Chemarea lui Ezechiel
11În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinșii de război de la
râul Chebar, s-au deschis
10:11Apoc. 19:11
cerurile și am avut vedenii
dumnezeiești. 2În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei
împăratului Ioiachin –, 3Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara haldeenilor, lângă râul Chebar, și acolo a venit mâna
Domnului peste el. 4M-am uitat și iată că au venit de la miazănoapte
4:6
6:1
un vânt
25:32
năprasnic, un nor gros și un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului. 5Tot în mijloc
, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţișare
avea o asemănare
omenească. 6Fiecare din ele avea patru feţe și fiecare avea patru aripi. 7Picioarele lor erau drepte și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel și scânteiau
ca niște aramă lustruită. 8Sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau niște mâini
de om și toate patru aveau feţe și aripi. 9Aripile
lor erau prinse una de alta. Și când mergeau
, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte. 10Cât despre chipul
feţelor lor, era așa: înainte, toate
aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau
câte o faţă de leu; la stânga lor
, toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o
faţă de vultur. 11Aripile fiecăreia erau întinse în sus, așa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două
le acopereau trupurile. 12Fiecare
mergea drept înainte, și anume încotro le mâna
duhul să meargă, într-acolo mergeau, iar în mersul lor nu se
întorceau în nicio parte. 13În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși, care ardeau, și ceva ca niște făclii
umbla încoace și încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare și din el ieșeau fulgere. 14Făpturile vii însă, când alergau
și se întorceau, erau ca fulgerul
. 15Mă uitam la aceste făpturi vii și iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată
la fiecare din cele patru feţe ale lor. 16Înfăţișarea
acestor roţi și materialul din care erau făcute păreau de crisolit
și toate patru aveau aceeași întocmire. Înfăţișarea și alcătuirea lor erau de așa fel, încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi. 17Când mergeau
, alergau pe toate cele patru laturi ale lor și nu se întorceau deloc în mersul lor. 18Aveau niște obezi de o înălţime înspăimântătoare și, pe obezile lor, cele patru roţi erau pline cu ochi
de jur împrejur. 19Când mergeau
făpturile vii, mergeau și roţile pe lângă ele și, când se ridicau făpturile vii de la pământ, se ridicau și roţile. 20Unde
le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul, și împreună cu ele se ridicau și roţile, căci
duhul făpturilor vii era în roţi. 21Când
mergeau făpturile vii, mergeau și roţile; când se opreau ele, se opreau și roţile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau și roţile; căci duhul făpturilor vii era în roţi. 22Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere
a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor și se întindea în aer sus, peste capetele lor. 23Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, și mai aveau, fiecare, câte două aripi, care le acopereau trupurile. 24Când
umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca
vâjâitul unor ape mari și ca glasul
68:33
Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oștiri, iar când se opreau, își lăsau aripile în jos. 25Și venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor, iar când se opreau își lăsau aripile în jos. 26Deasupra
cerului care era peste capetele lor, era ceva ca
o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el. 27Am
mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruită, ca niște foc, înăuntrul căruia era omul acesta și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus și de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc și, de jur împrejur, era înconjurat cu o lumină strălucitoare. 28Ca înfăţișarea curcubeului
10:1
, care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfăţișarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel
era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am
căzut cu faţa la pământ și am auzit glasul Unuia care vorbea.
21El mi-a zis: „Fiul omului, stai
în picioare și-ţi voi vorbi!” 2Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat
duh în mine și m-a făcut să stau pe picioare; și am ascultat la Cel ce-mi vorbea. 3El mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare îndărătnice, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei și părinţii lor
au păcătuit împotriva Mea până în ziua de azi. 4Da, copiii aceștia la care te trimit sunt nerușinaţi
și cu inima împietrită. Tu să le spui: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu!’ 5Fie
că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de îndărătnici – vor ști
totuși că în mijlocul lor este un proroc. 6Tu, fiu al omului, să nu te
temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor și, măcar că ei sunt niște mărăcini
și spini lângă tine și măcar că locuiești împreună cu niște scorpii, totuși nu te teme
de cuvintele lor și nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt
o casă de îndărătnici. 7Ci să le spui
cuvintele Mele, fie
că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt niște îndărătnici! 8Tu însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura și mănâncă
ce-ţi voi da!” 9M-am uitat și iată că o mână era întinsă
spre mine și ţinea o carte în chip
de sul. 10A desfășurat-o înaintea mea și era scrisă și pe dinăuntru, și pe dinafară; în ea erau scrise bocete, plângeri și gemete.
31El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă
sulul acesta și du-te de vorbește casei lui Israel!” 2Am deschis gura și mi-a dat să mănânc sulul acesta. 3El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ţi trupul și umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta pe care ţi-l dau!” L-am mâncat
, și în gura mea a fost dulce ca mierea
119:103
. 4El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel și spune-le cuvintele Mele! 5Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. 6Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreșit
, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! 7Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că
nu vrea să M-asculte, căci
toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită. 8Iată, îţi voi face faţa tot așa de aspră ca și feţele lor și fruntea tot așa de aspră ca fruntea lor. 9Îţi voi face fruntea ca un diamant
15:20Mica 3:8
, mai aspră decât stânca. Nu te teme
și nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!” 10El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun! 11Du-te la prinșii de război, la copiii poporului tău, vorbește-le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ‘Așa
vorbește Domnul Dumnezeu!’” 12Și Duhul m-a
răpit și am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. 13Am auzit și vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, huruitul roţilor de lângă ele și dârdâitul unui mare cutremur de pământ. 14Când m-a răpit
Duhul și m-a luat, mergeam amărât și mânios și mâna
Domnului apăsa tare peste mine. 15Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul
unde se aflau, și am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, șapte zile. 16După șapte zile, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 17„Fiul
omului, te pun păzitor
56:10
62:6Ier. 6:17
peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieși din gura Mea, să-i înștiinţezi din partea Mea! 18Când voi zice celui rău: ‘Vei muri negreșit!’, dacă nu-l vei înștiinţa și nu-i vei spune ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viaţa, acel om rău va muri
prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 19Dar, dacă vei înștiinţa pe cel rău, și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui
sufletul! 20Dacă un om neprihănit
se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte și va muri. Dacă nu l-ai înștiinţat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 21Dar, dacă vei înștiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască și nu va păcătui, va trăi pentru că a primit înștiinţarea, iar tu îţi vei mântui sufletul!” 22Și mâna Domnului a venit
peste mine acolo și mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale
și acolo îţi voi vorbi!” 23M-am sculat și m-am dus în vale și iată că slava
Domnului s-a arătat acolo, așa cum o văzusem
la râul Chebar. Atunci am căzut
cu faţa la pământ. 24Duhul a intrat
în mine și m-a făcut să stau pe picioare. Și Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă! 25Căci iată, fiul omului, vor pune peste
tine funii cu care te vor lega ca să nu mai poţi ieși în mijlocul lor. 26Îţi voi lipi
limba de cerul gurii ca să rămâi mut și să nu-i poţi mustra, căci sunt
o casă de îndărătnici! 27Dar, când
îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura ca să le spui: ‘Așa
vorbește Domnul Dumnezeu.’ Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n-asculte! Căci
sunt o casă de îndărătnici!
