Fuga lui Iacov în Mesopotamia
281Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat
și i-a dat porunca aceasta: „Să
nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan. 2Scoală-te
, du-te la Padan-Aram
, în casa lui Betuel
, tatăl mamei tale, și ia-ţi de acolo o nevastă dintre fetele lui Laban
, fratele mamei tale. 3Dumnezeul
cel Atotputernic28:3 Evreiește: El-Șadai. să te binecuvânteze, să te facă să crești și să te înmulţești, ca să ajungi o ceată de noroade! 4Să-ţi dea binecuvântarea
lui Avraam, ţie și seminţei tale cu tine, ca să stăpânești ţara în care locuiești
ca străin și pe care a dat-o lui Avraam.” 5Și Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Esau.
Esau mai ia o nevastă
6Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov și-l trimisese la Padan-Aram, ca să-și ia nevastă de acolo, și că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.” 7A văzut că Iacov ascultase de tatăl său și de mama sa și plecase la Padan-Aram. 8Esau a înţeles
astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac. 9Și Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat
, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, și sora lui Nebaiot
.
Scara cerului
10Iacov a plecat din Beer-Șeba
și și-a luat drumul spre Haran
. 11A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi și s-a culcat în locul acela. 12Și a visat
o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii
lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe scara aceea. 13Și Domnul
stătea deasupra28:13 Sau: lângă el. ei și zicea: „Eu
sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac. Pământul
pe care ești culcat ţi-l voi da ţie și seminţei tale. 14Sămânţa ta va fi ca pulberea
pământului; te vei întinde
la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine și în sămânţa ta. 15Iată, Eu
sunt cu tine; te voi păzi
pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce
înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi
până
nu voi împlini ce-ţi spun.” 16Iacov s-a trezit din somn și a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul
acesta, și eu n-am știut.” 17I-a fost frică și a zis: „Cât de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” 18Și Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp
de aducere aminte și a turnat
untdelemn pe vârful ei. 19A dat locului
acestuia numele Betel28:19 Adică, tălmăcit: Casa lui Dumnezeu., dar mai înainte cetatea se chema Luz. 20Iacov
a făcut o juruinţă și a zis: „Dacă
va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine
să mănânc și haine să mă îmbrac 21și dacă mă voi întoarce
în pace în casa tatălui meu, atunci
Domnul va fi Dumnezeul meu; 22piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu
și Îţi voi da a zecea parte din tot
ce-mi vei da.”
Iacov la Laban
291Iacov a pornit la drum și s-a dus în ţara
celor ce locuiesc la Răsărit. 2S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână, și lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare. 3Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii. 4Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei. 5El le-a zis: „Cunoașteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i-au răspuns ei. 6El le-a zis: „Este
sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. 7El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă și pașteţi-le iarăși.” 8Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile.” 9Pe când le vorbea el încă, vine Rahela
cu oile tatălui său, căci ea le păzea. 10Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit
piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11Apoi Iacov a sărutat
pe Rahela și a început să plângă tare. 12Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl
ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga
de a spus tatălui său. 13Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a
alergat înainte, l-a îmbrăţișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. 14Și Laban i-a zis: „Cu adevărat
, tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.
Lea și Rahela
15Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” 16Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea și cea mai mică, Rahela. 17Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la faţă. 18Iacov iubea pe Rahela și a zis: „Îţi voi
sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” 19Și Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!” 20Astfel, Iacov a slujit
șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. 21În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru
la ea.” 22Laban a adunat pe toţi oamenii locului și a făcut un ospăţ
. 23Seara, a luat pe fiică-sa Lea și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. 24Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. 25A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?” 26Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. 27Isprăvește
săptămâna cu aceasta, și-ţi vom da și pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi șapte ani.” 28Iacov a făcut așa și a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. 29Și Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. 30Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea
mai mult decât pe Lea, și a mai slujit la Laban
alţi șapte ani.
Copiii făcuţi lui Iacov de Lea
31Domnul a văzut
că Lea nu era iubită și a făcut-o
să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. 32Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut
4:31Deut. 26:7Ps. 25:18
106:44
mâhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit”. 33A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită și mi-a dat și pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). 34Iar a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). 35A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu, și a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele
Iuda (Lăudat fie Domnul!). Și a încetat să mai nască.
Copiii lui Iacov
301Când a văzut Rahela că nu face
copii lui Iacov, a pizmuit
pe soră-sa și a zis lui Iacov: „Dă-mi copii ori
mor!” 2Iacov s-a mâniat pe Rahela și a zis: „Sunt eu oare
în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?” 3Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha
; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei
și să am
și eu copii prin ea.” 4Și i-a dat de
nevastă pe roaba ei Bilha, și Iacov s-a culcat cu ea. 5Bilha a rămas însărcinată și a născut lui Iacov un fiu. 6Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate
43:1Plâng. 3:59
și mi-a auzit glasul și mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan (A judecat). 7Bilha, roaba Rahelei, a rămas iar însărcinată și a născut lui Iacov un al doilea fiu. 8Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele și am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali
(Luptele lui Dumnezeu). 9Când a văzut Lea că nu mai naște, a luat pe roaba sa Zilpa și a dat-o
lui Iacov de nevastă. 10Zilpa, roaba Leei, a născut lui Iacov un fiu. 11„Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). 12Zilpa, roaba Leei, a născut un al doilea fiu lui Iacov. 13„Ce fericită sunt!” a zis Lea; „căci femeile mă vor numi
fericită.” De aceea i-a pus numele Așer (Fericit). 14Ruben a ieșit odată afară, pe vremea seceratului grâului, și a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci, Rahela a zis Leei: „Dă-mi
, te rog, din mandragorele fiului tău.” 15Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge
că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei și mandragorele fiului meu?” Și Rahela a zis: „Ei bine! Poate să se culce cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorele fiului tău.” 16Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieșit înainte și a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Și în noaptea aceea s-a culcat cu ea. 17Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată și a născut lui Iacov al cincilea fiu. 18Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire). 19Lea a rămas iarăși însărcinată și a născut un al șaselea fiu lui Iacov. 20Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut șase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon
(Locuinţă). 21În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată). 22Dumnezeu Și-a adus aminte
de Rahela, a ascultat-o și a făcut-o să aibă copii. 23Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara
!” 24Și i-a pus numele Iosif (Adaos), zicând: „Domnul
să-mi mai adauge un fiu!”
Îmbogăţirea lui Iacov
25După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă
să plec, ca să mă duc
acasă, în ţara mea. 26Dă-mi nevestele și copiii, pentru care ţi-am slujit
, și voi pleca, fiindcă știi ce slujbă ţi-am făcut.” 27Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăbovește; văd bine
că Domnul m-a binecuvântat din
pricina ta; 28hotărăște-mi simbria
ta și ţi-o voi da.” 29Iacov i-a răspuns: „Știi
cum ţi-am slujit și cum ţi-au propășit vitele cu mine, 30căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult și Domnul te-a binecuvântat oriîncotro am mers eu. Acum, când am să muncesc
și pentru casa mea?” 31Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” Și Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoiești cu ce-ţi voi spune, îţi voi paște turma și mai departe și o voi păzi. 32Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein și pestriţ și orice miel negru, și din capre, tot ce este pestriţ și sein. Aceasta
să fie simbria mea. 33Iată cum se va dovedi
cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein și pestriţ între capre și negru între miei și se va găsi la mine să fie socotit ca furat.” 34Laban a zis: „Bine! Fie așa cum ai zis.” 35În aceeași zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi și pestriţi, toate caprele seine și pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele și toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi. 36Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el și Iacov, și Iacov păștea celelalte oi ale lui Laban. 37Iacov
a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan; a despuiat de pe ele fâșii de coajă și a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele. 38Apoi a pus nuielele pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca, atunci când vor veni să bea, să zămislească. 39Oile zămisleau uitându-se la nuiele și făceau miei bălţaţi, seini și pestriţi. 40Iacov despărţea mieii aceștia și abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine și bălţate. Și-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban. 41Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele. 42Când oile erau slabe, nu punea nuielele; așa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari, pentru Iacov. 43Omul acesta s-a îmbogăţit
astfel din ce în ce mai mult; a avut multe
turme, robi și roabe, cămile și măgari.
