Iacov la Laban
291Iacov a pornit la drum și s-a dus în ţara
celor ce locuiesc la Răsărit. 2S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână, și lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare. 3Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii. 4Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei. 5El le-a zis: „Cunoașteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i-au răspuns ei. 6El le-a zis: „Este
sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. 7El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă și pașteţi-le iarăși.” 8Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile.” 9Pe când le vorbea el încă, vine Rahela
cu oile tatălui său, căci ea le păzea. 10Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit
piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11Apoi Iacov a sărutat
pe Rahela și a început să plângă tare. 12Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl
ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga
de a spus tatălui său. 13Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a
alergat înainte, l-a îmbrăţișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. 14Și Laban i-a zis: „Cu adevărat
, tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.
Lea și Rahela
15Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” 16Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea și cea mai mică, Rahela. 17Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la faţă. 18Iacov iubea pe Rahela și a zis: „Îţi voi
sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” 19Și Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!” 20Astfel, Iacov a slujit
șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. 21În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru
la ea.” 22Laban a adunat pe toţi oamenii locului și a făcut un ospăţ
. 23Seara, a luat pe fiică-sa Lea și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. 24Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. 25A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?” 26Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. 27Isprăvește
săptămâna cu aceasta, și-ţi vom da și pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi șapte ani.” 28Iacov a făcut așa și a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. 29Și Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. 30Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea
mai mult decât pe Lea, și a mai slujit la Laban
alţi șapte ani.
Copiii făcuţi lui Iacov de Lea
31Domnul a văzut
că Lea nu era iubită și a făcut-o
să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. 32Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut
4:31Deut. 26:7Ps. 25:18
106:44
mâhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit”. 33A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită și mi-a dat și pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). 34Iar a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). 35A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu, și a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele
Iuda (Lăudat fie Domnul!). Și a încetat să mai nască.
Copiii lui Iacov
301Când a văzut Rahela că nu face
copii lui Iacov, a pizmuit
pe soră-sa și a zis lui Iacov: „Dă-mi copii ori
mor!” 2Iacov s-a mâniat pe Rahela și a zis: „Sunt eu oare
în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?” 3Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha
; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei
și să am
și eu copii prin ea.” 4Și i-a dat de
nevastă pe roaba ei Bilha, și Iacov s-a culcat cu ea. 5Bilha a rămas însărcinată și a născut lui Iacov un fiu. 6Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate
43:1Plâng. 3:59
și mi-a auzit glasul și mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan (A judecat). 7Bilha, roaba Rahelei, a rămas iar însărcinată și a născut lui Iacov un al doilea fiu. 8Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele și am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali
(Luptele lui Dumnezeu). 9Când a văzut Lea că nu mai naște, a luat pe roaba sa Zilpa și a dat-o
lui Iacov de nevastă. 10Zilpa, roaba Leei, a născut lui Iacov un fiu. 11„Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). 12Zilpa, roaba Leei, a născut un al doilea fiu lui Iacov. 13„Ce fericită sunt!” a zis Lea; „căci femeile mă vor numi
fericită.” De aceea i-a pus numele Așer (Fericit). 14Ruben a ieșit odată afară, pe vremea seceratului grâului, și a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci, Rahela a zis Leei: „Dă-mi
, te rog, din mandragorele fiului tău.” 15Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge
că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei și mandragorele fiului meu?” Și Rahela a zis: „Ei bine! Poate să se culce cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorele fiului tău.” 16Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieșit înainte și a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Și în noaptea aceea s-a culcat cu ea. 17Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată și a născut lui Iacov al cincilea fiu. 18Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire). 19Lea a rămas iarăși însărcinată și a născut un al șaselea fiu lui Iacov. 20Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut șase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon
(Locuinţă). 21În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată). 22Dumnezeu Și-a adus aminte
de Rahela, a ascultat-o și a făcut-o să aibă copii. 23Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara
!” 24Și i-a pus numele Iosif (Adaos), zicând: „Domnul
să-mi mai adauge un fiu!”
Îmbogăţirea lui Iacov
25După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă
să plec, ca să mă duc
acasă, în ţara mea. 26Dă-mi nevestele și copiii, pentru care ţi-am slujit
, și voi pleca, fiindcă știi ce slujbă ţi-am făcut.” 27Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăbovește; văd bine
că Domnul m-a binecuvântat din
pricina ta; 28hotărăște-mi simbria
ta și ţi-o voi da.” 29Iacov i-a răspuns: „Știi
cum ţi-am slujit și cum ţi-au propășit vitele cu mine, 30căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult și Domnul te-a binecuvântat oriîncotro am mers eu. Acum, când am să muncesc
și pentru casa mea?” 31Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” Și Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoiești cu ce-ţi voi spune, îţi voi paște turma și mai departe și o voi păzi. 32Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein și pestriţ și orice miel negru, și din capre, tot ce este pestriţ și sein. Aceasta
să fie simbria mea. 33Iată cum se va dovedi
cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein și pestriţ între capre și negru între miei și se va găsi la mine să fie socotit ca furat.” 34Laban a zis: „Bine! Fie așa cum ai zis.” 35În aceeași zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi și pestriţi, toate caprele seine și pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele și toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi. 36Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el și Iacov, și Iacov păștea celelalte oi ale lui Laban. 37Iacov
a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan; a despuiat de pe ele fâșii de coajă și a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele. 38Apoi a pus nuielele pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca, atunci când vor veni să bea, să zămislească. 39Oile zămisleau uitându-se la nuiele și făceau miei bălţaţi, seini și pestriţi. 40Iacov despărţea mieii aceștia și abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine și bălţate. Și-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban. 41Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele. 42Când oile erau slabe, nu punea nuielele; așa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari, pentru Iacov. 43Omul acesta s-a îmbogăţit
astfel din ce în ce mai mult; a avut multe
turme, robi și roabe, cămile și măgari.
Plecarea lui Iacov în Canaan
311Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și cu averea tatălui nostru și-a agonisit el toată bogăţia
aceasta.” 2Iacov s-a uitat și la faţa
lui Laban și iată că ea nu mai
era ca înainte. 3Atunci, Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te
în ţara părinţilor tăi și în locul tău de naștere, și Eu voi fi cu tine.” 4Iacov a trimis de a chemat pe Rahela și pe Lea la câmp, la turma lui. 5El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd
bine că el nu mai este ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost
cu mine. 6Voi înșivă știţi
că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7Și tatăl vostru m-a înșelat: de zece
ori mi-a schimbat
simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit
să mă păgubească. 8Ci când zicea el: ‘Mieii pestriţi
să fie simbria ta’, toate oile făceau miei pestriţi. Și când zicea: ‘Mieii bălţaţi să fie simbria ta’, toate oile făceau miei bălţaţi. 9Dumnezeu a luat astfel
toată turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie. 10Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că ţapii și berbecii care săreau pe capre și pe oi erau bălţaţi, pestriţi și seini. 11Și Îngerul
lui Dumnezeu mi-a zis în vis: ‘Iacove!’ ‘Iată-mă’, am răspuns eu. 12El a zis: ‘Ridică ochii și privește: toţi ţapii și berbecii care sar pe capre și pe oi sunt bălţaţi, pestriţi și seini, căci am
văzut tot ce ţi-a făcut Laban. 13Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde
ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te
, ieși din ţara aceasta și întoarce-te în ţara ta de naștere.’” 14Rahela și Lea au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte
și moștenire în casa tatălui nostru? 15Nu suntem noi oare privite de el ca niște străine, fiindcă ne-a
vândut și ne-a mâncat și banii? 16Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.” 17Iacov s-a sculat și a pus pe copiii și nevestele sale călare pe cămile. 18Și-a luat toată turma și toate averile pe care le avea, turma pe care o agonisise în Padan-Aram, și a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan. 19Pe când Laban se dusese să-și tundă oile, Rahela a furat idolii
tatălui său, 20și Iacov a înșelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înștiinţat de fuga sa. 21A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul
(Eufrat) și s-a îndreptat spre muntele Galaad.
Urmărirea lui Iacov de către Laban
22A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit. 23Laban a luat cu el pe fraţii săi
, l-a urmărit cale de șapte zile și l-a ajuns la muntele Galaad. 24Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis
lui Laban, Arameul, și i-a zis: „Ferește-te să spui o vorbă
rea lui Iacov!” 25Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov își întinsese cortul pe munte; Laban și-a întins și el cortul cu fraţii lui pe muntele Galaad. 26Atunci, Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înșelat și mi-ai luat fetele
ca pe niște roabe luate cu sabia? 27Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înșelat și nu mi-ai dat de știre? Te-aș fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei și al cântecelor, în sunet de timpane și alăută. 28Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut
nepoţii și fetele! Ca un nebun
ai lucrat. 29Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău, dar Dumnezeul
tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută
: ‘Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!’ 30Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topești de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat
dumnezeii mei?” 31Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale. 32Dar să piară
acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noștri, cercetează și vezi ce-i la mine din ale tale, și ia-ţi-l.” Iacov nu știa că Rahela îi furase. 33Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei, în cortul celor două roabe și n-a găsit nimic. A ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. 34Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei și șezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. 35Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula
înaintea ta, căci mi-a venit rânduiala femeilor.” A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii. 36Iacov s-a mâniat și a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul și i-a zis: „Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu, de mă urmărești cu atâta înverșunare? 37Mi-ai scormonit toate lucrurile și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici, înaintea fraţilor mei și fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi! 38Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile și caprele nu ţi s-au stârpit și n-am mâncat berbeci din turma ta. 39Nu ţi-am adus acasă vite sfâșiate
de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi
ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. 40Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig și-mi fugea somnul de pe ochi. 41Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit
paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi-ai schimbat
simbria. 42Dacă n-aș fi avut
cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme
Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu
a văzut suferinţa mea și osteneala mâinilor mele și ieri noapte a rostit
judecata.” 43Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceștia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea și tot ce vezi este al meu. Și ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru copiii lor pe care i-au născut? 44Vino să facem amândoi un legământ
, și legământul acesta să slujească de mărturie
între mine și tine!” 45Iacov a luat
o piatră și a pus-o ca stâlp de aducere aminte. 46Iacov a zis fraţilor săi: „Strângeţi pietre.” Ei au strâns pietre și au făcut o movilă, și au mâncat acolo pe movilă. 47Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), și Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei). 48Laban a zis: „Movila
aceasta să slujească azi de mărturie între mine și tine!” De aceea i-au pus numele Galed. 49Se mai numește și Miţpa
(Veghere), pentru că Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea și asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul. 50Dacă vei asupri pe fetele mele și dacă vei mai lua și alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine și tine.” 51Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta și iată stâlpul acesta pe care l-am ridicat între mine și tine. 52Movila aceasta să fie martoră și stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău. 53Dumnezeul lui Avraam și al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece
între noi.” Iacov a jurat
pe Acela de care se temea
Isaac. 54Iacov a adus o jertfă pe munte și a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat și au rămas toată noaptea pe munte. 55Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, și-a sărutat nepoţii și fetele și i-a binecuvântat
. Apoi a plecat și s-a întors
la locuinţa lui.
