Ziua de odihnă
21Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată
oștirea lor. 2În ziua
31:17Deut. 5:14Evr. 4:4
a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3Dumnezeu a binecuvântat
ziua a șaptea și a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.
Facerea omului
4Iată
istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute. 5În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel
de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie
pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze
pământul. 6Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată faţa pământului. 7Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna
pământului, i-a
suflat în nări
suflare de viaţă, și omul s-a făcut
astfel un suflet viu.
Raiul
8Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină
în Eden
, spre răsărit
, și a pus
acolo pe omul pe care-l întocmise. 9Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul
de pomi plăcuţi la vedere și buni la mâncare și pomul
vieţii în mijlocul grădinii și pomul
cunoștinţei binelui și răului. 10Un râu ieșea din Eden și uda grădina, și de acolo se împărţea și se făcea patru braţe. 11Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila
, unde se găsește aur. 12Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion
și piatră de onix. 13Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuș. 14Numele celui de al treilea este
Hidechel2:14 Adică: Tigru.. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. 15Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat
în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. 16Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, 17dar din pomul
cunoștinţei binelui și răului să nu mănânci
, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri
negreșit.”
Facerea femeii
18Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac
un ajutor potrivit pentru el.” 19Domnul Dumnezeu
a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus
la om, ca să vadă cum are să le numească, și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. 20Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn
adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. 22Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la
om. 23Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os
din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’2:23 În evreiește, femeie (ișa) vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat (iș)., pentru că a fost luată din
om.” 24De aceea
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.
Ispitirea femeii
25Omul și nevasta lui erau amândoi
goi și nu le era
rușine.
31Șarpele
20:2
era mai
șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.
El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?” 2Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3Dar
, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el și nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.’” 4Atunci, șarpele
a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, 5dar Dumnezeu știe că, în ziua când veţi mânca din el, vi
se vor deschide ochii și veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” 6Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat
; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul
a mâncat și el.
Păcatul lui Adam
7Atunci li s-au deschis
ochii la amândoi; au cunoscut
că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorţuri3:7 Sau: cingători. din ele. 8Atunci au auzit glasul
Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei3:8 Evreiește: vântul., și omul și nevasta lui s-au ascuns
de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?” 10El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică
, pentru că eram gol, și m-am ascuns.” 11Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” 12Omul a răspuns: „Femeia
pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.” 13Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Șarpele
m-a amăgit și am mâncat din pom.” 14Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăști pe pântece și să mănânci ţărână
. 15Vrăjmășie
13:38
23:33Ioan 8:44Fapte 13:101 Ioan 3:8
voi pune între tine și femeie, între sămânţa ta și sămânţa
ei
. Aceasta
21:3Ioan 16:211 Tim. 2:15
îţi va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” 16Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa și însărcinarea ta; cu
durere vei naște copii, și dorinţele
14:34Efes. 5:22-24Tit 2:51 Pet. 3:1,5,6
tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni
peste tine.” 17Omului i-a zis: „Fiindcă
ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat
din pomul despre care
îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat
este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă
să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; 18spini
și pălămidă să-ţi dea și să mănânci
iarba de pe câmp. 19În sudoarea
feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână
34:15Ps. 104:29Ecl. 3:20
12:7Rom. 5:12Evr. 9:27
ești și în
ţărână te vei întoarce.” 20Adam a pus nevestei sale numele Eva3:20 Adică: Viaţă., căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele. 22Domnul Dumnezeu a zis: „Iată
că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să
ia și din pomul vieţii, să mănânce din el și să trăiască în veci.” 23De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca
să lucreze pământul, din care fusese luat. 24Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul
grădinii Edenului a pus niște heruvimi
, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.
Cain și Abel
41Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată și a născut pe Cain. Și a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” 2A mai născut și pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar
. 3După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare4:3 Sau: o jertfă pentru păcat. din roadele
pământului. 4Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi
născute ale turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere
spre Abel și spre jertfa lui, 5dar spre Cain și spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare și
i s-a posomorât faţa. 6Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ţi s-a posomorât faţa? 7Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândește
la ușă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpânești.” 8Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieșim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel și l-a omorât
.
Pedeapsa lui Cain
9Domnul a zis lui Cain: „Unde
este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu știu
. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” 10Și Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul
sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. 11Acum, blestemat ești tu, izgonit din ogorul acesta, care și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! 12Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag și fugar să fii pe pământ.” 13Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. 14Iată că Tu
mă izgonești azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa
Ta și să fiu pribeag și fugar pe pământ, și oricine
mă va găsi mă va omorî.” 15Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci, dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de șapte
ori.” Și Domnul a hotărât
un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. 16Apoi, Cain a ieșit
24:20Ier. 23:39
52:3
din Faţa Domnului și a locuit în ţara Nod4:16 Adică: Fugă., la răsărit de Eden.
Cain și urmașii lui
17Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată și a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate și a pus
acestei cetăţi numele fiului său Enoh. 18Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metușael și Metușael a fost tatăl lui Lameh. 19Lameh și-a luat două neveste: numele uneia era Ada și numele celeilalte era Ţila. 20Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi și păzesc vitele. 21Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl
tuturor celor ce cântă cu alăuta și cu cavalul. 22Ţila, de partea ei, a născut și ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă și de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.
23Lameh a zis nevestelor sale:
„Ada și Ţila, ascultaţi glasul meu!
Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu!
Am omorât un om pentru rana mea
Și un tânăr pentru vânătăile mele.
24Cain
va fi răzbunat de șapte ori,
Iar Lameh, de șaptezeci de ori câte șapte.”
Nașterea lui Set
25Adam s-a împreunat iarăși cu nevastă-sa; ea a născut un fiu și i-a
pus numele Set4:25 Adică: Înlocuit.; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”. 26Lui Set i s-a născut
și lui un fiu și i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme
Numele Domnului.
