Isaac este făgăduit încă o dată
181Domnul i S-a arătat la stejarii
lui Mamre, pe când Avraam ședea la ușa cortului, în timpul zădufului zilei. 2Avraam a ridicat ochii
și s-a uitat, și iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când
i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la ușa cortului, și s-a plecat până la pământ. 3Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. 4Îngăduie să se aducă puţină
apă, ca să vi se spele picioarele, și odihniţi-vă sub copacul acesta. 5Am să mă duc să iau o bucată de pâine
13:15
, ca să prindeţi la inimă
, și după aceea vă veţi vedea de drum, căci pentru aceasta
treceţi pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei. 6Avraam s-a dus repede în cort la Sara și a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă și fă turte.” 7Și Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr și bun și l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. 8Apoi a luat
unt și lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, și le-a pus înaintea lor. El însuși a stat lângă ei, sub copac, și le-a slujit până ce au mâncat. 9Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?” „Uite-o în cort
”, a răspuns el. 10Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea
aceasta, Mă voi întoarce
negreșit la tine și iată că Sara
, nevastă-ta, va avea un fiu.” Sara asculta la ușa cortului care era înapoia lui. 11Avraam
și Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, și Sarei nu-i mai venea rânduiala
femeilor. 12Sara
a râs în sine, zicând: „Acum
, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul
de asemenea este bătrân.” 13Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ 14Este
19:26Luca 1:37
oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul
pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu.” 15Sara a tăgăduit și a zis: „N-am râs.” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs.”
Avraam mijlocește pentru Sodoma
16Bărbaţii aceia s-au sculat să plece și s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă
. 17Atunci, Domnul a zis: „Să ascund
Eu oare de Avraam ce am să fac?… 18Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate
toate neamurile pământului. 19Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor
6:7Ios. 24:15Efes. 6:4
lui și casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit.” 20Și Domnul a zis: „Strigătul
împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit și păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. 21De aceea Mă voi coborî
acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine și, dacă nu va fi așa, voi ști
13:3Ios. 22:22Luca 16:152 Cor. 11:11
.” 22Bărbaţii
aceia s-au depărtat și au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea
tot înaintea Domnului. 23Avraam s-a apropiat
și a zis: „Vei nimici
Tu oare și pe cel bun împreună cu cel rău? 24Poate
că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare și pe ei și nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? 25Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca
cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă
34:17Ps. 58:11
94:2Rom. 3:6
tot pământul nu va face oare dreptate?” 26Și Domnul a zis: „Dacă voi
găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” 27Avraam a luat din nou cuvântul și a zis: „Iată
, am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât
praf și cenușă. 28Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci și cinci de oameni buni.” 29Avraam I-a vorbit mai departe și a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.” 30Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.” 31Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.” 32Avraam a zis: „Să
nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Și Domnul
a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” 33După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Și Avraam s-a întors la locuinţa lui.
Cei doi îngeri la Sodoma
191Cei doi îngeri
au ajuns la Sodoma seara, și Lot
ședea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieșit înainte și s-a plecat până la pământ. 2Apoi a zis: „Domnii mei
, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea, și spălaţi-vă
picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă și vă veţi vedea de drum.” „Nu”,
au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă.” 3Dar Lot a stăruit de ei până au venit și au intrat în casa lui. Le-a pregătit
o cină, a pus să coacă azimi și au mâncat. 4Dar nu se culcaseră încă, și oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri și bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile. 5Au
chemat pe Lot și i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i
afară la noi, ca să
ne împreunăm cu ei.” 6Lot
a ieșit afară la ei la ușă, a încuiat ușa după el 7și a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate! 8Iată
că am două fete care nu știu de bărbat; am să vi le aduc afară și le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă
au venit sub umbra acoperișului casei mele.” 9Ei au strigat: „Pleacă!” Și au zis: „Omul acesta
a venit să locuiască aici ca un străin și acum vrea să facă
pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor.” Și, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă ușa. 10Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă și au încuiat ușa. 11Iar pe oamenii care erau la ușa casei i-au lovit cu orbire
, de la cel mai mic până la cel mai mare, așa că degeaba se trudeau să găsească ușa.
Nimicirea Sodomei și Gomorei
12Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii și fiice și tot ce ai în cetate – scoate-i
din locul acesta. 13Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că
a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis
Domnul, ca să-l nimicim.” 14Lot a ieșit și a vorbit cu ginerii săi, care luaseră
pe fetele lui: „Sculaţi-vă”
, a zis el, „ieșiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii
24:11
lui credeau că glumește. 15Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot zicând: „Scoală-te
, ia-ţi nevasta și cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetăţii.” 16Și, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul
voia să-i cruţe; l-au scos
și l-au lăsat afară din cetate. 17După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi
viaţa; să
nu te uiţi înapoi și să nu te oprești în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.” 18Lot le-a zis: „O! nu
, Doamne! 19Iată că am căpătat trecere înaintea Ta și ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul și voi pieri. 20Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea și este mică. O! de aș putea să fug acolo…, este așa de mică… și să scap cu viaţă!” 21Și El i-a zis: „Iată
că-ţi fac și hatârul acesta și nu voi nimici cetatea de care vorbești. 22Grăbește-te de fugi în ea, căci nu
pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele
Ţoar19:22 Adică: Mic.. 23Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. 24Atunci, Domnul
50:40Ezec. 16:49,50Osea 11:8Amos 4:11Ţef. 2:9Luca 17:292 Pet. 2:6Iuda 7
a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la Domnul din cer. 25A nimicit cu desăvârșire cetăţile acelea, toată câmpia și pe toţi locuitorii cetăţilor, și tot ce creștea
pe pământ. 26Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp
de sare. 27Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă și s-a dus la locul unde stătuse
înaintea Domnului. 28Și-a îndreptat privirile spre Sodoma și Gomora și spre toată câmpia și iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum
, ca fumul unui cuptor. 29Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Și-a adus aminte
de Avraam și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde își așezase Lot locuinţa.
Păcatul fetelor lui Lot
30Lot a ieșit din Ţoar și a rămas pe munte
cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peșteră cu cele două fete ale lui. 31Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta ca să intre
la noi, după obiceiul tuturor ţărilor. 32Vino să punem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa
prin tatăl nostru.” 33Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, și cea mai mare s-a dus și s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 34A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta, și du-te de te culcă și tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.” 35Au dat tatălui lor de a băut vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus și s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 36Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. 37Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab. El
este tatăl moabiţilor din ziua de azi. 38Cea mai tânără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El
este tatăl amoniţilor din ziua de azi.
Avraam în Gherar
201Avraam a plecat
de acolo în ţara de miazăzi, s-a așezat între Cades
și Șur și a locuit
ca străin în Gherar. 2Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este
sora mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarului, a trimis și a luat
pe Sara. 3Atunci, Dumnezeu
S-a arătat noaptea în vis
lui Abimelec și i-a zis: „Iată
, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.” 4Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne
, vei omorî Tu oare chiar și un neam nevinovat? 5Nu mi-a spus el că este soră-sa? Și n-a zis ea însăși că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată
și cu mâini nevinovate.” 6Dumnezeu i-a zis în vis: „Știu și Eu că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am
și ferit să păcătuiești împotriva
Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea. 7Acum, dă omului nevasta înapoi, căci
el este proroc. Se va ruga pentru tine și vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să știi
că vei muri negreșit, tu și tot
ce-i al tău.” 8Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi și le-a spus tot ce se întâmplase. Și oamenii aceia au fost cuprinși de o mare spaimă. 9Abimelec a chemat și pe Avraam și i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Și cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină
peste mine și peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau
nicidecum făcute.” 10Și Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?” 11Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu
în ţara aceasta și că au să mă omoare
din pricina nevestei mele. 12De altfel, este adevărat că este
sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele și a ajuns să-mi fie nevastă. 13Când m-a scos Dumnezeu
din casa tatălui meu, am zis Sarei: ‘Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune
despre mine că sunt fratele tău.’” 14Abimelec a luat
oi și boi, robi și roabe și le-a dat lui Avraam și i-a dat înapoi și pe Sara, nevastă-sa. 15Abimelec a zis: „Iată, ţara
mea este înaintea ta; locuiește unde-ţi va plăcea.” 16Și Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui
tău o mie de arginţi; aceasta
să-ţi fie o dovadă
de cinste faţă de toţi cei ce sunt cu tine, așa că înaintea tuturor vei fi fără vină.” 17Avraam
s-a rugat lui Dumnezeu, și Dumnezeu a însănătoșit pe Abimelec, pe nevasta și roabele lui, așa că au putut să nască. 18Fiindcă Domnul încuiase
pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.
