Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac
241Avraam
era bătrân, înaintat în vârstă, și Domnul binecuvântase
pe Avraam în orice lucru. 2Avraam a zis celui mai bătrân
rob din casa lui, care era îngrijitorul
tuturor averilor lui: „Pune-ţi
, te rog, mâna sub coapsa mea 3și te voi pune să juri
pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că
nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc, 4ci
te vei duce în ţara
și la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” 5Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieșit tu?” 6Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! 7Domnul Dumnezeul cerului, care
m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat zicând: ‘Seminţei
tale voi da ţara aceasta’, va
33:2Evr. 1:14
trimite pe Îngerul Său înaintea ta, și de acolo vei lua o nevastă fiului meu. 8Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei
fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” 9Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. 10Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având
cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetatea
lui Nahor. 11A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile
să scoată apă. 12Și a zis: „Doamne, Dumnezeul
stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă
astăzi și îndură-Te de stăpânul meu Avraam. 13Iată, stau
lângă izvorul acesta de apă, și fetele
oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ și care va răspunde: ‘Bea și am să dau de băut și cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta
14:10
20:7
voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” 15Nu sfârșise el încă de vorbit și a ieșit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi
, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16Fata era
foarte frumoasă, era fecioară și niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși. 17Robul a alergat înaintea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.” 18„Bea, domnul meu”, a răspuns
4:9
ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână și i-a dat să bea. 19După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.” 20A vărsat în grabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui. 21Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul
a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. 22Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă
de aur de greutatea unei jumătăţi de siclu și două brăţări grele de zece sicli de aur. 23Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” 24Ea a răspuns: „Eu sunt
fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.” 25Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreţ din belșug și este și loc de găzduit peste noapte.” 26Atunci, omul
a plecat capul și s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, 27zicând: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul
stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea
și credincioșia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat
în casa fraţilor stăpânului meu.” 28Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. 29Rebeca avea un frate, numit Laban
. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. 30Văzuse veriga și brăţările în mâinile surorii sale și auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, 31și a zis: „Vino, binecuvântatul
Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa și am pregătit un loc pentru cămile.” 32Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat
paie și nutreţ cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. 33Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc
până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbește!” a zis Laban. 34Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. 35Domnul a umplut
de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari. 36Sara, nevasta stăpânului meu, a născut
la bătrâneţe un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are. 37Stăpânul
meu m-a pus să jur și a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc, 38ci
să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’ 39Eu
am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’ 40Și el mi-a răspuns
: ‘Domnul, înaintea
căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine și-ţi va da izbândă în călătorie și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu. 41Vei
fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele și, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’ 42Eu am ajuns azi la izvor și am zis: ‘Doamne
, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, 43iată, eu
stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta» 44și care îmi va răspunde: «Bea tu însuţi și voi da de băut și cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’ 45Înainte
de a sfârși de vorbit
în inima mea, iată că a ieșit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: ‘Dă-mi să beau, te rog.’ 46Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului și a zis: ‘Bea și voi da de băut și cămilelor tale.’ Am băut și a dat de băut și cămilelor mele. 47Eu am întrebat-o și am zis: ‘A cui fată ești?’ Ea a răspuns: ‘Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.’ I-am pus
veriga în nas și brăţările la mâini. 48Apoi am plecat
capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui
stăpânului meu pentru fiul lui. 49Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă
și credincioșie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” 50Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul
vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune
nici rău, nici bine. 51Iată, Rebeca este
înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.” 52Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat
cu faţa la pământ înaintea Domnului. 53Și robul a scos scule
11:2
12:35
de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate
fratelui său și mamei sale. 54După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el, și s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă
să mă întorc la stăpânul meu.” 55Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.” 56El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec și să mă duc la stăpânul meu.” 57Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată și s-o întrebăm.” 58Au chemat dar pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. 59Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica
ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui. 60Au binecuvântat pe Rebeca și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama
a mii de zeci de mii și sămânţa
ta să stăpânească cetăţile vrăjmașilor săi!” 61Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile și au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca și a plecat. 62Isaac se întorsese de la fântâna
Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miazăzi. 63Într-o seară, când Isaac ieșise să cugete în taină
77:12
119:15
143:5
pe câmp, a ridicat ochii și s-a uitat; și iată că veneau niște cămile. 64Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac și s-a dat
jos de pe cămilă. 65Și a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea și-a luat marama și s-a acoperit. 66Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat
Isaac pentru pierderea mamei sale.
Moartea lui Avraam
251Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura. 2Ea
i-a născut pe Zimran, pe Iocșan, pe Medan, pe Madian, pe Ișbac și Șuah. 3Iocșan a născut pe Seba și pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost așurimii, letușimii și leumimii. 4Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida și Eldaa. Toţi aceștia sunt fiii Cheturei. 5Avraam
a dat lui Isaac toate averile sale. 6Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale și, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat
de lângă fiul său Isaac înspre
răsărit, în Ţara Răsăritului. 7Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. 8Avraam și-a dat duhul și a murit
după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile, și a fost adăugat
la poporul său. 9Isaac și Ismael, fiii
săi, l-au îngropat în peștera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, Hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre. 10Acesta este ogorul
pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo
au fost îngropaţi Avraam și nevastă-sa Sara. 11După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său Isaac. El locuia lângă fântâna
Lahai-Roi.
Urmașii lui Ismael
12Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l
născuse lui Avraam egipteanca Agar, roaba Sarei. 13Iată
numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam, 14Mișma, Duma, Masa, 15Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma. 16Aceștia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, după satele și taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi
, după neamurile lor. 17Și iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci și șapte de ani. El și-a dat
duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său. 18Fiii lui au locuit
de la Havila până la Șur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a așezat în faţa
tuturor fraţilor lui.
Esau și Iacov
19Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam.
Avraam
a născut pe Isaac.
20Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca, fata
lui Betuel, Arameul din Padan-Aram25:20 Adică: Mesopotamia., și sora
lui Laban, Arameul. 21Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă, și Domnul
l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca
a rămas însărcinată. 22Copiii se băteau în pântecele ei, și ea a zis: „Dacă-i așa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe
10:22
pe Domnul.
23Și Domnul i-a zis:
„Două neamuri
sunt în pântecele tău,
Și două noroade se vor despărţi la ieșirea din pântecele tău.
Unul
din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt.
Și cel mai mare
va sluji celui mai mic.”
24S-au împlinit zilele când avea să nască și iată că în pântecele ei erau doi gemeni. 25Cel dintâi a ieșit roșu de
tot, ca o manta de păr, și de aceea i-au pus numele Esau25:25 Adică: Păros.. 26Apoi a ieșit fratele său, care
ţinea cu mâna de călcâi pe Esau, și de aceea i-au pus numele
Iacov25:26 Adică: Cel ce ţine de călcâi.. Isaac era în vârstă de șaizeci de ani când s-au născut ei.
Esau își vinde dreptul de întâi născut
27Băieţii aceștia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător
îndemânatic, un om care își petrecea vremea mai mult pe câmp, dar Iacov era un om liniștit
2:3Ps. 37:37
, care stătea acasă
în corturi. 28Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca
din vânatul lui; Rebeca
însă iubea mai mult pe Iacov. 29Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. 30Și Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roșiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom25:30 Adică: Roșu.. 31Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!” 32Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujește dreptul acesta de întâi născut?” 33Și Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat și astfel și-a vândut
dreptul de întâi născut lui Iacov. 34Atunci, Iacov a dat lui Esau pâine și ciorbă de linte. El a mâncat și a băut
; apoi s-a sculat și a plecat. Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.
Isaac în ţara filistenilor. Legământul cu Abimelec
261În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintâi
, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec
, împăratul filistenilor, la Gherar. 2Domnul i S-a arătat și i-a zis: „Nu te coborî în Egipt! Rămâi
în ţara în care îţi voi spune. 3Locuiește ca străin
în ţara aceasta. Eu voi
fi cu tine și te
voi binecuvânta, căci
toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie și seminţei tale și voi ţine
jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam. 4Îţi voi
înmulţi sămânţa ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea și toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa
ta, ca răsplată 5pentru că Avraam
a ascultat de porunca Mea și a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele și legile Mele.” 6Astfel, Isaac a rămas la Gherar. 7Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el
zicea: „Este sora mea.” Căci îi era frică
să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca
era frumoasă la chip. 8Fiindcă șederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu nevastă-sa Rebeca. 9Abimelec a trimis să cheme pe Isaac și i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevastă-ta. Cum ai putut zice: ‘E soră-mea’?” Isaac i-a răspuns: „Am zis așa, ca să nu mor din pricina ei.” 10Și Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce ușor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevastă-ta și ne-ai fi
făcut vinovaţi.” 11Atunci, Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: „Cine se va atinge
de omul acesta sau de nevasta lui va fi omorât.”
Averea lui Isaac și certurile
12Isaac a făcut semănături în ţara aceea și a strâns rod însutit
în anul acela, căci Domnul l-a binecuvântat
. 13Astfel, omul acesta s-a îmbogăţit
și a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat. 14Avea cirezi de vite și turme de oi și un mare număr de robi, de aceea filistenii îl pizmuiau
. 15Toate fântânile pe care
le săpaseră robii tatălui său pe vremea tatălui său Avraam, filistenii le-au astupat și le-au umplut cu ţărână. 16Și Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns
mult mai puternic decât noi.” 17Isaac a plecat de acolo și a tăbărât în valea Gherar, unde s-a așezat cu locuinţa. 18Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră robii tatălui său Avraam și pe care le astupaseră filistenii după moartea lui Avraam, și le-a pus iarăși aceleași nume
pe care le pusese tatăl său. 19Robii lui Isaac au mai săpat în vale și au dat acolo peste o fântână cu apă de izvor. 20Păstorii din Gherar s-au certat
însă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.” Și a pus fântânii numele Esec26:20 Adică: Ceartă., pentru că se certaseră cu el. 21Apoi au săpat o altă fântână, pentru care iar au făcut gâlceavă, de aceea a numit-o Sitna26:21 Adică: Gâlceavă.. 22Pe urmă s-a mutat de acolo și a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat, și a numit-o Rehobot26:22 Adică: Lărgime., „căci”, a zis el, „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde
în ţară”. 23De acolo s-a suit la Beer-Șeba. 24Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea și i-a zis: „Eu
sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme
, căci Eu sunt
cu tine. Te voi binecuvânta și îţi voi înmulţi sămânţa din pricina robului Meu Avraam.” 25Isaac a zidit
acolo un altar, a chemat
Numele Domnului și și-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fântână. 26Abimelec a venit din Gherar la el cu prietenul său Ahuzat și cu Picol
, căpetenia oștirii lui. 27Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine voi
, care mă urâţi și m-aţi izgonit
de la voi?” 28Ei au răspuns: „Vedem lămurit că Domnul este
cu tine. De aceea zicem: ‘Să fie un jurământ între noi, între noi și tine, și să facem un legământ cu tine! 29Anume, jură că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine și te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum
ești binecuvântat de Domnul.’” 30Isaac
le-a dat un ospăţ și au mâncat și au băut. 31S-au sculat dis-de-dimineaţă și s-au legat unul cu altul printr-un jurământ
. Isaac i-a lăsat apoi să plece, și ei l-au părăsit în pace. 32În aceeași zi, niște robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fântâna pe care o săpau și i-au zis: „Am dat de apă!” 33Și el a numit-o Șiba26:33 Adică: Jurământ.. De aceea s-a pus cetăţii numele Beer-Șeba
până în ziua de azi.
Întâia căsătorie a lui Esau
34La vârsta de patruzeci
de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata hetitului Beeri, și pe Basmat, fata hetitului Elon. 35Ele
au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac și Rebeca.
