161Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse
deloc copii. Ea avea o roabă
egipteancă, numită Agar
. 2Și Sarai a zis
lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut
stearpă; intră
, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat
cele spuse de Sarai. 3Atunci, Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, și a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise
ca străin zece ani în ţara Canaan. 4El a intrat la Agar, și ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ
pe stăpână-sa. 5Și Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea, și ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece
Domnul între mine și tine!” 6Avram
a răspuns Saraiei: „Iată
, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place!” Atunci, Sarai s-a purtat rău cu ea, și Agar
a fugit de ea.
7Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie, și anume lângă izvorul
care este pe drumul ce duce la Șur
. 8El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii și unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea Sarai.” 9Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpână-ta și supune-te
sub mâna ei.” 10Îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi
foarte mult sămânţa și ea va fi atât de multă la număr, că nu va putea fi numărată.” 11Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum ești însărcinată și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele
Ismael16:11 Ismael vine din două cuvinte, care înseamnă: Dumnezeu aude., căci Domnul a auzit mâhnirea ta. 12El va fi ca
un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, și mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui și va locui în
faţa tuturor fraţilor lui.” 13Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu ești Dumnezeu care mă vede16:13 Evreiește: El-Roi.!” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut
aici spatele Celui ce m-a văzut!” 14De aceea, fântâna aceea s-a numit „Fântâna
Celui Viu care mă vede16:14 Evreiește: Lahai-Roi.”; ea este între
Cades și Bared. 15Agar
a născut lui Avram un fiu și Avram a pus fiului pe care i l-a născut Agar numele Ismael
. 16Avram era de optzeci și șase de ani când i-a născut Agar pe Ismael.
171Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci și nouă de ani, Domnul i S-a arătat
și i-a zis: „Eu
sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă
înaintea Mea și fii fără prihană
. 2Voi face un legământ între Mine și tine și te voi înmulţi
nespus de mult.” 3Avram s-a aruncat
cu faţa la pământ și Dumnezeu i-a vorbit astfel: 4„Iată legământul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl
multor neamuri. 5Nu te vei mai numi Avram, ci numele
tău va fi Avraam17:5 Avraam vine din două cuvinte, care înseamnă: tată al unei mulţimi., căci
te fac tatăl multor neamuri. 6Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri
întregi și din tine vor ieși împăraţi
. 7Voi pune
legământul Meu între Mine și tine și sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veșnic, în puterea căruia Eu voi fi
Dumnezeul tău și al seminţei
tale după tine. 8Ţie și seminţei tale după tine îţi voi
da ţara în care locuiești
acum ca străin, și anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veșnică; și Eu voi fi
14:2
26:18
29:13
Dumnezeul lor.”
9Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să păzești legământul Meu, tu și sămânţa ta după tine, din neam în neam. 10Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine și voi și sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească
între voi să fie tăiat împrejur. 11Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru, și acesta să fie semnul
legământului dintre Mine și voi. 12La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur
, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău. 13Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă, cât și cel cumpărat cu bani, și astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veșnic. 14Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit
din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.”
15Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai, ci numele ei să fie Sara. 16Eu o voi binecuvânta și îţi voi da
un fiu din ea; da, o voi binecuvânta și ea va fi mama unor neamuri
întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieși din ea.” 17Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ și
a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Și să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?” 18Și Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” 19Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta Sara
îţi va naște un fiu și-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veșnic pentru sămânţa lui după el. 20Dar și cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi
face să crească și îl voi înmulţi nespus de mult: doisprezece
voievozi va naște și voi
face din el un neam mare. 21Dar legământul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care
ţi-l va naște Sara la anul pe vremea aceasta.” 22Când a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a înălţat de la Avraam.
23Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui și pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, și le-a tăiat împrejur carnea prepuţului chiar în ziua aceea, după porunca pe care i-o dăduse Dumnezeu. 24Avraam era în vârstă de nouăzeci și nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. 25Fiul său Ismael era în vârstă de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. 26Avraam și fiul său Ismael au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea. 27Și toţi oamenii
din casa lui: robi născuţi în casa lui sau cumpăraţi cu bani de la străini au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.
181Domnul i S-a arătat la stejarii
lui Mamre, pe când Avraam ședea la ușa cortului, în timpul zădufului zilei. 2Avraam a ridicat ochii
și s-a uitat, și iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când
i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la ușa cortului, și s-a plecat până la pământ. 3Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. 4Îngăduie să se aducă puţină
apă, ca să vi se spele picioarele, și odihniţi-vă sub copacul acesta. 5Am să mă duc să iau o bucată de pâine
13:15
, ca să prindeţi la inimă
, și după aceea vă veţi vedea de drum, căci pentru aceasta
treceţi pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei. 6Avraam s-a dus repede în cort la Sara și a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă și fă turte.” 7Și Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr și bun și l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. 8Apoi a luat
unt și lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, și le-a pus înaintea lor. El însuși a stat lângă ei, sub copac, și le-a slujit până ce au mâncat. 9Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?” „Uite-o în cort
”, a răspuns el. 10Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea
aceasta, Mă voi întoarce
negreșit la tine și iată că Sara
, nevastă-ta, va avea un fiu.” Sara asculta la ușa cortului care era înapoia lui. 11Avraam
și Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, și Sarei nu-i mai venea rânduiala
femeilor. 12Sara
a râs în sine, zicând: „Acum
, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul
de asemenea este bătrân.” 13Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ 14Este
19:26Luca 1:37
oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul
pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu.” 15Sara a tăgăduit și a zis: „N-am râs.” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs.”
16Bărbaţii aceia s-au sculat să plece și s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă
. 17Atunci, Domnul a zis: „Să ascund
Eu oare de Avraam ce am să fac?… 18Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate
toate neamurile pământului. 19Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor
6:7Ios. 24:15Efes. 6:4
lui și casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit.” 20Și Domnul a zis: „Strigătul
împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit și păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. 21De aceea Mă voi coborî
acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine și, dacă nu va fi așa, voi ști
13:3Ios. 22:22Luca 16:152 Cor. 11:11
.” 22Bărbaţii
aceia s-au depărtat și au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea
tot înaintea Domnului. 23Avraam s-a apropiat
și a zis: „Vei nimici
Tu oare și pe cel bun împreună cu cel rău? 24Poate
că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare și pe ei și nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? 25Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca
cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă
34:17Ps. 58:11
94:2Rom. 3:6
tot pământul nu va face oare dreptate?” 26Și Domnul a zis: „Dacă voi
găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” 27Avraam a luat din nou cuvântul și a zis: „Iată
, am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât
praf și cenușă. 28Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci și cinci de oameni buni.” 29Avraam I-a vorbit mai departe și a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.” 30Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.” 31Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.” 32Avraam a zis: „Să
nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Și Domnul
a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” 33După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Și Avraam s-a întors la locuinţa lui.