261În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintâi
, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec
, împăratul filistenilor, la Gherar. 2Domnul i S-a arătat și i-a zis: „Nu te coborî în Egipt! Rămâi
în ţara în care îţi voi spune. 3Locuiește ca străin
în ţara aceasta. Eu voi
fi cu tine și te
voi binecuvânta, căci
toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie și seminţei tale și voi ţine
jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam. 4Îţi voi
înmulţi sămânţa ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea și toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa
ta, ca răsplată 5pentru că Avraam
a ascultat de porunca Mea și a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele și legile Mele.” 6Astfel, Isaac a rămas la Gherar. 7Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el
zicea: „Este sora mea.” Căci îi era frică
să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca
era frumoasă la chip. 8Fiindcă șederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu nevastă-sa Rebeca. 9Abimelec a trimis să cheme pe Isaac și i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevastă-ta. Cum ai putut zice: ‘E soră-mea’?” Isaac i-a răspuns: „Am zis așa, ca să nu mor din pricina ei.” 10Și Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce ușor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevastă-ta și ne-ai fi
făcut vinovaţi.” 11Atunci, Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: „Cine se va atinge
de omul acesta sau de nevasta lui va fi omorât.”
12Isaac a făcut semănături în ţara aceea și a strâns rod însutit
în anul acela, căci Domnul l-a binecuvântat
. 13Astfel, omul acesta s-a îmbogăţit
și a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat. 14Avea cirezi de vite și turme de oi și un mare număr de robi, de aceea filistenii îl pizmuiau
. 15Toate fântânile pe care
le săpaseră robii tatălui său pe vremea tatălui său Avraam, filistenii le-au astupat și le-au umplut cu ţărână. 16Și Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns
mult mai puternic decât noi.” 17Isaac a plecat de acolo și a tăbărât în valea Gherar, unde s-a așezat cu locuinţa. 18Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră robii tatălui său Avraam și pe care le astupaseră filistenii după moartea lui Avraam, și le-a pus iarăși aceleași nume
pe care le pusese tatăl său. 19Robii lui Isaac au mai săpat în vale și au dat acolo peste o fântână cu apă de izvor. 20Păstorii din Gherar s-au certat
însă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.” Și a pus fântânii numele Esec26:20 Adică: Ceartă., pentru că se certaseră cu el. 21Apoi au săpat o altă fântână, pentru care iar au făcut gâlceavă, de aceea a numit-o Sitna26:21 Adică: Gâlceavă.. 22Pe urmă s-a mutat de acolo și a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat, și a numit-o Rehobot26:22 Adică: Lărgime., „căci”, a zis el, „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde
în ţară”. 23De acolo s-a suit la Beer-Șeba. 24Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea și i-a zis: „Eu
sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme
, căci Eu sunt
cu tine. Te voi binecuvânta și îţi voi înmulţi sămânţa din pricina robului Meu Avraam.” 25Isaac a zidit
acolo un altar, a chemat
Numele Domnului și și-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fântână. 26Abimelec a venit din Gherar la el cu prietenul său Ahuzat și cu Picol
, căpetenia oștirii lui. 27Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine voi
, care mă urâţi și m-aţi izgonit
de la voi?” 28Ei au răspuns: „Vedem lămurit că Domnul este
cu tine. De aceea zicem: ‘Să fie un jurământ între noi, între noi și tine, și să facem un legământ cu tine! 29Anume, jură că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine și te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum
ești binecuvântat de Domnul.’” 30Isaac
le-a dat un ospăţ și au mâncat și au băut. 31S-au sculat dis-de-dimineaţă și s-au legat unul cu altul printr-un jurământ
. Isaac i-a lăsat apoi să plece, și ei l-au părăsit în pace. 32În aceeași zi, niște robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fântâna pe care o săpau și i-au zis: „Am dat de apă!” 33Și el a numit-o Șiba26:33 Adică: Jurământ.. De aceea s-a pus cetăţii numele Beer-Șeba
până în ziua de azi.
34La vârsta de patruzeci
de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata hetitului Beeri, și pe Basmat, fata hetitului Elon. 35Ele
au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac și Rebeca.
271Isaac îmbătrânise și ochii
îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. 2Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu
știu ziua morţii mele. 3Acum
dar, te rog, ia-ţi armele, tolba și arcul, du-te la câmp și adu-mi vânat. 4Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul
meu înainte de a muri.” 5Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă. 6Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: 7‘Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca să mănânc, și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ 8Acum, fiule, ascultă
sfatul meu și fă ce îţi poruncesc. 9Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare
gustoasă, cum îi place; 10tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze
înainte de moartea lui.” 11Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau
este păros, iar eu n-am păr deloc. 12Poate că tatăl meu mă va pipăi
și voi trece drept mincinos înaintea lui și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul
.” 13Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine
! Ascultă numai sfatul meu și du-te de adu-mi-i.” 14Iacov s-a dus de i-a luat și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare
cum îi plăcea tatălui său. 15În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune
ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. 16I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și gâtul, care erau fără păr. 17Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise. 18El a venit la tatăl său și a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?” 19Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze
sufletul tău!” 20Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai și găsit, fiule?” Și Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte.” 21Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi
, fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” 22Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” 23Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase
, ca mâinile fratelui său Esau, și l-a binecuvântat. 24Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt.” 25Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te
binecuvânteze.” Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin și a băut. 26Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar și sărută-mă, fiule.”
27Iacov s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat și a zis:
„Iată, mirosul
fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.
28Să-ţi dea
Dumnezeu rouă
din cer
Și grăsimea
pământului,
Grâu și vin
din belșug!
29Să-ţi fie supuse noroade
,
Și neamuri să se închine înaintea ta!
Să fii stăpânul fraţilor tăi,
Și fiii
mamei tale să se închine înaintea ta!
Blestemat
să fie oricine te va blestema
Și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.”
30Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov și abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. 31A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă
din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” 32Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” 33Isaac s-a înspăimântat foarte tare și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat. De aceea va rămâne
binecuvântat.” 34Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete
, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” 35Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ţi-a luat binecuvântarea.” 36Esau a zis: „Da, nu degeaba
i-au pus numele Iacov, căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat
dreptul de întâi născut și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!” Și a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” 37Isaac a răspuns și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân
peste tine și i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu
și vin din belșug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” 38Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” Și Esau a ridicat glasul și a plâns
.
39Tatăl său Isaac a răspuns și i-a zis:
„Iată! Locuinţa
ta va fi lipsită27:39 Sau: departe. de grăsimea pământului
Și de roua cerului, de sus.
40Vei trăi din sabia ta
Și vei sluji
fratelui tău,
Dar, când
te vei răscula,
Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”
41Esau a prins ură
pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele
de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am
să ucid pe fratele meu Iacov.” 42Și au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune
pe tine, omorându-te. 43Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în
Haran, 44și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, 45până va trece de la tine urgia fratelui tău și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?” 46Rebeca a zis lui Isaac: „M-am
scârbit de viaţă din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov
va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”
281Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat
și i-a dat porunca aceasta: „Să
nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan. 2Scoală-te
, du-te la Padan-Aram
, în casa lui Betuel
, tatăl mamei tale, și ia-ţi de acolo o nevastă dintre fetele lui Laban
, fratele mamei tale. 3Dumnezeul
cel Atotputernic28:3 Evreiește: El-Șadai. să te binecuvânteze, să te facă să crești și să te înmulţești, ca să ajungi o ceată de noroade! 4Să-ţi dea binecuvântarea
lui Avraam, ţie și seminţei tale cu tine, ca să stăpânești ţara în care locuiești
ca străin și pe care a dat-o lui Avraam.” 5Și Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Esau.
6Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov și-l trimisese la Padan-Aram, ca să-și ia nevastă de acolo, și că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.” 7A văzut că Iacov ascultase de tatăl său și de mama sa și plecase la Padan-Aram. 8Esau a înţeles
astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac. 9Și Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat
, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, și sora lui Nebaiot
.
10Iacov a plecat din Beer-Șeba
și și-a luat drumul spre Haran
. 11A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi și s-a culcat în locul acela. 12Și a visat
o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii
lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe scara aceea. 13Și Domnul
stătea deasupra28:13 Sau: lângă el. ei și zicea: „Eu
sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac. Pământul
pe care ești culcat ţi-l voi da ţie și seminţei tale. 14Sămânţa ta va fi ca pulberea
pământului; te vei întinde
la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine și în sămânţa ta. 15Iată, Eu
sunt cu tine; te voi păzi
pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce
înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi
până
nu voi împlini ce-ţi spun.” 16Iacov s-a trezit din somn și a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul
acesta, și eu n-am știut.” 17I-a fost frică și a zis: „Cât de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” 18Și Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp
de aducere aminte și a turnat
untdelemn pe vârful ei. 19A dat locului
acestuia numele Betel28:19 Adică, tălmăcit: Casa lui Dumnezeu., dar mai înainte cetatea se chema Luz. 20Iacov
a făcut o juruinţă și a zis: „Dacă
va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine
să mănânc și haine să mă îmbrac 21și dacă mă voi întoarce
în pace în casa tatălui meu, atunci
Domnul va fi Dumnezeul meu; 22piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu
și Îţi voi da a zecea parte din tot
ce-mi vei da.”