311În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulţimii lui: ‘Cu cine
te asemeni tu în mărimea ta? 3Iată
că asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori. 4Apele
îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadniţa și își trimiteau pâraiele la toţi copacii de pe câmp. 5De aceea, tulpina
lui se înălţa deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulţiseră și ramurile i se întindeau de mulţimea apelor care-l făcuseră să dea lăstari. 6Toate păsările
cerului își făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui și tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui. 7Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui, căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. 8Cedrii din grădina
13:10
lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui și platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţe. 9Îl făcusem atât de frumos prin mulţimea crengilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.’ 10De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălţa
vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălţimea lui, 11l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui, căci l-am izgonit. 12Străinii, cele mai grozave
popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile
i-au căzut în munţi și în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puhoaiele ţării și toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit. 13Pe sfărâmăturile lui
au venit și s-au așezat toate păsările cerului și toate fiarele câmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui, 14ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălţimea lor și să nu-și mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udaţi de apă cu înălţimea lor, căci toţi
sunt daţi pradă morţii, în
adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă.’ 15Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘În ziua când s-a coborât în Locuinţa morţilor, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din pricina lui și i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el și toţi copacii de pe câmp s-au uscat. 16De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure
neamurile când l-am aruncat
în Locuinţa morţilor împreună cu cei ce se coboară în groapă și s-au mângâiat
în adâncimile pământului toţi
copacii Edenului, cei mai frumoși și cei mai buni copaci din Liban, toţi cei udaţi de ape. 17S-au coborât și ei cu el în Locuinţa morţilor, la cei ce au pierit uciși de sabie, ei, care erau braţul lui și locuiau
la umbra lui printre neamuri. 18Cu
cine poţi fi asemuit tu în slavă și în mărime între copacii Edenului? Totuși vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului și vei fi
culcat în mijlocul celor netăiaţi împrejur, împreună cu cei ce au pierit uciși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulţimea lui’, zice Domnul Dumnezeu.”
321În anul al doisprezecelea, în ziua întâi a lunii a douăsprezecea, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, fă un cântec de jale
asupra lui Faraon, împăratul Egiptului, și spune-i: ‘Semănai
cu un pui de leu între neamuri, erai
ca un crocodil în mări, te aruncai în râurile tale, tulburai
apele cu picioarele tale și le întărâtai valurile. 3Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Îmi voi întinde mreaja
peste tine în mijlocul unei mari mulţimi de popoare și te vor trage în laţul Meu. 4Te
voi arunca pe uscat și te voi întinde pe câmpie, ca toate păsările cerului să șadă
pe tine; și voi sătura fiarele întregului pământ cu tine. 5Îţi voi azvârli carnea pe munţi
și voi umple văile cu sfărâmăturile tale. 6Ţara în care înoţi o voi uda cu sângele tău până la munţi și se vor umple puhoaiele de tine. 7Când te voi stinge, voi
3:15Amos 8:9Mat. 24:29Apoc. 6:12,13
acoperi cerurile și le voi întuneca stelele; voi acoperi soarele cu nori și luna nu-și va mai da lumina ei. 8Din pricina ta, voi întuneca pe toţi luminătorii cerurilor și voi răspândi întunericul peste ţara ta», zice Domnul Dumnezeu. 9Voi mâhni și inima multor popoare când voi vesti pieirea ta printre neamuri, în ţările pe care nu le cunoșteai. 10Voi face să se
îngrozească multe popoare de tine și împăraţilor lor li se va face părul măciucă din pricina ta când Îmi voi învârti sabia înaintea lor; vor tremura
în orice clipă, fiecare pentru viaţa lui, în ziua căderii tale. 11Căci așa
vorbește Domnul Dumnezeu: «Sabia împăratului Babilonului va veni peste tine. 12Mulţimea ta o voi face să cadă lovită de sabia unor viteji, cei mai cumpliţi
dintre popoare. Ei vor nimici
mândria Egiptului și toată mulţimea lui va fi prăpădită. 13Voi pierde și toate vitele lui de lângă apele cele mari; nici picior
de om nu le va mai tulbura, nici copită de vite nu le va mai tulbura. 14Atunci îi voi potoli apele și voi face să-i curgă râurile lin ca untdelemnul», zice Domnul Dumnezeu. 15«Când voi preface ţara Egiptului într-o pustietate și ţara va fi jefuită de tot ce are, când voi lovi pe toţi cei ce o locuiesc, vor ști
14:4,18Ps. 9:16
că Eu sunt Domnul. 16Acesta este cântecul de jale
pe care îl vor cânta. Fiicele neamurilor îl vor cânta: da, asupra Egiptului și asupra întregii lui mulţimi îl vor cânta», zice Domnul Dumnezeu.’” 17În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 18„Fiul omului, bocește-te pentru mulţimea Egiptului și arunc-o
, pe ea și pe fiicele neamurilor puternice, în adâncimile pământului, la cei coborâţi în groapă! 19‘Pe cine
întreci tu în frumuseţe? Coboară-te
și culcă-te lângă cei netăiaţi împrejur!’ 20Vor cădea astfel în mijlocul celor uciși de sabie. Sabia vă este dată: doborâţi în mormânt Egiptul și toată mulţimea lui! 21Atunci, vitejii cei puternici
14:9,10
vor vorbi în Locuinţa morţilor despre el și cei ce-l sprijineau și vor zice: ‘S-au coborât
, s-au culcat cei netăiaţi împrejur, uciși de sabie!’ 22Acolo este asirianul
, cu toată mulţimea lui, și mormintele lor stau împrejurul lui – toţi au murit și au căzut uciși de sabie. 23Mormintele
lor sunt în adâncimile gropii și mulţimea lui este împrejurul mormântului lui; toţi au murit și au căzut uciși de sabie, ei, care răspândeau
groaza în ţara celor vii. 24Acolo este și Elamul
, cu toată mulţimea lui, împrejurul mormântului lui; toţi au murit și au căzut uciși de sabie, s-au coborât
netăiaţi împrejur în adâncimile pământului, ei, care răspândeau
groaza în ţara celor vii și își poartă acum ocara cu cei ce se coboară în groapă. 25L-au culcat la un loc cu morţii, împreună cu toată mulţimea lui, și mormintele lor sunt împrejurul lui; toţi acești netăiaţi împrejur au murit uciși de sabie, căci răspândeau groaza în ţara celor vii și își poartă acum ocara cu cei ce se coboară în groapă; i-au culcat acum la un loc cu cei morţi. 26Acolo sunt și Meșec
, Tubal și toată mulţimea lor, și mormintele lor sunt împrejurul lor; toţi acești netăiaţi împrejur
au murit uciși de sabie, căci răspândeau groaza în ţara celor vii. 27Ei sunt culcaţi
împreună cu vitejii căzuţi din vechime dintre cei netăiaţi împrejur; sunt coborâţi în Locuinţa morţilor împreună cu armele lor de război, cu săbiile puse sub capetele lor și nelegiuirile lor lipite pe osemintele lor, căci vitejia lor era o groază în ţara celor vii. 28Și tu vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiaţi împrejur și te vei culca împreună cu cei uciși de sabie! 29Acolo este și Edomul
, cu împăraţii lui și toţi voievozii lui, care, cu toată vitejia lor, au fost așezaţi la un loc cu cei uciși de sabie: stau culcaţi împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei coborâţi în groapă. 30Tot acolo
sunt voievozii de la miazănoapte și toţi sidonienii
care s-au coborât la cei morţi acoperiţi de rușine, cu toată groaza pe care o aruncă vitejia lor; acești netăiaţi împrejur stau culcaţi cu cei uciși de sabie și-și poartă ocara lângă cei coborâţi în groapă. 31Faraon îi va vedea și se va mângâia
pentru toată mulţimea lui, pentru ai lui care au murit uciși de sabie și pentru toată oastea lui”, zice Domnul Dumnezeu. 32„Căci l-am lăsat să răspândească groaza în ţara celor vii. De aceea, Faraon și toată mulţimea lui se vor culca împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei ce au murit uciși de sabie”, zice Domnul Dumnezeu.
Datoriile prorocilor
331Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, vorbește copiilor
poporului tău și spune-le: ‘Când
voi aduce sabia peste vreo ţară, și poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare și-l va pune ca străjer
, 3dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trâmbiţă și va da de știre poporului 4și dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri și va veni sabia și-l va prinde, sângele
lui să cadă asupra capului lui. 5Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei și nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui, dar, dacă se va feri, își va scăpa viaţa. 6Dacă însă străjerul va vedea venind sabia și nu va suna din trâmbiţă și dacă poporul nu va fi înștiinţat și va veni sabia și va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii
lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.’ 7Acum, fiul omului
, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiinţezi din partea Mea. 8Când zic celui rău: ‘Răule, vei muri negreșit!’ și tu nu-i spui ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 9Dar, dacă vei înștiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul. 10Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: ‘Voi cu drept cuvânt ziceţi: «Fărădelegile și păcatele noastre sunt asupra noastră și din pricina lor tânjim
– cum
am putea să trăim?»’ 11Spune-le: ‘Pe viaţa Mea’, zice Domnul Dumnezeu, ‘că nu doresc
moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce
vreţi să muriţi, voi, casa lui Israel?’ 12Și tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: ‘Neprihănirea
celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui și cel rău nu va cădea
lovit de răutatea lui în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârși o fărădelege.’ 13Când zic celui neprihănit că va trăi negreșit, dacă se încrede
în neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o. 14Dimpotrivă, când
zic celui rău: ‘Vei muri!’, dacă se întoarce de la păcatul lui și face ce este bine și plăcut, 15dacă dă înapoi
zălogul, întoarce
ce a răpit, urmează învăţăturile
care dau viaţa și nu săvârșește nicio nelegiuire, va trăi negreșit și nu va muri. 16Toate
păcatele pe care le-a săvârșit se vor uita; a făcut ce este bine și plăcut, și va trăi negreșit! 17Copiii
poporului tău zic: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ Totuși mai degrabă calea lor nu este dreaptă! 18Dacă
cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta. 19Dar, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este bine și plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta! 20Fiindcă ziceţi: ‘Calea
Domnului nu este dreaptă!’, vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!” 21În al doisprezecelea an
, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om
care scăpase din Ierusalim a venit la mine și a zis: „Cetatea
a fost luată!” 22Dar mâna
Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, și Domnul îmi deschisese
gura până a venit el la mine dimineaţa. Gura îmi era deschisă și nu mai eram mut. 23Atunci, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 24„Fiul omului, cei ce
locuiesc în dărâmăturile
acelea în ţara lui Israel zic: ‘Avraam
era singur, și tot a moștenit ţara; dar noi
suntem mulţi și ţara ne-a fost dată în stăpânire!’ 25De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voi mâncaţi
7:26
17:10
19:26Deut. 12:16
carne cu sânge, vă ridicaţi
ochii spre idolii voștri și vărsaţi
sânge. Și voi să stăpâniţi ţara? 26Voi vă bizuiţi pe sabia voastră, săvârșiţi urâciuni, fiecare din voi necinstește
pe nevasta aproapelui său. Și voi să stăpâniţi ţara?»’ 27De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pe viaţa Mea că cei ce
locuiesc în aceste dărâmături vor cădea uciși de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor
, iar cei ce sunt în întărituri și în peșteri
vor muri de ciumă. 28Voi preface
ţara într-o pustietate și într-un pustiu; mândria
tăriei ei se va sfârși, munţii
lui Israel vor fi pustiiţi și nimeni nu va mai trece prin ei. 29Și vor ști că Eu sunt Domnul când voi preface ţara într-o pustietate și într-un pustiu din pricina tuturor urâciunilor pe care le-au săvârșit.»’ 30Fiul omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și zic
unul altuia, fiecare fratelui său: ‘Veniţi dar și ascultaţi care este cuvântul ieșit de la Domnul!’ 31Și vin
cu grămada la tine, stau
înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura
vorbesc dulce de tot, dar cu inima
umblă tot după poftele lor. 32Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu un glas frumos și iscusit la cântare pe coarde. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc. 33Când
se vor întâmpla însă aceste lucruri – și iată că se întâmplă! – vor ști
că era un proroc în mijlocul lor.”
