Pedepsirea lui Zedechia
171Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, spune o vorbă cu tâlc, spune o pildă casei lui Israel 3și zi: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Un
vultur mare, cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestriţe, a venit în Liban și a luat
vârful unui cedru. 4A rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într-o ţară de negoţ și a pus-o într-o cetate de negustori; 5a luat și din sămânţa ţării și a pus-o într-un pământ roditor
; a pus-o lângă o apă mare și a sădit-o ca pe
o salcie. 6Lăstarul acesta a crescut și s-a făcut un butuc de viţă întins, dar nu prea
înalt; viţele îi erau îndreptate spre vultur și rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viţă, a dat lăstari și a făcut mlădiţe. 7Mai era însă un alt vultur, mare, cu aripi lungi și cu pene multe. Și iată că, din pământul unde era sădită, viţa
aceasta și-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el și și-a îndreptat ramurile spre el, ca s-o ude mai mult decât pe stratul în care era sădită. 8Viţa era sădită într-un pământ bun, lângă o apă mare, așa ca să facă mlădiţe, să dea rod și să se facă o viţă minunată.»’ 9Spune”, zice Domnul Dumnezeu, „îi va merge bine ei oare? Nu-i
va smulge vulturul dintâi rădăcinile și-i va tăia rodul și i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca și nu va trebui niciun braţ puternic, nici multă lume, ca s-o scoată din rădăcinile ei. 10Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vântul de răsărit, nu se va usca
ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit.” 11Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 12„Spune casei acesteia
răzvrătite: ‘Nu știţi ce înseamnă aceasta?’ Și spune: ‘Iată, împăratul
Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe împăratul și pe căpeteniile lui și i-a dus cu el în Babilon. 13A luat un
vlăstar de neam împărătesc, a făcut legământ cu el și l-a pus
să jure, dar pe mai-marii ţării i-a luat cu el, 14ca împărăţia să rămână
smerită, să nu se mai poată ridica, ci împăratul să-și ţină legământul, rămânându-i credincios. 15Dar el s-a răsculat
împotriva lui și a trimis soli în Egipt, ca să-i dea
36:6,9
cai și un mare număr de oameni. Cel ce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa
el oare? Cum să mai scape dacă a rupt legământul? 16Pe viaţa Mea’, zice Domnul Dumnezeu, ‘că, în ţara
34:3
52:11
împăratului care l-a pus să domnească, faţă de care și-a călcat jurământul și al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri! 17Așa că nici Faraon
nu va veni cu o oaste mare și popor mult să-l ajute în război când se vor ridica întărituri
și se vor face șanţuri pentru nimicirea multor suflete. 18El a nesocotit jurământul până într-atât, că a rupt legământul, ba încă și-a dat mâna
și a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa!’” 19De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pe viaţa Mea că, întrucât a nesocotit jurământul făcut în Numele Meu și a rupt legământul Meu, voi face să se întoarcă asupra capului lui lucrul acesta. 20Îmi voi
întinde mreaja peste el și va fi prins în laţul Meu. Îl voi duce în Babilon și acolo îl voi
judeca pentru abaterea săvârșită de el faţă de Mine. 21Dar toţi fugarii
din toate oștile lui vor cădea loviţi de sabie, și cei ce vor mai rămâne vor fi risipiţi în toate vânturile. Și veţi ști că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri.” 22Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Eu Însumi voi lua o rămurea
din vârful unui cedru mare și o voi pune la pământ. Voi rupe din vârful ramurilor lui o mlădiţă fragedă
și o voi sădi
pe un munte înalt și ridicat. 23Și anume o voi sădi pe un munte
înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod și se va face un cedru măreţ. Păsări
de tot felul se vor odihni sub umbra ramurilor lui. 24Și toţi copacii de pe câmp vor ști că Eu, Domnul, am
coborât copacul care se înălţa și am înălţat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde și am înverzit copacul cel uscat. Eu
, Domnul, am vorbit și voi și face.”
Răsplătirile dumnezeiești
181Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Pentru ce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: ‘Părinţii
au mâncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit dinţii’? 3Pe viaţa Mea”, zice Domnul Dumnezeu, „că nu veţi mai avea prilej să spuneţi zicătoarea aceasta în Israel. 4Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot așa și sufletul tatălui este al Meu. Sufletul
care păcătuiește, acela va muri. 5Omul care este drept, care face judecată și dreptate, 6care nu mănâncă pe munţi
carne jertfită idolilor și nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinstește
20:10
nevasta aproapelui său și nu se apropie de nevastă-sa în timpul
20:18
necurăţiei ei, 7care n-asuprește
25:14
pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul
, care nu răpește nimic, care dă
15:7,8Is. 58:7
din pâinea lui celui flămând și învelește cu o haină pe cel gol, 8care nu împrumută cu dobândă
și nu ia camătă, care își abate mâna de la nelegiuire și judecă
după adevăr între un om și altul, 9care urmează legile Mele și păzește poruncile Mele, lucrând cu credincioșie – omul acela este drept și va trăi
negreșit”, zice Domnul Dumnezeu. 10„Dacă acum omul acesta are un fiu iute la mânie, care varsă
sânge sau care face ceva de felul acesta, 11dacă acest fiu nu se ia în nimic după purtarea tatălui său neprihănit, ci mănâncă pe munţi, necinstește pe nevasta aproapelui său, 12asuprește pe cel nenorocit și pe cel lipsit, răpește, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli și face
urâciuni, 13împrumută cu dobândă și ia camătă, s-ar putea oare să trăiască un astfel de fiu? Nu va trăi; a săvârșit toate aceste urâciuni, de aceea trebuie să moară. Sângele
lui să cadă asupra capului lui! 14Dar, dacă un om are un fiu care vede toate păcatele tatălui său, le vede, dar nu face la fel, 15dacă fiul acela nu mănâncă
pe munţi și nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, nu necinstește pe nevasta aproapelui său, 16nu asuprește pe nimeni, nu ia niciun zălog, nu răpește, ci dă din pâinea lui celui flămând și acoperă cu o haină pe cel gol, 17își abate mâna de la nelegiuire, nu ia nici dobândă, nici camătă, păzește poruncile Mele și urmează legile Mele, acela nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi negreșit. 18Dar tatăl său, care a fost un asupritor, a răpit de la alţii, a făcut în mijlocul poporului său ce nu este bine, el va
muri pentru nelegiuirea lui! 19Voi însă ziceţi: ‘Pentru ce
24:3,4
nu poartă fiul pedeapsa pentru nelegiuirea tatălui său?’ Pentru că fiul a lucrat după neprihănire și dreptate, a păzit și a împlinit toate legile Mele; el va trăi negreșit! 20Sufletul
care păcătuiește, acela va muri. Fiul
nu va purta nelegiuirea tatălui său și tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea
celui neprihănit va fi peste el și răutatea
celui rău va fi peste el. 21Dar, dacă
cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârșit și păzește toate legile Mele și face ce este drept și plăcut, va trăi negreșit, nu va muri. 22Toate
fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit. 23Doresc
Eu moartea păcătosului?”, zice Domnul Dumnezeu. „Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască? 24Însă, dacă
cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea
lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire și la păcat, de aceea va muri în ele. 25Voi ziceţi: ‘Calea
Domnului nu este dreaptă!’ Ascultaţi dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? 26Dacă
cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea și moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o. 27Dar, dacă
cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este drept și bine, își va păstra sufletul viu. 28Pentru că
își deschide ochii și se abate de la toate fărădelegile pe care le-a săvârșit, va trăi și nu va muri. 29Casa
lui Israel zice: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? 30De aceea
vă voi judeca, pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel”, zice Domnul Dumnezeu. „Întoarceţi-vă
și abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire! 31Lepădaţi
de la voi toate fărădelegile prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă
nouă și un duh nou! Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel? 32Căci Eu nu doresc
moartea celui ce moare”, zice Domnul Dumnezeu. „Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu și veţi trăi!”
Plângeri asupra domnitorilor lui Israel
191„Tu însă fă o plângere
asupra domnului lui Israel 2și zi: ‘Ce era mamă-ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii și își creștea puii în mijlocul puilor de lei. 3A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuţ
învăţat să sfâșie prada și a mâncat oameni. 4Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui și a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări și l-au dus în ţara Egiptului
. 5Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aștepta și că s-a înșelat în nădejdea ei, a luat un alt
pui și l-a făcut leuţ. 6El a
umblat cu leii, s-a făcut leuţ
, a învăţat să sfâșie prada și a mâncat oameni. 7A năvălit în palatele lor și le-a nimicit cetăţile; așa că ţara, cu tot ce se află în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. 8Dar împotriva lui s-au înșiruit neamurile
din toate ţinuturile de primprejur. I-au întins laţuri și a fost prins
în groapa lor. 9I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cușcă și l-au dus
la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetăţuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii
lui Israel. 10Mamă-ta, ca și tine
, era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare
și încărcată de mlădiţe din pricina belșugului apelor. 11Ramurile ei erau așa de tari, că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălţimea ei
întrecea ramurile stufoase și atrăgea privirile cu înălţimea ei și prin mulţimea mlădiţelor ei. 12Dar a fost smulsă cu mânie și aruncată la pământ; vântul
de răsărit i-a uscat rodul; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat și le-a mâncat focul. 13Și acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat și fără apă. 14Din mlădiţele ei a ieșit
foc și i-a mâncat rodul; așa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale și va sluji drept cântare de jale
.’”
