Iosif tâlcuiește visele lui Faraon
411După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu (Nil). 2Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini. 3După ele s-au mai suit din râu alte șapte vaci, urâte la vedere și slabe la trup, și s-au așezat lângă ele, pe marginea râului. 4Vacile urâte la vedere și slabe la trup au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s-a trezit. 5A adormit din nou și a visat un al doilea vis. Se făcea că șapte spice de grâu grase și frumoase au crescut pe același pai. 6Și după ele au răsărit alte șapte spice, slabe și arse de vântul de răsărit. 7Spicele slabe au înghiţit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit. Iată visul. 8Dimineaţa, Faraon s-a tulburat
4:5,19
și a trimis să cheme pe toţi magii
2:2
4:7
și pe toţi înţelepţii
Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. 9Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea. 10Faraon se mâniase
pe slujitorii lui și mă aruncase
în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai-marele pitarilor. 11Amândoi am
visat câte un vis în aceeași noapte, și anume fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită. 12Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob
al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, și el ni le-a tălmăcit
și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. 13Lucrurile s-au întâmplat întocmai după
tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăși în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat.” 14Faraon
a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos
în grabă din temniţă
. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon. 15Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci și am
aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit.” 16Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu
! Dumnezeu
este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!” 17Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu
, se făcea că stăteam pe malul râului. 18Și deodată, șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini. 19După ele, s-au suit alte șapte vaci slabe, foarte urâte la chip și sfrijite: n-am mai văzut altele așa de urâte în toată ţara Egiptului. 20Vacile cele sfrijite și slabe au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase. 21Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pântecele lor; ba încă înfăţișarea lor era tot așa de urâtă ca mai înainte. Și m-am deșteptat. 22Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, care creșteau pe același pai. 23Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. 24Spicele slabe au înghiţit pe cele șapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor
, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.” 25Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu
a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. 26Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis. 27Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă șapte ani, și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi șapte ani
de foamete. 28Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are
să facă. 29Iată, vor fi șapte
ani de mare belșug în toată ţara Egiptului. 30După ei, vor veni
șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în ţara Egiptului, și foametea
va topi ţara. 31Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare că nu se va mai cunoaște belșugul în ţară. 32Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât
din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. 33Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înţelept și să-l pună în fruntea ţării Egiptului. 34Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice
o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug. 35Să se strângă
toate bucatele din acești ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi, și să le păzească. 36Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei șapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită
de foamete.”
Înălţarea lui Iosif
37Cuvintele
acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui. 38Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care
5:11,14
6:3
să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” 39Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput și atât de înţelept ca tine. 40Te pun
mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” 41Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau
stăpânire peste toată ţara Egiptului.” 42Faraon și-a scos
8:2,8
inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat
cu haine de in subţire și i-a pus
un lanţ de aur la gât. 43L-a suit în carul care venea după al lui și strigau
înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului. 44Și a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată ţara Egiptului.” 45Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine) și i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului. 46Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţișat
înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată ţara Egiptului. 47În timpul celor șapte ani de rod, pământul a dat bucate din belșug. 48Iosif a strâns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur. 49Iosif a strâns grâu ca nisipul
mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
Iosif strânge bucate în Egipt
50Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif
doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 51Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu”. 52Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut
roditor în ţara întristării mele”. 53Cei șapte ani de belșug care au fost în ţara Egiptului au trecut 54și au început
să vină cei șapte ani de foamete, așa cum
vestise Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55Când a flămânzit, în sfârșit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif și faceţi ce vă va spune el.” 56Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și a vândut
grâu egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului. 57Și din toate ţările
venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate ţările era foamete mare.