Plecarea și sosirea lui Avram în ţara Canaan
121Domnul
zisese lui Avram: „Ieși din ţara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. 2Voi face
din tine un neam mare și te voi
binecuvânta; îţi voi face un nume mare și
vei fi o binecuvântare. 3Voi binecuvânta
pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate
în tine.” 4Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran. 5Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră și cu toate slugile
pe care le câștigaseră în Haran
. Au plecat în ţara Canaan și au ajuns în ţara Canaan. 6Avram a străbătut
ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul
lui More. Canaaniţii
erau atunci în ţară. 7Domnul
S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei
tale.” Și Avram a zidit acolo un altar
Domnului, care i Se arătase. 8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, și și-a întins cortul având Betelul la apus și Ai la răsărit. A zidit și acolo un altar Domnului și a chemat
Numele Domnului. 9Avram și-a urmat
drumul, înaintând mereu spre miazăzi.
Avram în Egipt
10A venit însă o foamete
în ţară, și Avram s-a coborât
în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare
foamete în ţară. 11Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă
la faţă. 12Când te vor vedea egiptenii, vor zice: ‘Aceasta este nevasta lui!’ Și pe mine mă vor omorî
, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. 13Spune
, rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ţie.” 14Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut
că nevasta lui era foarte frumoasă. 15Slujbașii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o și ei și au lăudat-o la Faraon, și femeia a fost adusă
în casa lui Faraon. 16Pe Avram l-a primit bine
din pricina ei și Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi și roabe, măgăriţe și cămile. 17Dar Domnul a lovit
cu mari urgii pe Faraon și casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. 18Atunci, Faraon a chemat pe Avram și i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce
nu mi-ai spus că este nevastă-ta? 19De ce ai zis: ‘Este sora mea’, și am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o și pleacă!” 20Și Faraon
a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa și tot ce avea.
Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărţirea de Lot
131Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi
, el, nevastă-sa și tot ce avea, împreună cu Lot. 2Avram
era foarte bogat în vite, în argint și în aur. 3Din ţara de la miazăzi
s-a îndreptat și a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel și Ai, 4în locul
unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Și acolo, Avram a chemat
Numele Domnului. 5Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea și el oi, boi și corturi. 6Și ţinutul
acela nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau așa de mari încât nu puteau să locuiască împreună. 7S-a iscat
o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii
și fereziţii locuiau atunci în ţară. 8Avram a zis lui Lot: „Te rog, să
nu fie ceartă între mine și tine și între păzitorii mei și păzitorii tăi, căci suntem fraţi. 9Nu-i
oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă
apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.” 10Lot și-a ridicat ochii și a văzut că toată Câmpia
Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici
Domnul Sodoma și Gomora, până la Ţoar
, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului. 11Lot și-a ales toată Câmpia Iordanului și a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul. 12Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot
a locuit în cetăţile din Câmpie și și-a întins
corturile până la Sodoma. 13Oamenii din Sodoma erau
răi și afară din cale de păcătoși
împotriva Domnului.
Făgăduinţa dată lui Avram
14Domnul a zis lui Avram după ce s-a despărţit
Lot de el: „Ridică-ţi ochii și, din locul în care ești, privește spre miazănoapte
și spre miazăzi, spre răsărit și spre apus; 15căci toată ţara pe care o vezi ţi-o dau ţie
și seminţei
112:2
tale în veac. 16Îţi voi face sămânţa
ca pulberea pământului de mare; așa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, și sămânţa ta va putea să fie numărată. 17Scoală-te, străbate ţara în lung și în lat, căci ţie ţi-o voi da.” 18Avram și-a ridicat corturile și a venit de a locuit
lângă stejarii lui Mamre, care sunt
lângă Hebron. Și acolo a zidit un altar Domnului.
Avram biruiește pe împăraţi
141Pe vremea lui Amrafel, împăratul Șinearului
, a lui Arioc, împăratul Elasarului, a lui Chedorlaomer, împăratul Elamului
, și a lui Tideal, împăratul Goiimului, 2s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birșa, împăratul Gomorei, cu Șineab, împăratul Admei
, cu Șemeeber, împăratul Ţeboimului, și cu împăratul Belei, sau Ţoarului
. 3Aceștia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică
Marea Sărată. 4Timp de doisprezece ani fuseseră supuși
lui Chedorlaomer; și în anul al treisprezecelea s-au răsculat. 5Dar, în anul al paisprezecelea, Chedorlaomer și împăraţii care erau cu el au pornit și au bătut pe refaimi
la Așterot-Carnaim
13:13
, pe zuzimi
la Ham, pe emimi
la Șave-Chiriataim 6și pe horiţi
în muntele lor, Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustie. 7Apoi s-au întors, au venit la En-Mișpat, sau Cades, și au bătut pe amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca și pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar
. 8Atunci au ieșit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului și împăratul Belei, sau Ţoarului, și s-au așezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim, 9și anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Șinearului, și împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului; patru împăraţi împotriva a cinci. 10Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală
. Împăratul Sodomei și împăratul Gomorei au luat-o la fugă și au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte
. 11Biruitorii au luat toate
bogăţiile Sodomei și Gomorei și toate merindele lor și au plecat. 12Au luat și pe Lot, fiul fratelui
lui Avram, care locuia
în Sodoma; au luat și averile lui și au plecat. 13A venit unul care scăpase și a dat de știre lui Avram, Evreul; acesta locuia
lângă stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eșcol și fratele lui Aner, care făcuseră legătură
de pace cu Avram. 14Cum a auzit Avram că fratele
său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi
în casa lui, și a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan
. 15Și-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut
și i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. 16A adus înapoi toate
bogăţiile; a luat înapoi și pe fratele său Lot, cu averile lui, precum și pe femei, și norodul.
Melhisedec binecuvântează pe Avram
17După ce
s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer și a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieșit
în întâmpinare în valea Șave, sau Valea Împăratului
. 18Melhisedec
, împăratul Salemului, a adus pâine și vin – el era preot
al Dumnezeului
celui Preaînalt. 19Melhisedec a binecuvântat pe Avram și a zis: „Binecuvântat
să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul
cerului și al pământului! 20Binecuvântat
să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!” Și Avram i-a dat zeciuială
din toate. 21Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii și ţine bogăţiile pentru tine.” 22Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic
mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului, 23și jur că
nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: ‘Am îmbogăţit pe Avram.’ Nimic pentru mine, 24afară de ce au mâncat flăcăii și partea oamenilor care
au mers cu mine: Aner, Eșcol și Mamre; ei pot să-și ia partea lor!”
