Frica lui Iacov
321Iacov și-a văzut de drum și l-au întâlnit îngerii
lui Dumnezeu. 2Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra
148:2Luca 2:13
lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită). 3Iacov a trimis înainte niște soli la fratele său Esau, în ţara Seir
, în ţinutul lui
Edom. 4El le-a dat porunca următoare: „Iată
ce să spuneţi domnului meu Esau: ‘Așa vorbește robul tău Iacov: «Am locuit la Laban și am rămas la el până acum; 5am
boi, măgari, oi, robi și roabe și trimit să dea de știre lucrul acesta domnului meu, ca
să capăt trecere înaintea ta.»’” 6Solii s-au întors înapoi la Iacov și au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau, și el vine
înaintea ta cu patru sute de oameni.” 7Iacov s-a înspăimântat
foarte mult și l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii și cămilele 8și a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere și o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.”
Rugăciunea lui Iacov
9Iacov
a zis: „Dumnezeul
tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care
mi-ai zis: ‘Întoarce-te în ţara ta și în locul tău de naștere și voi îngriji ca să-ţi meargă bine!’ 10Eu sunt prea mic pentru toate îndurările
și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul
meu, și iată că acum fac două tabere. 11Izbăvește-mă
, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame
și pe copii. 12Și Tu
ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine și-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.’”
Iacov caută să îmblânzească pe Esau
13Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el și a pus deoparte, ca dar
pentru fratele său Esau: 14două sute de capre și douăzeci de ţapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgăriţe și zece măgăruși. 16Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, și a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea și lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.” 17A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu Esau și te va întreba: ‘Al cui ești? Unde te duci? Și a cui este turma aceasta dinaintea ta?’ 18să răspunzi: ‘A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau, și el însuși vine în urma noastră.’” 19A dat aceeași poruncă celui de al doilea, celui de al treilea și tuturor celor ce mânau turmele: „Așa să vorbiţi domnului meu Esau când îl veţi întâlni. 20Să spuneţi: ‘Iată, robul tău Iacov vine și el după noi.’” Căci își zicea el: „Îl voi potoli
cu darul acesta care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, și poate că mă va primi cu bunăvoinţă.” 21Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. 22Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe și pe cei unsprezece copii ai lui și a trecut
vadul Iabocului. 23I-a luat, i-a trecut pârâul și a trecut tot ce avea.
Lupta lui Iacov. Israel
24Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat
cu el până în revărsatul zorilor. 25Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura
coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. 26Omul acela
a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te
voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” 27Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. 28Apoi a zis: „Numele
tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat
cu Dumnezeu și cu oameni
și ai fost biruitor.” 29Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce
Îmi ceri numele?” Și l-a binecuvântat acolo. 30Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am
văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, și totuși am scăpat cu viaţă”. 31Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă. 32Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.