Nașterea lui Isaac
211Domnul Și-a adus aminte
de cele ce spusese Sarei și Domnul a împlinit faţă de Sara ce
făgăduise. 2Sara
a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea
hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu. 3Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac
. 4Avraam a tăiat împrejur
pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, cum
îi poruncise Dumnezeu. 5Avraam
era în vârstă de o sută de ani la nașterea fiului său Isaac. 6Și Sara a zis: „Dumnezeu
m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.” 7Și a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da ţâţă la copii? Și totuși
i-am născut un fiu la bătrâneţe!”
Izgonirea Agarei în pustie
8Copilul s-a făcut mare și a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac. 9Sara a văzut râzând
pe fiul pe care-l
născuse lui Avraam egipteanca
Agar. 10Și a zis lui Avraam: „Izgonește
pe roaba aceasta și pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.” 11Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina
fiului său. 12Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhnești de cuvintele acestea, din pricina copilului și din pricina roabei tale; fă Sarei tot ce-ţi cere, căci numai din Isaac
va ieși o sămânţă care va purta cu adevărat numele tău. 13Dar și pe fiul roabei tale îl voi face un neam
, căci este sămânţa ta.” 14A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă, a luat pâine și un burduf cu apă, pe care i l-a dat Agarei și i l-a pus pe umăr; i-a dat și copilul și i-a dat drumul
. Ea a plecat și a rătăcit prin pustia Beer-Șeba. 15Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiș 16și s-a dus de a șezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A șezut dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul și a început să plângă. 17Dumnezeu
a auzit glasul copilului, și Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar și i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. 18Scoală-te, ia copilul și ţine-l de mână, căci voi face
din el un neam mare.” 19Și Dumnezeu
i-a deschis ochii și ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă și a dat copilului să bea. 20Dumnezeu
a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie și
a ajuns vânător cu arcul. 21A locuit în pustiul Paran și mama sa i-a luat o nevastă
din ţara Egiptului.
Legământul lui Avraam cu Abimelec
22În vremea aceea, Abimelec
, însoţit de Picol, căpetenia oștirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu
este cu tine în tot ce faci. 23Jură-mi
acum, aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înșela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, și că vei avea faţă de mine și faţă de ţara în care locuiești ca străin aceeași bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.” 24Avraam a zis: „Jur!” 25Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă, pe care puseseră mâna cu sila
robii lui Abimelec. 26Abimelec a răspuns: „Nu știu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de știre și nici eu nu aflu decât azi.” 27Și Avraam a luat oi și boi, pe care i-a dat lui Abimelec, și au făcut legământ
amândoi. 28Avraam a pus deoparte șapte mielușele din turmă. 29Și Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sunt
aceste șapte mielușele pe care le-ai pus deoparte?” 30El a răspuns: „Trebuie să primești din mâna mea aceste șapte mielușele, pentru ca să-mi slujească de mărturie
că am săpat fântâna aceasta.” 31Iată de ce locul acela se numește
Beer-Șeba21:31 Adică: Fântâna jurământului., căci acolo și-au jurat ei credinţă unul altuia. 32Astfel au făcut ei legământ la Beer-Șeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oștirii sale, și s-au întors în ţara filistenilor. 33Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Șeba și a chemat
acolo Numele Domnului Dumnezeului celui veșnic
. 34Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara filistenilor.
Jertfirea lui Isaac
221După aceste lucruri, Dumnezeu
a pus la încercare pe Avraam și i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el. 2Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul
tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în ţara
Moria și adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” 3Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus șaua pe măgar și a luat cu el două slugi și pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot și a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. 4A treia zi, Avraam a ridicat ochii și a văzut locul de departe. 5Și Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu și băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm și apoi ne vom întoarce la voi.” 6Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus
în spinarea fiului său Isaac și a luat în mână focul și cuţitul. Și au mers astfel amândoi împreună. 7Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?” 8„Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuși va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Și au mers amândoi împreună înainte. 9Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac și l-a pus pe altar
, deasupra lemnelor. 10Apoi, Avraam a întins mâna și a luat cuţitul, ca să înjunghie pe fiul său. 11Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el. 12Îngerul a zis: „Să
nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum
că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” 13Avraam a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș, și Avraam s-a dus de a luat berbecul și l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său. 14Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”22:14 Evreiește: Jehova'iire.. De aceea se zice și azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”. 15Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam 16și a zis: „‘Pe
Mine Însumi jur’, zice Domnul, ‘pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 17te voi binecuvânta foarte mult și-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, și anume: ca stelele
cerului și ca nisipul
de pe ţărmul mării, și sămânţa
ta va stăpâni
cetăţile vrăjmașilor ei. 18Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în
sămânţa ta, pentru că
ai ascultat de porunca Mea!’” 19Avraam s-a întors la slugile sale și s-au sculat și au plecat împreună la Beer-Șeba
, căci Avraam locuia la Beer-Șeba.
Spiţa neamului lui Nahor
20După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: „Iată, Milca
a născut și ea copii fratelui tău Nahor, 21și anume pe Uţ
32:2
, întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram, 22pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Iidlaf și pe Betuel. 23Betuel
a născut pe Rebeca
. Aceștia sunt cei opt fii pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.” 24Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut și ea pe Tebah, Gaham, Tahaș și Maaca.
Moartea și îngroparea Sarei
231Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci și șapte de ani: aceștia sunt anii vieţii Sarei. 2Sara a murit la Chiriat-Arba
, adică Hebron
, în ţara Canaan, și Avraam a venit să jelească pe Sara și s-o plângă. 3Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale și a vorbit astfel fiilor lui Het: 4„Eu
sunt străin și venetic printre voi; daţi-mi
un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta și s-o ridic dinaintea mea.” 5Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: 6„Ascultă-ne, domnule! Tu ești ca un domnitor
al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui.” 7Avraam s-a sculat și s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het. 8Și le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta și s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă și rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar, 9să-mi dea peștera Macpela, care-i a lui și care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.” 10Efron era și el acolo, în mijlocul fiilor lui Het. Și Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam în auzul fiilor lui Het și în auzul tuturor celor ce treceau
pe poarta cetăţii: 11„Nu
, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul și-ţi dăruiesc și peștera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu: și îngroapă-ţi moarta.” 12Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării. 13Și a vorbit astfel lui Efron în auzul norodului ţării: „Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului. Primește-l de la mine și-mi voi îngropa moarta în el.” 14Și Efron a răspuns astfel lui Avraam: 15„Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pământ de patru sute de sicli
de argint – ce este aceasta între mine și tine? Îngroapă-ţi dar moarta!” 16Avraam a înţeles pe Efron. Și Avraam a cântărit
lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor. 17Ogorul
lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul și peștera din el și toţi copacii care se aflau în ogor și în toate hotarele lui de jur împrejur 18au fost întărite astfel ca moșie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het și a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii. 19După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peștera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan. 20Ogorul și peștera din el au fost întărite
astfel lui Avraam, ca ogor pentru înmormântare, de către fiii lui Het.
