251Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura. 2Ea
i-a născut pe Zimran, pe Iocșan, pe Medan, pe Madian, pe Ișbac și Șuah. 3Iocșan a născut pe Seba și pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost așurimii, letușimii și leumimii. 4Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida și Eldaa. Toţi aceștia sunt fiii Cheturei. 5Avraam
a dat lui Isaac toate averile sale. 6Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale și, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat
de lângă fiul său Isaac înspre
răsărit, în Ţara Răsăritului. 7Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. 8Avraam și-a dat duhul și a murit
după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile, și a fost adăugat
la poporul său. 9Isaac și Ismael, fiii
săi, l-au îngropat în peștera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, Hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre. 10Acesta este ogorul
pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo
au fost îngropaţi Avraam și nevastă-sa Sara. 11După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său Isaac. El locuia lângă fântâna
Lahai-Roi.
12Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l
născuse lui Avraam egipteanca Agar, roaba Sarei. 13Iată
numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam, 14Mișma, Duma, Masa, 15Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma. 16Aceștia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, după satele și taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi
, după neamurile lor. 17Și iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci și șapte de ani. El și-a dat
duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său. 18Fiii lui au locuit
de la Havila până la Șur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a așezat în faţa
tuturor fraţilor lui.
19Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam.
Avraam
a născut pe Isaac.
20Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca, fata
lui Betuel, Arameul din Padan-Aram25:20 Adică: Mesopotamia., și sora
lui Laban, Arameul. 21Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă, și Domnul
l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca
a rămas însărcinată. 22Copiii se băteau în pântecele ei, și ea a zis: „Dacă-i așa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe
10:22
pe Domnul.
23Și Domnul i-a zis:
„Două neamuri
sunt în pântecele tău,
Și două noroade se vor despărţi la ieșirea din pântecele tău.
Unul
din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt.
Și cel mai mare
va sluji celui mai mic.”
24S-au împlinit zilele când avea să nască și iată că în pântecele ei erau doi gemeni. 25Cel dintâi a ieșit roșu de
tot, ca o manta de păr, și de aceea i-au pus numele Esau25:25 Adică: Păros.. 26Apoi a ieșit fratele său, care
ţinea cu mâna de călcâi pe Esau, și de aceea i-au pus numele
Iacov25:26 Adică: Cel ce ţine de călcâi.. Isaac era în vârstă de șaizeci de ani când s-au născut ei.
27Băieţii aceștia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător
îndemânatic, un om care își petrecea vremea mai mult pe câmp, dar Iacov era un om liniștit
2:3Ps. 37:37
, care stătea acasă
în corturi. 28Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca
din vânatul lui; Rebeca
însă iubea mai mult pe Iacov. 29Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. 30Și Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roșiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom25:30 Adică: Roșu.. 31Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!” 32Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujește dreptul acesta de întâi născut?” 33Și Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat și astfel și-a vândut
dreptul de întâi născut lui Iacov. 34Atunci, Iacov a dat lui Esau pâine și ciorbă de linte. El a mâncat și a băut
; apoi s-a sculat și a plecat. Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.
261În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintâi
, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec
, împăratul filistenilor, la Gherar. 2Domnul i S-a arătat și i-a zis: „Nu te coborî în Egipt! Rămâi
în ţara în care îţi voi spune. 3Locuiește ca străin
în ţara aceasta. Eu voi
fi cu tine și te
voi binecuvânta, căci
toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie și seminţei tale și voi ţine
jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam. 4Îţi voi
înmulţi sămânţa ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea și toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa
ta, ca răsplată 5pentru că Avraam
a ascultat de porunca Mea și a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele și legile Mele.” 6Astfel, Isaac a rămas la Gherar. 7Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el
zicea: „Este sora mea.” Căci îi era frică
să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca
era frumoasă la chip. 8Fiindcă șederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu nevastă-sa Rebeca. 9Abimelec a trimis să cheme pe Isaac și i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevastă-ta. Cum ai putut zice: ‘E soră-mea’?” Isaac i-a răspuns: „Am zis așa, ca să nu mor din pricina ei.” 10Și Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce ușor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevastă-ta și ne-ai fi
făcut vinovaţi.” 11Atunci, Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: „Cine se va atinge
de omul acesta sau de nevasta lui va fi omorât.”
12Isaac a făcut semănături în ţara aceea și a strâns rod însutit
în anul acela, căci Domnul l-a binecuvântat
. 13Astfel, omul acesta s-a îmbogăţit
și a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat. 14Avea cirezi de vite și turme de oi și un mare număr de robi, de aceea filistenii îl pizmuiau
. 15Toate fântânile pe care
le săpaseră robii tatălui său pe vremea tatălui său Avraam, filistenii le-au astupat și le-au umplut cu ţărână. 16Și Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns
mult mai puternic decât noi.” 17Isaac a plecat de acolo și a tăbărât în valea Gherar, unde s-a așezat cu locuinţa. 18Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră robii tatălui său Avraam și pe care le astupaseră filistenii după moartea lui Avraam, și le-a pus iarăși aceleași nume
pe care le pusese tatăl său. 19Robii lui Isaac au mai săpat în vale și au dat acolo peste o fântână cu apă de izvor. 20Păstorii din Gherar s-au certat
însă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.” Și a pus fântânii numele Esec26:20 Adică: Ceartă., pentru că se certaseră cu el. 21Apoi au săpat o altă fântână, pentru care iar au făcut gâlceavă, de aceea a numit-o Sitna26:21 Adică: Gâlceavă.. 22Pe urmă s-a mutat de acolo și a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat, și a numit-o Rehobot26:22 Adică: Lărgime., „căci”, a zis el, „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde
în ţară”. 23De acolo s-a suit la Beer-Șeba. 24Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea și i-a zis: „Eu
sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme
, căci Eu sunt
cu tine. Te voi binecuvânta și îţi voi înmulţi sămânţa din pricina robului Meu Avraam.” 25Isaac a zidit
acolo un altar, a chemat
Numele Domnului și și-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fântână. 26Abimelec a venit din Gherar la el cu prietenul său Ahuzat și cu Picol
, căpetenia oștirii lui. 27Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine voi
, care mă urâţi și m-aţi izgonit
de la voi?” 28Ei au răspuns: „Vedem lămurit că Domnul este
cu tine. De aceea zicem: ‘Să fie un jurământ între noi, între noi și tine, și să facem un legământ cu tine! 29Anume, jură că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine și te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum
ești binecuvântat de Domnul.’” 30Isaac
le-a dat un ospăţ și au mâncat și au băut. 31S-au sculat dis-de-dimineaţă și s-au legat unul cu altul printr-un jurământ
. Isaac i-a lăsat apoi să plece, și ei l-au părăsit în pace. 32În aceeași zi, niște robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fântâna pe care o săpau și i-au zis: „Am dat de apă!” 33Și el a numit-o Șiba26:33 Adică: Jurământ.. De aceea s-a pus cetăţii numele Beer-Șeba
până în ziua de azi.
34La vârsta de patruzeci
de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata hetitului Beeri, și pe Basmat, fata hetitului Elon. 35Ele
au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac și Rebeca.
271Isaac îmbătrânise și ochii
îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. 2Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu
știu ziua morţii mele. 3Acum
dar, te rog, ia-ţi armele, tolba și arcul, du-te la câmp și adu-mi vânat. 4Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul
meu înainte de a muri.” 5Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă. 6Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: 7‘Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca să mănânc, și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ 8Acum, fiule, ascultă
sfatul meu și fă ce îţi poruncesc. 9Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare
gustoasă, cum îi place; 10tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze
înainte de moartea lui.” 11Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau
este păros, iar eu n-am păr deloc. 12Poate că tatăl meu mă va pipăi
și voi trece drept mincinos înaintea lui și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul
.” 13Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine
! Ascultă numai sfatul meu și du-te de adu-mi-i.” 14Iacov s-a dus de i-a luat și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare
cum îi plăcea tatălui său. 15În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune
ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. 16I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și gâtul, care erau fără păr. 17Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise. 18El a venit la tatăl său și a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?” 19Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze
sufletul tău!” 20Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai și găsit, fiule?” Și Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte.” 21Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi
, fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” 22Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” 23Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase
, ca mâinile fratelui său Esau, și l-a binecuvântat. 24Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt.” 25Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te
binecuvânteze.” Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin și a băut. 26Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar și sărută-mă, fiule.”
27Iacov s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat și a zis:
„Iată, mirosul
fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.
28Să-ţi dea
Dumnezeu rouă
din cer
Și grăsimea
pământului,
Grâu și vin
din belșug!
29Să-ţi fie supuse noroade
,
Și neamuri să se închine înaintea ta!
Să fii stăpânul fraţilor tăi,
Și fiii
mamei tale să se închine înaintea ta!
Blestemat
să fie oricine te va blestema
Și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.”
30Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov și abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. 31A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă
din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” 32Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” 33Isaac s-a înspăimântat foarte tare și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat. De aceea va rămâne
binecuvântat.” 34Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete
, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” 35Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ţi-a luat binecuvântarea.” 36Esau a zis: „Da, nu degeaba
i-au pus numele Iacov, căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat
dreptul de întâi născut și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!” Și a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” 37Isaac a răspuns și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân
peste tine și i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu
și vin din belșug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” 38Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” Și Esau a ridicat glasul și a plâns
.
39Tatăl său Isaac a răspuns și i-a zis:
„Iată! Locuinţa
ta va fi lipsită27:39 Sau: departe. de grăsimea pământului
Și de roua cerului, de sus.
40Vei trăi din sabia ta
Și vei sluji
fratelui tău,
Dar, când
te vei răscula,
Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”
41Esau a prins ură
pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele
de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am
să ucid pe fratele meu Iacov.” 42Și au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune
pe tine, omorându-te. 43Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în
Haran, 44și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, 45până va trece de la tine urgia fratelui tău și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?” 46Rebeca a zis lui Isaac: „M-am
scârbit de viaţă din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov
va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”