31El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă
sulul acesta și du-te de vorbește casei lui Israel!” 2Am deschis gura și mi-a dat să mănânc sulul acesta. 3El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ţi trupul și umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta pe care ţi-l dau!” L-am mâncat
, și în gura mea a fost dulce ca mierea
119:103
. 4El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel și spune-le cuvintele Mele! 5Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. 6Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreșit
, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! 7Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că
nu vrea să M-asculte, căci
toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită. 8Iată, îţi voi face faţa tot așa de aspră ca și feţele lor și fruntea tot așa de aspră ca fruntea lor. 9Îţi voi face fruntea ca un diamant
15:20Mica 3:8
, mai aspră decât stânca. Nu te teme
și nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!” 10El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun! 11Du-te la prinșii de război, la copiii poporului tău, vorbește-le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ‘Așa
vorbește Domnul Dumnezeu!’” 12Și Duhul m-a
răpit și am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. 13Am auzit și vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, huruitul roţilor de lângă ele și dârdâitul unui mare cutremur de pământ. 14Când m-a răpit
Duhul și m-a luat, mergeam amărât și mânios și mâna
Domnului apăsa tare peste mine. 15Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul
unde se aflau, și am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, șapte zile. 16După șapte zile, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 17„Fiul
omului, te pun păzitor
56:10
62:6Ier. 6:17
peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieși din gura Mea, să-i înștiinţezi din partea Mea! 18Când voi zice celui rău: ‘Vei muri negreșit!’, dacă nu-l vei înștiinţa și nu-i vei spune ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viaţa, acel om rău va muri
prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 19Dar, dacă vei înștiinţa pe cel rău, și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui
sufletul! 20Dacă un om neprihănit
se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte și va muri. Dacă nu l-ai înștiinţat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 21Dar, dacă vei înștiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască și nu va păcătui, va trăi pentru că a primit înștiinţarea, iar tu îţi vei mântui sufletul!” 22Și mâna Domnului a venit
peste mine acolo și mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale
și acolo îţi voi vorbi!” 23M-am sculat și m-am dus în vale și iată că slava
Domnului s-a arătat acolo, așa cum o văzusem
la râul Chebar. Atunci am căzut
cu faţa la pământ. 24Duhul a intrat
în mine și m-a făcut să stau pe picioare. Și Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă! 25Căci iată, fiul omului, vor pune peste
tine funii cu care te vor lega ca să nu mai poţi ieși în mijlocul lor. 26Îţi voi lipi
limba de cerul gurii ca să rămâi mut și să nu-i poţi mustra, căci sunt
o casă de îndărătnici! 27Dar, când
îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura ca să le spui: ‘Așa
vorbește Domnul Dumnezeu.’ Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n-asculte! Căci
sunt o casă de îndărătnici!