Iuda și Tamar
381În vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi și a tras
la un om din Adulam, numit Hira. 2Acolo, Iuda a văzut
pe fata unui canaanit, numit Șua
. A luat-o de nevastă și s-a culcat cu ea. 3Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu, pe care l-a numit Er
. 4A rămas iarăși însărcinată și a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan
. 5A mai născut iarăși un fiu, căruia i-a pus numele Șela
; Iuda era la Czib când a născut ea. 6Iuda a luat
întâiului său născut, Er, o nevastă numită Tamar. 7Er
, întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, și
Domnul l-a omorât. 8Atunci, Iuda a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui
tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, și ridică sămânţă fratelui tău.” 9Onan, știind că sămânţa aceasta n-are să fie a
lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său. 10Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât și
pe el. 11Atunci, Iuda a zis nurorii sale Tamar: „Rămâi
văduvă în
casa tatălui tău până va crește fiul meu Șela.” Zicea așa ca să nu moară și Șela ca fraţii lui. Tamar s-a dus și a locuit în casa tatălui ei.
Păcătuirea lui Iuda cu Tamar
12Au trecut multe zile și fata lui Șua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut
zilele de jale, Iuda s-a suit
la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el și prietenul său Hira, Adulamitul. 13Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta și i-au zis: „Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să-și tundă oile.” 14Atunci, ea și-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine și a șezut
jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna, căci vedea că Șela se făcuse mare
, și ea nu-i fusese dată de nevastă. 15Iuda a văzut-o și a luat-o drept curvă, pentru că își acoperise faţa. 16S-a abătut la ea din drum și a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine!” Căci n-a cunoscut-o că era noră-sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?” 17El a răspuns: „Am
să-ţi trimit un ied din turma mea.” Ea a zis: „Îmi dai un
zălog până îl vei trimite?” 18El a răspuns: „Ce zălog să-ţi dau?” Ea a zis: „Inelul
tău, lanţul tău și toiagul pe care-l ai în mână.” El i le-a dat. Apoi s-a culcat cu ea și ea a rămas însărcinată de la el. 19Ea s-a sculat și a plecat; și-a scos marama
și s-a îmbrăcat iarăși în hainele de văduvă. 20Iuda a trimis iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mâinile femeii. Dar acesta n-a găsit-o. 21A întrebat pe oamenii locului și a zis: „Unde este curva aceea care stătea aici, la Enaim, pe drum?” Ei au răspuns: „N-a fost nicio curvă aici.” 22Adulamitul s-a întors la Iuda și i-a spus: „N-am găsit-o și chiar oamenii de acolo au zis: ‘N-a fost nicio curvă aici.’” 23Iuda a zis: „Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs. Iată, am trimis iedul acesta, și n-ai găsit-o.” 24Cam după trei luni, au venit și au spus lui Iuda: „Tamar, noră-ta, a curvit
și a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.” Și Iuda a zis: „Scoateţi-o afară ca să fie
arsă.” 25După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: „De la omul acela ale cui sunt lucrurile acestea am rămas eu însărcinată; vezi
, te rog, ale cui sunt inelul
acesta, lanţurile acestea și toiagul acesta.” 26Iuda le-a cunoscut
și a zis: „Ea este mai puţin vinovată
decât mine, fiindcă n-am dat-o
de nevastă fiului meu Șela.” Și nu s-a mai împreunat
cu ea de atunci. 27Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni. 28Și, în timpul nașterii, unul a scos mâna înainte; moașa i-a apucat mâna și a legat-o cu un fir roșu, zicând: „Acesta a ieșit cel dintâi.” 29Dar el a tras mâna înapoi și a ieșit frate-său. Atunci, moașa a zis: „Ce spărtură ai făcut!” De aceea i-a pus numele Pereţ
(Spărtură). 30În urmă a ieșit fratele lui, care avea firul roșu la mână; de aceea i-au pus numele Zerah (Cărămiziu).
Iosif în Egipt
391Iosif a fost dus în Egipt, și Potifar
, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat
de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo. 2Domnul
a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. 3Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea
să-i meargă bine ori de ce se apuca. 4Iosif
a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste
casa lui și i-a încredinţat tot ce avea. 5De îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat
casa egipteanului din pricina lui Iosif, și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el: fie acasă, fie la câmp. 6Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea și n-avea altă grijă decât să mănânce și să bea. Dar Iosif era frumos la statură
și plăcut la chip.
Fecioria lui Iosif
7După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis: „Culcă-te
cu mine!” 8El n-a voit și a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă și mi-a dat pe mână tot ce are. 9El nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum
aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc
împotriva lui Dumnezeu?” 10Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce și să se împreune cu ea. 11Într-o zi, când intrase în casă ca să-și facă lucrul și când nu era acolo niciunul din oamenii casei, 12ea
l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână și a fugit afară din casă. 13Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână și fugise afară, 14a chemat oamenii din casă și le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare. 15Și, când a văzut că ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.” 16Și a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui. 17Atunci i-a vorbit
astfel: „Robul acela evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să-și bată joc de mine. 18Și cum am ridicat glasul și am ţipat, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.” 19După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat
foarte tare. 20A luat pe Iosif și l-a aruncat
în temniţă
, în locul unde erau închiși întemniţaţii împăratului, și astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.
Iosif în temniţă
21Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut
11:3
12:36Ps. 106:46Prov. 16:7Dan. 1:9Fapte 7:9,10
să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei. 22Și mai-marele temniţei a pus
sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Și nimic nu se făcea acolo decât prin el. 23Mai-marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul
era cu el. Și Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.
Iosif tâlcuiește visele în temniţă
401După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul
și pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului. 2Faraon s-a mâniat
pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnicilor și pe mai-marele pitarilor. 3Și
i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif. 4Căpetenia străjerilor i-a pus sub supravegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei, și au stat mai multă vreme în temniţă. 5Paharnicul și pitarul împăratului Egiptului, care erau închiși în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, și anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită. 6Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei și i-a văzut triști. 7Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, și le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă așa de posomorâtă azi?” 8Ei i-au răspuns: „Am
visat un vis și nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile
sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.” 9Mai-marele paharnicilor și-a istorisit lui Iosif visul și i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă. 10Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, și ciorchinele au făcut struguri copţi. 11Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon și am pus paharul în mâna lui Faraon.” 12Iosif i-a zis: „Iată
tălmăcirea visului. Cele trei mlădiţe
sunt trei zile. 13Peste trei zile, Faraon te
va scoate din temniţă, te va pune iarăși în slujba ta și vei pune iarăși paharul în mâna lui Faraon, cum obișnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui. 14Dar adu-ţi aminte
și de mine când vei fi fericit și arată, rogu-te, bunătate
faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon și scoate-mă din casa aceasta. 15Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor și chiar aici
n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.” 16Mai-marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, și în visul meu se făcea că port trei coșuri cu pâine albă pe capul meu. 17În coșul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon – prăjituri coapte în cuptor – și păsările mâncau din coșul care era deasupra de tot, pe capul meu.” 18Iosif a răspuns și a zis: „Iată-i
tălmăcirea. Cele trei coșuri sunt trei zile. 19Peste trei zile
, Faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, și carnea ţi-o vor mânca păsările.” 20A treia zi, era ziua nașterii
lui Faraon. El a dat un ospăţ
tuturor slujitorilor săi și a scos afară
din temniţă pe mai-marele paharnicilor și pe mai-marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi: 21pe mai-marele paharnicilor l-a pus
iarăși în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul
în mâna lui Faraon, 22iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat
, după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif. 23Mai-marele paharnicilor nu
s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.
