81În al șaselea an, în ziua a cincea a lunii a șasea, pe când ședeam în casă, și bătrânii
lui Iuda ședeau înaintea mea, mâna
Domnului Dumnezeu a căzut peste mine. 2M-am uitat
și iată că era un chip care avea o înfăţișare de om; de la coapse în jos era foc și de la coapse în sus era ceva strălucitor, ca niște aramă
lustruită. 3El a întins
ceva ca o mână și m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit
între pământ și cer și m-a
dus, în vedenii dumnezeiești, la Ierusalim, la ușa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul
32:34
idolului geloziei, care stârnea
gelozia Domnului. 4Și iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, așa cum o văzusem
în vale. 5El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!” Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare. 6Și El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni pe care le săvârșește aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Sfântul Meu Locaș? Dar vei mai vedea și alte urâciuni și mai mari!” 7Atunci m-a dus la poarta curţii. M-am uitat și iată că era o gaură în perete! 8Și mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în perete!” Am săpat în zid și iată că era o ușă. 9Și mi-a zis: „Intră și vezi urâciunile cele rele pe care le săvârșesc ei aici!” 10Am intrat și m-am uitat; și iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare și de dobitoace urâcioase și toţi idolii casei lui Israel zugrăviţi pe perete de jur împrejur. 11Înaintea acestor idoli stăteau șaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Șafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână și se înălţa un nor gros de tămâie. 12Și El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: ‘Nu ne vede
Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!’” 13Și mi-a zis: „Vei mai vedea și alte urâciuni mari pe care le săvârșesc ei!” 14Și m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului dinspre miazănoapte. Și iată că acolo stăteau niște femei care plângeau pe Tamuz. 15Și El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea și alte urâciuni mai mari decât acestea!” 16Și m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Și iată că, la ușa Templului Domnului, între pridvor
și altar, erau aproape douăzeci și cinci
de oameni cu dosul
32:33
întors spre Templul Domnului și cu faţa spre răsărit și se închinau înaintea soarelui
, spre răsărit. 17Și El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârșesc ei urâciunile pe care le săvârșesc aici? Trebuia să mai umple și ţara cu silnicie
și să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei își apropie ramura de nas! 18De aceea
și Eu voi lucra cu urgie, ochiul Meu
va fi fără milă și nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga
14:12Mica 3:4Zah. 7:13
în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.”
91Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă, voi, care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!” 2Și iată că au venit șase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un
om îmbrăcat într-o haină de in și cu o călimară la brâu. Au venit și s-au așezat lângă altarul de aramă. 3Slava
Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era și s-a îndreptat spre pragul casei, și El a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in și care avea călimara la brâu. 4Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un
9:4
13:16,17
20:4
semn pe fruntea oamenilor care suspină
și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc acolo.” 5Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: „Treceţi după el în cetate și loviţi; ochiul vostru
să fie fără milă și să nu vă înduraţi! 6Ucideţi
și nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei, dar să nu vă atingeţi
de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi
însă cu Locașul Meu cel Sfânt!” Ei
au început cu bătrânii care erau înaintea Templului. 7Și El le-a zis: „Spurcaţi casa și umpleţi curţile cu morţi!… Ieșiţi!…” Ei au ieșit și au început să ucidă în cetate. 8Pe când ucideau ei astfel și eu stăteam încă singur acolo, am
16:4,22,45Ios. 7:6
căzut cu faţa la pământ și am strigat: „Ah
, Doamne Dumnezeule, vrei să nimicești oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ţi urgia asupra Ierusalimului?” 9El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel și Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri și cetatea este plină
de nedreptate, căci ei zic: ‘Domnul
a părăsit ţara și Domnul
nu vede nimic!’ 10De aceea și Eu
voi fi fără milă și nu Mă voi îndura, ci voi face
să cadă asupra capului lor faptele lor.” 11Și iată că omul cel îmbrăcat în haina de in și care avea călimara la brâu a adus următorul răspuns: „Am făcut ce mi-ai poruncit!”
101M-am uitat și iată că pe cerul
care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie. 2Și Domnul a zis
omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vâră-te între roţile de sub heruvimi, umple-ţi mâinile cu
cărbunii aprinși care sunt între heruvimi și împrăștie-i
peste cetate!” Și el s-a vârât între roţi sub ochii mei. 3Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru. 4Atunci, slava
Domnului s-a ridicat de pe heruvimi și s-a îndreptat spre pragul casei, așa încât Templul s-a umplut
de nor și curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului. 5Vâjâitul
aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul
Dumnezeului celui Atotputernic, când vorbește. 6Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus și s-a așezat lângă roţi. 7Atunci, un heruvim a întins mâna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc și l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Și omul acesta l-a luat și a ieșit afară. 8La heruvimi se vedea ceva
ca o mână de om sub aripile lor. 9M-am uitat și iată
că lângă heruvimi erau patru roţi: o roată lângă un heruvim și o roată lângă celălalt heruvim, dar roţile acestea străluceau ca o piatră de
crisolit. 10După înfăţișare, toate cele patru roţi aveau același chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi. 11Când
mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor și nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor. 12Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor și aripile lor erau pline de ochi ca și cele patru roţi dimprejur. 13Am auzit cu urechile mele că roţile
erau chemate „roţi învârtitoare”. 14Fiecare
avea patru feţe: faţa celui dintâi era o faţă de heruvim; faţa celui de-al doilea, o faţă de om; a celui de-al treilea, o faţă de leu și a celui de-al patrulea, o faţă de vultur. 15Și heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii
pe care le văzusem lângă râul Chebar. 16Când
mergeau heruvimii, mergeau și roţile cu ei, și când își întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe de la pământ, nici roţile nu se depărtau de ei. 17Când
se opreau ei, se opreau și ele, și când se înălţau ei, se înălţau și ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele. 18Slava
Domnului a plecat
din pragul Templului și s-a așezat pe heruvimi. 19Heruvimii
și-au întins aripile și s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat și roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii Casei Domnului spre răsărit; și slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor. 20Erau făpturile vii
pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel, lângă
râul Chebar, și am băgat de seamă că erau heruvimi. 21Fiecare
avea patru feţe, fiecare avea patru aripi și sub aripile lor era ceva
ca o mână de om. 22Dar feţele lor erau ca
cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeași înfăţișare: erau tot ei. Fiecare
mergea drept înainte.
