Încuviinţarea apostolilor
21După paisprezece ani, m-am
suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba și am luat cu mine și pe Tit. 2M-am suit, în urma unei descoperiri, și le-am
arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg
sau să fi alergat în zadar. 3Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur 4din pricina fraţilor
mincinoși, furișaţi și strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia
pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să
ne aducă la robie; 5noi nu ne-am supus și nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul
Evangheliei să rămână cu voi. 6Cei
ce sunt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu
nu caută la faţa oamenilor – aceștia, zic, ei, cei cu vază, nu
mi-au adăugat nimic. 7Ba dimpotrivă, când au văzut
11:131 Tim. 2:72 Tim. 1:11
că mie îmi
fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur – 8căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur făcuse
13:2
22:21
26:17,181 Cor. 15:10Col. 1:29
și din mine apostolul neamurilor
– 9și când au cunoscut harul
care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi
12:3,6
15:151 Cor. 15:10Efes. 3:8
, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur. 10Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, și chiar așa
24:17Rom. 15:251 Cor. 16:12 Cor. 8:9
am și căutat să fac.
Pavel înfruntă pe Petru
11Dar
când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în faţă, căci era de osândit. 12În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el
11:3
mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a ferit și a stat deoparte de teama celor tăiaţi împrejur. 13Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalţi iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor. 14Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul
Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa
tuturor: „Dacă
tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, și nu ca iudeii, cum silești pe neamuri să trăiască în felul iudeilor?” 15Noi
suntem iudei din fire, iar nu păcătoși
dintre neamuri. 16Totuși, fiindcă știm
că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci
3:22,28
8:3Evr. 7:18,19
numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin
faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. 17Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, și noi înșine am fi găsiţi ca păcătoși
, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18Căci, dacă zidesc iarăși lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. 19Căci eu, prin
Lege, am
7:4,6
murit faţă de Lege, ca să trăiesc
pentru Dumnezeu. 20Am fost răstignit
împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc
în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit
și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine. 21Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă
neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.
Legea și credinţa
31O, galateni nechibzuiţi! Cine
v-a fermecat
pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? 2Iată numai ce voiesc să știu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul
8:15
10:47
15:8Efes. 1:13Evr. 6:4
ori
prin auzirea credinţei? 3Sunteţi așa de nechibzuiţi? După ce aţi început
prin Duhul, vreţi acum să sfârșiţi prin firea pământească
9:10
? 4În zadar
aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! 5Cel ce
vă dă Duhul și face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei? 6Tot așa și „Avraam
a crezut pe Dumnezeu, și credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”. 7Înţelegeţi și voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei
ce au credinţă. 8Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea
că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în
22:18Fapte 3:25
tine.” 9Așa că cei ce se bizuiesc pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat
este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” 11Și că
nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel
neprihănit prin credinţă va trăi”. 12Însă
10:5,6
11:6
Legea nu se întemeiază pe credinţă, ci ea zice: „Cine
va face aceste lucruri va trăi prin ele.” 13Hristos
ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat
e oricine este atârnat pe lemn”, 14pentru ca
binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, așa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul
44:3Ier. 31:33
32:40Ezec. 11:19
36:27Ioel 2:28,29Zah. 12:10Ioan 7:39Fapte 2:33
făgăduit.
Făgăduinţa și Legea
15Fraţilor (vorbesc în felul oamenilor), un testament
, chiar al unui om, odată întărit, totuși nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva. 16Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui
17:7
Avraam și seminţei lui”. Nu zice: „Și seminţelor” (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminţei tale”, adică Hristos
. 17Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat
, așa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită
după patru sute treizeci de ani. 18Căci dacă moștenirea
ar veni din Lege, nu
mai vine din făgăduinţă; și Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam. 19Atunci pentru ce este Legea? Ea
5:20
7:8,131 Tim. 1:9
a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa”
, căreia Îi fusese făcută făgăduinţa; și a fost dată
prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor
. 20Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când
Dumnezeu este unul singur. 21Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă
s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. 22Dar Scriptura a
închis totul
sub păcat, pentru ca
făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos. 23Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credinţa care trebuia să fie descoperită. 24Astfel, Legea
ne-a fost un îndrumător3:24 Grecește: pedagog. spre Hristos, ca
să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. 25După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. 26Căci toţi
sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus. 27Toţi
care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu
Hristos. 28Nu
mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una
17:20,21Efes. 2:14-16
4:4,15
în Hristos Isus. 29Și dacă
sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moștenitori
prin făgăduinţă.
Moștenitorul și credinţa
41Dar câtă vreme moștenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot. 2Ci este sub epitropi și îngrijitori până la vremea rânduită de tatăl său. 3Tot așa și noi, când eram nevârstnici, eram
sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii. 4Dar când
a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut
din femeie
2:7
, născut sub
Lege, 5ca să
răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca
să căpătăm înfierea. 6Și pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul
8:15
Fiului Său, care strigă: „Ava!”, adică „Tată!” 7Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și dacă
ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu.
Galatenii și învăţătorii mincinoși
8Odinioară, când nu cunoșteaţi
pe Dumnezeu, eraţi robiţi
celor ce, din firea lor, nu sunt dumnezei. 9Dar acum, după ce
13:122 Tim. 2:19
aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum
vă mai întoarceţi iarăși la acele învăţături
începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? 10Voi păziţi zile
, luni, vremuri și ani. 11Mă tem să
nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. 12Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu
mi-aţi făcut nicio nedreptate. 13Dimpotrivă, știţi că
12:7,9
în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia
dată. 14Și n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, dimpotrivă, m-aţi primit ca
pe un înger al lui Dumnezeu, ca
pe Însuși Hristos Isus. 15Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până și ochii și mi i-aţi fi dat. 16M-am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că
v-am spus adevărul? 17Nu cu gând bun
sunt plini de râvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi ca să fiţi plini de râvnă faţă de ei. 18Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de faţă la voi. 19Copilașii mei
, pentru care iarăși simt durerile nașterii până ce va lua Hristos chip în voi! 20O, cum aș vrea să fiu acum de faţă la voi și să-mi schimb glasul, căci nu știu ce să mai cred!
Pilda Agarei și a Sarei
21Spuneţi-mi voi, care voiţi să fiţi sub Lege, n-ascultaţi voi Legea? 22Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul
din roabă și unul
din femeia slobodă. 23Dar cel din roabă s-a
născut în chip firesc, iar
21:1,2Evr. 11:11
cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduinţă. 24Lucrurile acestea trebuie luate într-alt înţeles – acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai
naște pentru robie și este Agar, 25căci Agar este muntele Sinai din Arabia; și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. 26Dar Ierusalimul
21:2,10
cel de sus este slobod și el este mama noastră. 27Fiindcă este scris: „Bucură-te
, stearpo, care nu naști deloc! Izbucnește de bucurie și strigă, tu, care nu ești în durerile nașterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat.” 28Și voi, fraţilor, ca și Isaac, voi sunteţi copii
ai făgăduinţei. 29Și cum s-a întâmplat atunci, că cel
ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot așa
se întâmplă și acum. 30Dar ce zice Scriptura
? „Izgonește
pe roabă și pe fiul ei, căci fiul
roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii slobode.” 31De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci
ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.
