Iacov la Laban
291Iacov a pornit la drum și s-a dus în ţara
celor ce locuiesc la Răsărit. 2S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână, și lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare. 3Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii. 4Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei. 5El le-a zis: „Cunoașteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i-au răspuns ei. 6El le-a zis: „Este
sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. 7El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă și pașteţi-le iarăși.” 8Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile.” 9Pe când le vorbea el încă, vine Rahela
cu oile tatălui său, căci ea le păzea. 10Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit
piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11Apoi Iacov a sărutat
pe Rahela și a început să plângă tare. 12Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl
ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga
de a spus tatălui său. 13Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a
alergat înainte, l-a îmbrăţișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. 14Și Laban i-a zis: „Cu adevărat
, tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.
Lea și Rahela
15Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” 16Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea și cea mai mică, Rahela. 17Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la faţă. 18Iacov iubea pe Rahela și a zis: „Îţi voi
sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” 19Și Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!” 20Astfel, Iacov a slujit
șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. 21În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru
la ea.” 22Laban a adunat pe toţi oamenii locului și a făcut un ospăţ
. 23Seara, a luat pe fiică-sa Lea și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. 24Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. 25A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?” 26Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. 27Isprăvește
săptămâna cu aceasta, și-ţi vom da și pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi șapte ani.” 28Iacov a făcut așa și a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. 29Și Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. 30Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea
mai mult decât pe Lea, și a mai slujit la Laban
alţi șapte ani.
Copiii făcuţi lui Iacov de Lea
31Domnul a văzut
că Lea nu era iubită și a făcut-o
să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. 32Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut
4:31Deut. 26:7Ps. 25:18
106:44
mâhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit”. 33A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită și mi-a dat și pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). 34Iar a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). 35A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu, și a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele
Iuda (Lăudat fie Domnul!). Și a încetat să mai nască.