Frica lui Iacov
321Iacov și-a văzut de drum și l-au întâlnit îngerii
lui Dumnezeu. 2Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra
148:2Luca 2:13
lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită). 3Iacov a trimis înainte niște soli la fratele său Esau, în ţara Seir
, în ţinutul lui
Edom. 4El le-a dat porunca următoare: „Iată
ce să spuneţi domnului meu Esau: ‘Așa vorbește robul tău Iacov: «Am locuit la Laban și am rămas la el până acum; 5am
boi, măgari, oi, robi și roabe și trimit să dea de știre lucrul acesta domnului meu, ca
să capăt trecere înaintea ta.»’” 6Solii s-au întors înapoi la Iacov și au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau, și el vine
înaintea ta cu patru sute de oameni.” 7Iacov s-a înspăimântat
foarte mult și l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii și cămilele 8și a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere și o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.”
Rugăciunea lui Iacov
9Iacov
a zis: „Dumnezeul
tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care
mi-ai zis: ‘Întoarce-te în ţara ta și în locul tău de naștere și voi îngriji ca să-ţi meargă bine!’ 10Eu sunt prea mic pentru toate îndurările
și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul
meu, și iată că acum fac două tabere. 11Izbăvește-mă
, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame
și pe copii. 12Și Tu
ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine și-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.’”
Iacov caută să îmblânzească pe Esau
13Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el și a pus deoparte, ca dar
pentru fratele său Esau: 14două sute de capre și douăzeci de ţapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgăriţe și zece măgăruși. 16Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, și a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea și lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.” 17A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu Esau și te va întreba: ‘Al cui ești? Unde te duci? Și a cui este turma aceasta dinaintea ta?’ 18să răspunzi: ‘A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau, și el însuși vine în urma noastră.’” 19A dat aceeași poruncă celui de al doilea, celui de al treilea și tuturor celor ce mânau turmele: „Așa să vorbiţi domnului meu Esau când îl veţi întâlni. 20Să spuneţi: ‘Iată, robul tău Iacov vine și el după noi.’” Căci își zicea el: „Îl voi potoli
cu darul acesta care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, și poate că mă va primi cu bunăvoinţă.” 21Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. 22Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe și pe cei unsprezece copii ai lui și a trecut
vadul Iabocului. 23I-a luat, i-a trecut pârâul și a trecut tot ce avea.
Lupta lui Iacov. Israel
24Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat
cu el până în revărsatul zorilor. 25Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura
coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. 26Omul acela
a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te
voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” 27Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. 28Apoi a zis: „Numele
tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat
cu Dumnezeu și cu oameni
și ai fost biruitor.” 29Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce
Îmi ceri numele?” Și l-a binecuvântat acolo. 30Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am
văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, și totuși am scăpat cu viaţă”. 31Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă. 32Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.
Împăcarea lui Iacov cu Esau
331Iacov a ridicat ochii și s-a uitat, și iată că Esau
venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela și cele două roabe. 2A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei și la urmă pe Rahela cu Iosif. 3El însuși a trecut înaintea lor și s-a aruncat
cu faţa la pământ de șapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său. 4Esau
a alergat înaintea lui, l-a îmbrăţișat, i s-a aruncat
pe grumaz și l-a sărutat. Și au plâns. 5Esau, ridicând ochii, a văzut femeile și copiii și a zis: „Cine sunt aceia?” Și Iacov a răspuns: „Sunt copiii
pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.” 6Roabele s-au apropiat cu copiii lor și s-au aruncat cu faţa la pământ. 7Lea și copiii ei, de asemenea, s-au apropiat și s-au aruncat cu faţa la pământ. În urmă s-au apropiat Iosif și Rahela și s-au aruncat cu faţa la pământ. 8Esau a zis: „Ce ai de gând să faci cu toată
tabăra aceea pe care am întâlnit-o?” Și Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt
trecere cu ea înaintea domnului meu.” 9Esau a zis: „Eu am din belșug; păstrează, frate, ce este al tău.” 10Și Iacov a răspuns: „Nu, te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primește darul acesta din mâna mea, căci
m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, și tu m-ai primit cu bunăvoinţă. 11Primește deci
30:262 Împ. 5:15
darul meu care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi și am de toate.” Astfel a stăruit
de el, și Esau a primit. 12Esau a zis: „Haidem să plecăm și să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.” 13Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt micșori și am oi și vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. 14Domnul meu s-o ia înaintea robului său, și eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir
.” 15Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Și Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere
înaintea ta, domnul meu!” 16În aceeași zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.
Iacov se așază la Sihem
17Iacov a plecat mai departe la Sucot
. Și-a zidit o casă și a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot
(Colibe). 18La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem
, în ţara Canaan, și a tăbărât înaintea cetăţii. 19Partea de ogor pe care își întinsese cortul a cumpărat-o
de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita33:19 Chesita – o măsură de bani.. 20Și acolo a ridicat un altar, pe care l-a numit
El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).
Dina și Sihem
341Dina
, fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieșit
să vadă pe fetele ţării. 2Ea a fost zărită
de Sihem, fiul hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus
mâna pe ea, s-a culcat cu ea și a necinstit-o. 3S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata și a căutat s-o liniștească. 4După aceea Sihem a zis
tatălui său Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!” 5Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina și, fiindcă fiii săi erau cu vitele la pășune, Iacov a tăcut
până la întoarcerea lor. 6Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească. 7Dar, când s-au întors fiii lui Iacov de la pășune și au auzit lucrul acesta, s-au supărat și s-au mâniat foarte tare
, pentru că Sihem săvârșise
o mișelie în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov: așa ceva
n-ar fi trebuit să se facă niciodată. 8Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu Sihem s-a lipit cu toată inima de fata voastră. Vă rog, daţi-i-o de nevastă 9și încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre și luaţi pentru voi pe ale noastre! 10Locuiţi cu noi; ţara
vă stă înainte, rămâneţi în ea, faceţi negoţ
și cumpăraţi
pământuri în ea.” 11Sihem a zis tatălui și fraţilor Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră, și vă voi da ce-mi veţi cere. 12Cereţi-mi o zestre
cât de mare și cât de multe daruri, și voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.” 13Fiii lui Iacov au răspuns și au vorbit cu vicleșug
lui Sihem și tatălui său Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor Dina. 14Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face, să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur, căci
ar fi o ocară pentru noi. 15Nu ne vom învoi la așa ceva decât dacă vă faceţi și voi ca noi și dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur. 16Atunci vă vom da pe fetele noastre și vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi și vom face împreună un singur norod. 17Dar, dacă nu voiţi să ne ascultaţi și să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata și vom pleca.” 18Cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Sihem, fiul lui Hamor. 19Tânărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov și era
cel mai bine văzut în casa tatălui său. 20Hamor și fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetăţii și au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: 21„Oamenii aceștia au gânduri de pace faţă de noi; să rămână dar în ţară și să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor și le vom da de neveste pe fetele noastre. 22Dar oamenii aceștia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decât dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum și ei înșiși sunt tăiaţi împrejur. 23Turmele lor, averile lor și toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi.” 24Toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii
au ascultat pe Hamor și pe fiul său Sihem și toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii. 25A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon
și Levi, fraţii Dinei, și-au luat, fiecare, sabia, s-au năpustit asupra cetăţii care se credea în liniște și au ucis pe toţi bărbaţii. 26Au trecut, de asemenea, prin ascuţișul sabiei pe Hamor și pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem și au ieșit afară. 27Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morţi și au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor. 28Le-au luat oile, boii și măgarii, tot ce era în cetate și ce era pe câmp; 29le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii și nevestele și tot ce se găsea în case. 30Atunci, Iacov a zis lui Simeon și lui Levi: „Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă
urât locuitorilor ţării, canaaniţilor și fereziţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr
de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate și voi fi nimicit, eu și casa mea.” 31Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?”
