Plecarea lui Iacov în Canaan
311Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și cu averea tatălui nostru și-a agonisit el toată bogăţia
aceasta.” 2Iacov s-a uitat și la faţa
lui Laban și iată că ea nu mai
era ca înainte. 3Atunci, Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te
în ţara părinţilor tăi și în locul tău de naștere, și Eu voi fi cu tine.” 4Iacov a trimis de a chemat pe Rahela și pe Lea la câmp, la turma lui. 5El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd
bine că el nu mai este ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost
cu mine. 6Voi înșivă știţi
că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7Și tatăl vostru m-a înșelat: de zece
ori mi-a schimbat
simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit
să mă păgubească. 8Ci când zicea el: ‘Mieii pestriţi
să fie simbria ta’, toate oile făceau miei pestriţi. Și când zicea: ‘Mieii bălţaţi să fie simbria ta’, toate oile făceau miei bălţaţi. 9Dumnezeu a luat astfel
toată turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie. 10Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că ţapii și berbecii care săreau pe capre și pe oi erau bălţaţi, pestriţi și seini. 11Și Îngerul
lui Dumnezeu mi-a zis în vis: ‘Iacove!’ ‘Iată-mă’, am răspuns eu. 12El a zis: ‘Ridică ochii și privește: toţi ţapii și berbecii care sar pe capre și pe oi sunt bălţaţi, pestriţi și seini, căci am
văzut tot ce ţi-a făcut Laban. 13Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde
ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te
, ieși din ţara aceasta și întoarce-te în ţara ta de naștere.’” 14Rahela și Lea au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte
și moștenire în casa tatălui nostru? 15Nu suntem noi oare privite de el ca niște străine, fiindcă ne-a
vândut și ne-a mâncat și banii? 16Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.” 17Iacov s-a sculat și a pus pe copiii și nevestele sale călare pe cămile. 18Și-a luat toată turma și toate averile pe care le avea, turma pe care o agonisise în Padan-Aram, și a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan. 19Pe când Laban se dusese să-și tundă oile, Rahela a furat idolii
tatălui său, 20și Iacov a înșelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înștiinţat de fuga sa. 21A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul
(Eufrat) și s-a îndreptat spre muntele Galaad.
Urmărirea lui Iacov de către Laban
22A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit. 23Laban a luat cu el pe fraţii săi
, l-a urmărit cale de șapte zile și l-a ajuns la muntele Galaad. 24Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis
lui Laban, Arameul, și i-a zis: „Ferește-te să spui o vorbă
rea lui Iacov!” 25Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov își întinsese cortul pe munte; Laban și-a întins și el cortul cu fraţii lui pe muntele Galaad. 26Atunci, Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înșelat și mi-ai luat fetele
ca pe niște roabe luate cu sabia? 27Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înșelat și nu mi-ai dat de știre? Te-aș fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei și al cântecelor, în sunet de timpane și alăută. 28Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut
nepoţii și fetele! Ca un nebun
ai lucrat. 29Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău, dar Dumnezeul
tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută
: ‘Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!’ 30Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topești de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat
dumnezeii mei?” 31Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale. 32Dar să piară
acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noștri, cercetează și vezi ce-i la mine din ale tale, și ia-ţi-l.” Iacov nu știa că Rahela îi furase. 33Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei, în cortul celor două roabe și n-a găsit nimic. A ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. 34Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei și șezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. 35Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula
înaintea ta, căci mi-a venit rânduiala femeilor.” A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii. 36Iacov s-a mâniat și a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul și i-a zis: „Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu, de mă urmărești cu atâta înverșunare? 37Mi-ai scormonit toate lucrurile și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici, înaintea fraţilor mei și fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi! 38Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile și caprele nu ţi s-au stârpit și n-am mâncat berbeci din turma ta. 39Nu ţi-am adus acasă vite sfâșiate
de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi
ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. 40Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig și-mi fugea somnul de pe ochi. 41Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit
paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi-ai schimbat
simbria. 42Dacă n-aș fi avut
cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme
Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu
a văzut suferinţa mea și osteneala mâinilor mele și ieri noapte a rostit
judecata.” 43Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceștia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea și tot ce vezi este al meu. Și ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru copiii lor pe care i-au născut? 44Vino să facem amândoi un legământ
, și legământul acesta să slujească de mărturie
între mine și tine!” 45Iacov a luat
o piatră și a pus-o ca stâlp de aducere aminte. 46Iacov a zis fraţilor săi: „Strângeţi pietre.” Ei au strâns pietre și au făcut o movilă, și au mâncat acolo pe movilă. 47Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), și Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei). 48Laban a zis: „Movila
aceasta să slujească azi de mărturie între mine și tine!” De aceea i-au pus numele Galed. 49Se mai numește și Miţpa
(Veghere), pentru că Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea și asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul. 50Dacă vei asupri pe fetele mele și dacă vei mai lua și alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine și tine.” 51Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta și iată stâlpul acesta pe care l-am ridicat între mine și tine. 52Movila aceasta să fie martoră și stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău. 53Dumnezeul lui Avraam și al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece
între noi.” Iacov a jurat
pe Acela de care se temea
Isaac. 54Iacov a adus o jertfă pe munte și a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat și au rămas toată noaptea pe munte. 55Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, și-a sărutat nepoţii și fetele și i-a binecuvântat
. Apoi a plecat și s-a întors
la locuinţa lui.