101M-am uitat și iată că pe cerul
care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie. 2Și Domnul a zis
omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vâră-te între roţile de sub heruvimi, umple-ţi mâinile cu
cărbunii aprinși care sunt între heruvimi și împrăștie-i
peste cetate!” Și el s-a vârât între roţi sub ochii mei. 3Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru. 4Atunci, slava
Domnului s-a ridicat de pe heruvimi și s-a îndreptat spre pragul casei, așa încât Templul s-a umplut
de nor și curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului. 5Vâjâitul
aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul
Dumnezeului celui Atotputernic, când vorbește. 6Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus și s-a așezat lângă roţi. 7Atunci, un heruvim a întins mâna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc și l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Și omul acesta l-a luat și a ieșit afară. 8La heruvimi se vedea ceva
ca o mână de om sub aripile lor. 9M-am uitat și iată
că lângă heruvimi erau patru roţi: o roată lângă un heruvim și o roată lângă celălalt heruvim, dar roţile acestea străluceau ca o piatră de
crisolit. 10După înfăţișare, toate cele patru roţi aveau același chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi. 11Când
mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor și nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor. 12Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor și aripile lor erau pline de ochi ca și cele patru roţi dimprejur. 13Am auzit cu urechile mele că roţile
erau chemate „roţi învârtitoare”. 14Fiecare
avea patru feţe: faţa celui dintâi era o faţă de heruvim; faţa celui de-al doilea, o faţă de om; a celui de-al treilea, o faţă de leu și a celui de-al patrulea, o faţă de vultur. 15Și heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii
pe care le văzusem lângă râul Chebar. 16Când
mergeau heruvimii, mergeau și roţile cu ei, și când își întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe de la pământ, nici roţile nu se depărtau de ei. 17Când
se opreau ei, se opreau și ele, și când se înălţau ei, se înălţau și ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele. 18Slava
Domnului a plecat
din pragul Templului și s-a așezat pe heruvimi. 19Heruvimii
și-au întins aripile și s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat și roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii Casei Domnului spre răsărit; și slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor. 20Erau făpturile vii
pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel, lângă
râul Chebar, și am băgat de seamă că erau heruvimi. 21Fiecare
avea patru feţe, fiecare avea patru aripi și sub aripile lor era ceva
ca o mână de om. 22Dar feţele lor erau ca
cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeași înfăţișare: erau tot ei. Fiecare
mergea drept înainte.
111Duhul
m-a răpit și m-a dus la poarta de răsărit
a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Și iată că, la intrarea porţii
, erau douăzeci și cinci de oameni și, în mijlocul lor, am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului. 2Și Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceștia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite și dau sfaturi rele în cetatea aceasta! 3Ei zic: ‘Nu este încă vremea
potrivită ca să zidim case! Cetatea
este cazanul și noi suntem carnea.’ 4De aceea prorocește împotriva lor, prorocește, fiul omului!” 5Atunci, Duhul Domnului
a căzut peste mine și mi-a zis: „Spune: ‘Așa vorbește Domnul: «Astfel vorbiţi voi, casa lui Israel! Și ce vă vine în gând, știu foarte bine! 6Aţi făcut o mulţime
de omoruri în cetatea aceasta și aţi umplut uliţele cu cei uciși.» 7De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Morţii voștri
pe care i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia sunt carnea și ea este cazanul, dar voi
veţi fi scoși afară din ea. 8Vă temeţi de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi», zice Domnul Dumnezeu. 9«Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mâinile străinilor și voi împlini
judecăţile mele împotriva voastră! 10Veţi cădea
52:10
loviţi de sabie, vă voi judeca
la hotarul lui Israel și veţi ști
că Eu sunt Domnul. 11Cetatea aceasta
nu va fi cazanul vostru și voi nu veţi fi carnea din el, ci la hotarul lui Israel vă voi judeca! 12Și veţi ști
că Eu sunt Domnul, ale cărui porunci nu le-aţi urmat și ale cărui legi nu le-aţi împlinit și aţi
lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară.»’” 13Pe când proroceam eu, a murit Pelatia
, fiul lui Benaia. Eu am
căzut cu faţa la pământ și am strigat cu glas tare: „Ah, Doamne Dumnezeule, vrei să nimicești Tu și ce a mai rămas din Israel?” 14Și cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 15„Fiul omului, fraţii tăi, da, fraţii tăi cei din robie și toată casa lui Israel sunt aceia despre care zic locuitorii Ierusalimului: ‘Ei sunt departe de Domnul, ţara ne-a fost dată nouă în stăpânire!…’ 16De aceea spune despre ei: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Dacă-i ţin depărtaţi printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuși le-am fost
91:9Is. 8:14
un Templu pentru câtăva vreme, în ţara în care au venit.»’ 17De aceea să le spui: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Vă voi strânge
36:24
din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăși din ţările în care sunteţi risipiţi și vă voi da ţara lui Israel.»’ 18Și, când vor veni în ea, vor scoate
de acolo toţi idolii și toate urâciunile. 19Le voi
da o altă inimă și voi pune un duh nou
32:39
în voi. Voi lua din trupul lor inima
de piatră și le voi da o inimă de carne, 20ca să urmeze
poruncile Mele, să păzească și să împlinească legile Mele, și ei vor fi poporul
Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. 21Dar acelora a căror inimă simte plăcere faţă de idolii și urâciunile lor, le voi
întoarce faptele asupra capului lor”, zice Domnul Dumnezeu. 22După aceea, heruvimii și-au întins
aripile, însoţiţi de roţi, și slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor. 23Slava
Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii și s-a așezat pe muntele
de la răsăritul
cetăţii. 24Pe mine însă m-a răpit
Duhul și m-a dus iarăși în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldeea, la prinșii de război. Și astfel vedenia pe care o avusesem a pierit de la mine. 25Apoi am spus prinșilor de război toate lucrurile pe care mi le descoperise Domnul.
Robia lui Zedechia și risipirea poporului
121Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei case de îndărătnici
, care au ochi
42:20Ier. 5:21Mat. 13:13,14
să vadă, și nu văd, urechi de auzit, și n-aud, căci
sunt o casă de răzvrătiţi. 3De aceea, fiul omului, pregătește-ţi lucrurile de călătorie și pleacă ziua, sub ochii lor! Pleacă în faţa lor din locul unde ești și du-te în alt loc – poate că vor vedea că sunt o casă de îndărătnici. 4Scoate-ţi lucrurile ca niște lucruri de călătorie ziua, sub ochii lor, dar pleacă seara, în faţa lor, cum pleacă cei ce se duc în robie! 5Să spargi zidul sub ochii lor și să-ţi scoţi lucrurile pe acolo. 6Să le pui pe umăr sub ochii lor, să le scoţi afară pe negură, să-ţi acoperi faţa și să nu te uiţi la pământ, căci vreau să fii un semn
pentru casa lui Israel.” 7Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mâna și le-am scos pe negură și le-am pus pe umăr, în faţa lor. 8Dimineaţa însă, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 9„Fiul omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, această casă
de îndărătnici: ‘Ce
faci?’ 10Spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Prorocia
aceasta privește pe domnul care este la Ierusalim și pe toată casa lui Israel care se află acolo.»’ 11Spune: ‘Eu sunt un semn
pentru voi! Cum am făcut eu, așa li se va face și lor: se vor duce
într-o ţară străină, în robie.’ 12Domnitorul
care este în mijlocul lor își va pune lucrurile pe umăr și va pleca pe negură; vor sparge zidul ca să-l scoată afară; își va acoperi faţa, ca să nu vadă pământul cu ochii. 13Îmi voi întinde mreaja
peste el și va fi prins în laţul Meu; îl voi duce
la Babilon, în ţara haldeenilor, dar nu-i va vedea și va muri acolo. 14Pe toţi cei ce stau în jurul lui și îi sunt de ajutor și pe toate oștile lui îi voi risipi
în toate vânturile și voi scoate
sabia după ei. 15Atunci vor ști
că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăștia printre neamuri și îi voi risipi în felurite ţări. 16Dar voi lăsa
din ei vreo câţiva oameni care vor scăpa de sabie, de foamete și de ciumă, ca să istorisească toate urâciunile lor printre neamurile la care vor merge și să știe că Eu sunt Domnul.” 17Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 18„Fiul omului, îţi vei mânca
pâinea tremurând și îţi vei bea apa cu neliniște și groază. 19Spune poporului din ţară: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu despre locuitorii Ierusalimului din ţara lui Israel: «Ei își vor mânca pâinea cu neliniște și își vor bea apa cu groază, căci ţara le va fi jefuită
de tot ce are din pricina silniciei
tuturor celor ce o locuiesc. 20Cetăţile pline cu popor vor fi nimicite și ţara va fi pustiită, ca să știţi că Eu sunt Domnul.»’” 21Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 22„Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: ‘Zilele se
lungesc și toate vedeniile rămân neîmplinite’? 23De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură și nu se va mai întrebuinţa în Israel.»’ De aceea spune-le: ‘Se apropie
zilele și toate vedeniile se vor împlini! 24Căci nu
vor mai fi vedenii
mincinoase, nici prorociri înșelătoare în mijlocul casei lui Israel! 25Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune
se va împlini și nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvânt și-l voi împlini’”, zice Domnul Dumnezeu. 26Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: 27„Fiul omului
, iată, casa lui Israel zice: ‘Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească și prorocește pentru vremuri
depărtate!’ 28De aceea
spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele, ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini»’”, zice Domnul Dumnezeu.
