Binecuvântarea lui Esau
271Isaac îmbătrânise și ochii
îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. 2Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu
știu ziua morţii mele. 3Acum
dar, te rog, ia-ţi armele, tolba și arcul, du-te la câmp și adu-mi vânat. 4Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul
meu înainte de a muri.” 5Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă. 6Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: 7‘Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca să mănânc, și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ 8Acum, fiule, ascultă
sfatul meu și fă ce îţi poruncesc. 9Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare
gustoasă, cum îi place; 10tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze
înainte de moartea lui.” 11Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau
este păros, iar eu n-am păr deloc. 12Poate că tatăl meu mă va pipăi
și voi trece drept mincinos înaintea lui și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul
.” 13Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine
! Ascultă numai sfatul meu și du-te de adu-mi-i.” 14Iacov s-a dus de i-a luat și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare
cum îi plăcea tatălui său. 15În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune
ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. 16I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și gâtul, care erau fără păr. 17Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise. 18El a venit la tatăl său și a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?” 19Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze
sufletul tău!” 20Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai și găsit, fiule?” Și Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte.” 21Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi
, fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” 22Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” 23Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase
, ca mâinile fratelui său Esau, și l-a binecuvântat. 24Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt.” 25Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te
binecuvânteze.” Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin și a băut. 26Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar și sărută-mă, fiule.”
27Iacov s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat și a zis:
„Iată, mirosul
fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.
28Să-ţi dea
Dumnezeu rouă
din cer
Și grăsimea
pământului,
Grâu și vin
din belșug!
29Să-ţi fie supuse noroade
,
Și neamuri să se închine înaintea ta!
Să fii stăpânul fraţilor tăi,
Și fiii
mamei tale să se închine înaintea ta!
Blestemat
să fie oricine te va blestema
Și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.”
30Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov și abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. 31A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă
din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” 32Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” 33Isaac s-a înspăimântat foarte tare și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat. De aceea va rămâne
binecuvântat.” 34Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete
, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” 35Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ţi-a luat binecuvântarea.” 36Esau a zis: „Da, nu degeaba
i-au pus numele Iacov, căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat
dreptul de întâi născut și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!” Și a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” 37Isaac a răspuns și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân
peste tine și i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu
și vin din belșug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” 38Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” Și Esau a ridicat glasul și a plâns
.
39Tatăl său Isaac a răspuns și i-a zis:
„Iată! Locuinţa
ta va fi lipsită27:39 Sau: departe. de grăsimea pământului
Și de roua cerului, de sus.
40Vei trăi din sabia ta
Și vei sluji
fratelui tău,
Dar, când
te vei răscula,
Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”
Esau urăște pe Iacov
41Esau a prins ură
pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele
de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am
să ucid pe fratele meu Iacov.” 42Și au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune
pe tine, omorându-te. 43Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în
Haran, 44și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, 45până va trece de la tine urgia fratelui tău și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?” 46Rebeca a zis lui Isaac: „M-am
scârbit de viaţă din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov
va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”
Fuga lui Iacov în Mesopotamia
281Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat
și i-a dat porunca aceasta: „Să
nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan. 2Scoală-te
, du-te la Padan-Aram
, în casa lui Betuel
, tatăl mamei tale, și ia-ţi de acolo o nevastă dintre fetele lui Laban
, fratele mamei tale. 3Dumnezeul
cel Atotputernic28:3 Evreiește: El-Șadai. să te binecuvânteze, să te facă să crești și să te înmulţești, ca să ajungi o ceată de noroade! 4Să-ţi dea binecuvântarea
lui Avraam, ţie și seminţei tale cu tine, ca să stăpânești ţara în care locuiești
ca străin și pe care a dat-o lui Avraam.” 5Și Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Esau.
Esau mai ia o nevastă
6Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov și-l trimisese la Padan-Aram, ca să-și ia nevastă de acolo, și că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.” 7A văzut că Iacov ascultase de tatăl său și de mama sa și plecase la Padan-Aram. 8Esau a înţeles
astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac. 9Și Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat
, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, și sora lui Nebaiot
.
Scara cerului
10Iacov a plecat din Beer-Șeba
și și-a luat drumul spre Haran
. 11A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi și s-a culcat în locul acela. 12Și a visat
o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii
lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe scara aceea. 13Și Domnul
stătea deasupra28:13 Sau: lângă el. ei și zicea: „Eu
sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac. Pământul
pe care ești culcat ţi-l voi da ţie și seminţei tale. 14Sămânţa ta va fi ca pulberea
pământului; te vei întinde
la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine și în sămânţa ta. 15Iată, Eu
sunt cu tine; te voi păzi
pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce
înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi
până
nu voi împlini ce-ţi spun.” 16Iacov s-a trezit din somn și a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul
acesta, și eu n-am știut.” 17I-a fost frică și a zis: „Cât de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” 18Și Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp
de aducere aminte și a turnat
untdelemn pe vârful ei. 19A dat locului
acestuia numele Betel28:19 Adică, tălmăcit: Casa lui Dumnezeu., dar mai înainte cetatea se chema Luz. 20Iacov
a făcut o juruinţă și a zis: „Dacă
va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine
să mănânc și haine să mă îmbrac 21și dacă mă voi întoarce
în pace în casa tatălui meu, atunci
Domnul va fi Dumnezeul meu; 22piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu
și Îţi voi da a zecea parte din tot
ce-mi vei da.”
Iacov la Laban
291Iacov a pornit la drum și s-a dus în ţara
celor ce locuiesc la Răsărit. 2S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână, și lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare. 3Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii. 4Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei. 5El le-a zis: „Cunoașteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i-au răspuns ei. 6El le-a zis: „Este
sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. 7El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă și pașteţi-le iarăși.” 8Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile.” 9Pe când le vorbea el încă, vine Rahela
cu oile tatălui său, căci ea le păzea. 10Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit
piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11Apoi Iacov a sărutat
pe Rahela și a început să plângă tare. 12Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl
ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga
de a spus tatălui său. 13Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a
alergat înainte, l-a îmbrăţișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. 14Și Laban i-a zis: „Cu adevărat
, tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.
Lea și Rahela
15Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” 16Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea și cea mai mică, Rahela. 17Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la faţă. 18Iacov iubea pe Rahela și a zis: „Îţi voi
sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” 19Și Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!” 20Astfel, Iacov a slujit
șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. 21În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru
la ea.” 22Laban a adunat pe toţi oamenii locului și a făcut un ospăţ
. 23Seara, a luat pe fiică-sa Lea și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. 24Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. 25A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?” 26Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. 27Isprăvește
săptămâna cu aceasta, și-ţi vom da și pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi șapte ani.” 28Iacov a făcut așa și a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. 29Și Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. 30Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea
mai mult decât pe Lea, și a mai slujit la Laban
alţi șapte ani.
Copiii făcuţi lui Iacov de Lea
31Domnul a văzut
că Lea nu era iubită și a făcut-o
să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. 32Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut
4:31Deut. 26:7Ps. 25:18
106:44
mâhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit”. 33A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită și mi-a dat și pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). 34Iar a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). 35A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu, și a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele
Iuda (Lăudat fie Domnul!). Și a încetat să mai nască.
