21El mi-a zis: „Fiul omului, stai
în picioare și-ţi voi vorbi!” 2Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat
duh în mine și m-a făcut să stau pe picioare; și am ascultat la Cel ce-mi vorbea. 3El mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare îndărătnice, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei și părinţii lor
au păcătuit împotriva Mea până în ziua de azi. 4Da, copiii aceștia la care te trimit sunt nerușinaţi
și cu inima împietrită. Tu să le spui: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu!’ 5Fie
că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de îndărătnici – vor ști
totuși că în mijlocul lor este un proroc. 6Tu, fiu al omului, să nu te
temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor și, măcar că ei sunt niște mărăcini
și spini lângă tine și măcar că locuiești împreună cu niște scorpii, totuși nu te teme
de cuvintele lor și nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt
o casă de îndărătnici. 7Ci să le spui
cuvintele Mele, fie
că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt niște îndărătnici! 8Tu însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura și mănâncă
ce-ţi voi da!” 9M-am uitat și iată că o mână era întinsă
spre mine și ţinea o carte în chip
de sul. 10A desfășurat-o înaintea mea și era scrisă și pe dinăuntru, și pe dinafară; în ea erau scrise bocete, plângeri și gemete.