Prorocie împotriva edomiţilor
351Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, întoarce-te
cu faţa spre muntele
Seir, prorocește
împotriva lui 3și zi: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind
mâna împotriva ta și te prefac într-o pustietate și într-un pustiu! 4Îţi voi preface cetăţile
în dărâmături, vei ajunge o pustietate, ca să știi că Eu sunt Domnul! 5Pentru că aveai o ură
veșnică și ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea
era la culme, 6de aceea, pe viaţa Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că te voi face sânge și te va urmări sângele; fiindcă
n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări. 7Voi preface muntele Seir într-o pustietate și într-un pustiu și voi nimici cu desăvârșire din el și pe cei ce se duc
, și pe cei ce se întorc. 8Îi voi umple
munţii cu morţi și cei uciși de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale și în toate puhoaiele tale. 9Te voi preface
în niște pustietăţi veșnice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite și veţi ști
că Eu sunt Domnul. 10Pentru că ai zis: ‹Aceste două neamuri și aceste două ţări vor fi ale mele și le vom lua
în stăpânire›, măcar că Domnul
132:13,14
era acolo, 11de aceea, pe viaţa Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că Mă voi purta cu tine după mânia
și urgia pe care le-ai arătat și tu, în ura ta, împotriva lor și Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca. 12Vei ști
însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel când ai zis: ‹Sunt pustiiţi și ne sunt daţi ca pradă!› 13V-aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile
voastre și v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!» 14Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Când
toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate! 15Din pricina bucuriei
pe care ai simţit-o că moștenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face și ţie la fel. Vei ajunge
o pustietate, munte al Seirului, tu și tot Edomul, și se va ști că Eu sunt Domnul.»’