dobitoace, la niște
bube pricinuite de niște bășici fierbinţi. 11Vrăjitorii
nu s-au putut arăta înaintea lui Moise din pricina bubelor, căci bubele erau pe vrăjitori, ca și pe toţi egiptenii. 12Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a ascultat de Moise și de Aaron
, după cum spusese Domnul lui Moise.
Piatra și focul
13Domnul a zis lui Moise
: „Scoală-te dis-de-dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 14Fiindcă de data aceasta am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca să
știi că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul. 15Dacă Mi-aș fi
întins mâna și te-aș fi lovit cu ciumă, pe tine și pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ. 16Dar te-am lăsat să rămâi în picioare
ca să vezi puterea Mea și Numele Meu să fie vestit în tot pământul. 17Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu și dacă nu-l lași să plece, 18iată, mâine, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră așa de mare cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui și până azi. 19Pune-ţi dar la adăpost turmele și tot ce ai pe câmp. Piatra are să bată pe toţi oamenii și toate vitele de pe câmp, care nu vor fi intrat în case, și vor pieri.»’” 20Aceia dintre slujitorii lui Faraon care s-au temut de Cuvântul Domnului și-au adunat în case robii și turmele. 21Dar cei ce nu și-au pus la inimă Cuvântul Domnului și-au lăsat robii și turmele pe câmp. 22Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer, și are să bată
piatra în toată ţara Egiptului, pe oameni, pe vite și pe toată iarba de pe câmp în ţara Egiptului!” 23Moise și-a întins toiagul spre cer, și
78:47
105:32
148:8Is. 30:30Ezec. 38:22Apoc. 8:7
Domnul a trimis tunete și piatră, de cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului. 24A bătut piatra, și focul se amesteca cu piatra; piatra era așa de mare încât nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de când este el locuit de oameni. 25Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la dobitoace; piatra a
nimicit și toată iarba de pe câmp și a frânt toţi copacii de pe câmp. 26Numai
în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra. 27Faraon a trimis să cheme pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „De data aceasta
am păcătuit
145:17Plâng. 1:18Dan. 9:14
; Domnul are dreptate, iar eu și poporul meu suntem vinovaţi. 28Rugaţi-vă
Domnului ca să nu mai fie tunete și piatră, și vă voi lăsa să plecaţi și nu veţi mai fi opriţi.” 29Moise i-a zis: „Când voi ieși din cetate, voi ridica mâinile
spre Domnul, tunetele vor înceta și nu va mai bate piatra, ca să
știi că al Domnului este pământul! 30Dar știu
că tu și slujitorii tăi tot nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu.” 31Inul și orzul
2:23
se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare; 32grâul și ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau târzii. 33Moise a plecat de la Faraon și a ieșit afară din cetate; și-a ridicat
mâinile spre Domnul, tunetele și piatra au încetat și n-a mai căzut ploaia pe pământ. 34Faraon, văzând că ploaia, piatra și tunetele încetaseră, n-a contenit să păcătuiască și și-a împietrit inima, el și slujitorii lui. 35Lui Faraon i s-a împietrit
inima și n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.
