Iosif tâlcuiește visele în temniţă
401După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul
și pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului. 2Faraon s-a mâniat
pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnicilor și pe mai-marele pitarilor. 3Și
i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif. 4Căpetenia străjerilor i-a pus sub supravegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei, și au stat mai multă vreme în temniţă. 5Paharnicul și pitarul împăratului Egiptului, care erau închiși în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, și anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită. 6Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei și i-a văzut triști. 7Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, și le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă așa de posomorâtă azi?” 8Ei i-au răspuns: „Am
visat un vis și nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile
sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.” 9Mai-marele paharnicilor și-a istorisit lui Iosif visul și i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă. 10Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, și ciorchinele au făcut struguri copţi. 11Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon și am pus paharul în mâna lui Faraon.” 12Iosif i-a zis: „Iată
tălmăcirea visului. Cele trei mlădiţe
sunt trei zile. 13Peste trei zile, Faraon te
va scoate din temniţă, te va pune iarăși în slujba ta și vei pune iarăși paharul în mâna lui Faraon, cum obișnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui. 14Dar adu-ţi aminte
și de mine când vei fi fericit și arată, rogu-te, bunătate
faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon și scoate-mă din casa aceasta. 15Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor și chiar aici
n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.” 16Mai-marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, și în visul meu se făcea că port trei coșuri cu pâine albă pe capul meu. 17În coșul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon – prăjituri coapte în cuptor – și păsările mâncau din coșul care era deasupra de tot, pe capul meu.” 18Iosif a răspuns și a zis: „Iată-i
tălmăcirea. Cele trei coșuri sunt trei zile. 19Peste trei zile
, Faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, și carnea ţi-o vor mânca păsările.” 20A treia zi, era ziua nașterii
lui Faraon. El a dat un ospăţ
tuturor slujitorilor săi și a scos afară
din temniţă pe mai-marele paharnicilor și pe mai-marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi: 21pe mai-marele paharnicilor l-a pus
iarăși în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul
în mâna lui Faraon, 22iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat
, după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif. 23Mai-marele paharnicilor nu
s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.
Iosif tâlcuiește visele lui Faraon
411După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu (Nil). 2Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini. 3După ele s-au mai suit din râu alte șapte vaci, urâte la vedere și slabe la trup, și s-au așezat lângă ele, pe marginea râului. 4Vacile urâte la vedere și slabe la trup au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s-a trezit. 5A adormit din nou și a visat un al doilea vis. Se făcea că șapte spice de grâu grase și frumoase au crescut pe același pai. 6Și după ele au răsărit alte șapte spice, slabe și arse de vântul de răsărit. 7Spicele slabe au înghiţit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit. Iată visul. 8Dimineaţa, Faraon s-a tulburat
4:5,19
și a trimis să cheme pe toţi magii
2:2
4:7
și pe toţi înţelepţii
Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. 9Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea. 10Faraon se mâniase
pe slujitorii lui și mă aruncase
în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai-marele pitarilor. 11Amândoi am
visat câte un vis în aceeași noapte, și anume fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită. 12Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob
al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, și el ni le-a tălmăcit
și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. 13Lucrurile s-au întâmplat întocmai după
tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăși în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat.” 14Faraon
a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos
în grabă din temniţă
. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon. 15Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci și am
aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit.” 16Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu
! Dumnezeu
este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!” 17Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu
, se făcea că stăteam pe malul râului. 18Și deodată, șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini. 19După ele, s-au suit alte șapte vaci slabe, foarte urâte la chip și sfrijite: n-am mai văzut altele așa de urâte în toată ţara Egiptului. 20Vacile cele sfrijite și slabe au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase. 21Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pântecele lor; ba încă înfăţișarea lor era tot așa de urâtă ca mai înainte. Și m-am deșteptat. 22Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, care creșteau pe același pai. 23Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. 24Spicele slabe au înghiţit pe cele șapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor
, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.” 25Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu
a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. 26Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis. 27Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă șapte ani, și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi șapte ani
de foamete. 28Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are
să facă. 29Iată, vor fi șapte
ani de mare belșug în toată ţara Egiptului. 30După ei, vor veni
șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în ţara Egiptului, și foametea
va topi ţara. 31Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare că nu se va mai cunoaște belșugul în ţară. 32Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât
din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. 33Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înţelept și să-l pună în fruntea ţării Egiptului. 34Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice
o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug. 35Să se strângă
toate bucatele din acești ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi, și să le păzească. 36Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei șapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită
de foamete.”
Înălţarea lui Iosif
37Cuvintele
acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui. 38Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care
5:11,14
6:3
să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” 39Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput și atât de înţelept ca tine. 40Te pun
mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” 41Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau
stăpânire peste toată ţara Egiptului.” 42Faraon și-a scos
8:2,8
inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat
cu haine de in subţire și i-a pus
un lanţ de aur la gât. 43L-a suit în carul care venea după al lui și strigau
înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului. 44Și a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată ţara Egiptului.” 45Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine) și i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului. 46Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţișat
înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată ţara Egiptului. 47În timpul celor șapte ani de rod, pământul a dat bucate din belșug. 48Iosif a strâns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur. 49Iosif a strâns grâu ca nisipul
mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
Iosif strânge bucate în Egipt
50Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif
doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 51Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu”. 52Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut
roditor în ţara întristării mele”. 53Cei șapte ani de belșug care au fost în ţara Egiptului au trecut 54și au început
să vină cei șapte ani de foamete, așa cum
vestise Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55Când a flămânzit, în sfârșit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif și faceţi ce vă va spune el.” 56Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și a vândut
grâu egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului. 57Și din toate ţările
venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate ţările era foamete mare.
Fraţii lui Iosif
421Când a auzit Iacov
că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi și vă uitaţi unii la alţii?” 2Și a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâţi-vă și cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim
și să nu murim.” 3Zece fraţi ai lui Iosif s-au coborât în Egipt ca să cumpere grâu. 4Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să
nu i se întâmple vreo nenorocire. 5Fiii lui Israel au venit să cumpere și ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru același lucru, căci în Canaan
era foamete.
Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
6Iosif era mai-mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară
. Fraţii lui Iosif au venit și s-au aruncat
cu faţa la pământ înaintea lui. 7Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut, dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru și le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde.” 8Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut. 9Iosif și-a adus aminte
de visele pe care le visase cu privire la ei și le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” 10Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană. 11Noi toţi suntem fiii aceluiași om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.” 12El le-a zis: „Ba nu, aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” 13Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiași om, din ţara Canaan; și, iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este
în viaţă.” 14Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteţi iscoade. 15Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa
17:55
lui Faraon că nu veţi ieși de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr! 16Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare și voi ști dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sunteţi niște iscoade.” 17Și i-a aruncat pe toţi trei zile în temniţă. 18A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, și veţi trăi. Eu
mă tem de Dumnezeu! 19Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voștri închis în temniţa voastră, iar ceilalţi plecaţi, luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile 20și aduceţi-mi
pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare și să scăpaţi de moarte.” Și așa au făcut. 21Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovaţi
faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniștea sufletului lui când ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea
vine peste noi necazul acesta.” 22Ruben a luat cuvântul și le-a zis: „Nu vă spuneam
eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere
socoteală pentru sângele lui.” 23Ei nu știau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci. 24Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors și le-a vorbit, apoi a luat dintre ei pe Simeon și a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.
Întoarcerea fraţilor lui Iosif
25Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui și să li se dea merinde pentru drum. Și așa
s-a făcut. 26Ei și-au încărcat grâul pe măgari și au plecat. 27Unul
dintre ei și-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului 28și a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi și iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima și au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?” 29S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis: 30„Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit
aspru și ne-a luat drept iscoade. 31Noi i-am spus: ‘Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. 32Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, și cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.’ 33Și omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: ‘Iată cum
voi cunoaște dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voștri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi 34și aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi ști astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru și veţi putea să străbateţi
ţara în voie.’” 35Când și-au golit sacii, iată că legătura
cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei și tatăl lor au văzut legăturile cu argintul și s-au temut. 36Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi
de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este și voiţi să luaţi și pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!” 37Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea și ţi-l voi aduce înapoi.” 38Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele
lui a murit și el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire
în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî perii mei cei albi
în Locuinţa morţilor.”
