A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
431Foametea bântuia
greu în ţară. 2Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăși și cumpăraţi-ne ceva merinde.” 3Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru
nu va fi cu voi.’ 4Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî și-ţi vom cumpăra merinde. 5Dar, dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi!’” 6Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău și aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?” 7Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi și familia noastră și a zis: ‘Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?’ Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: ‘Aduceţi pe fratele vostru’?” 8Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm și să plecăm, și vom trăi și nu vom muri, noi, tu și copiii noștri. 9Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă
nu-l voi aduce înapoi la tine și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna. 10Căci, dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.” 11Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi așa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi
un dar omului aceluia, și anume: puţin leac alinător
și puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale. 12Luaţi cu voi argint îndoit și duceţi înapoi argintul pe
care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greșeală. 13Luaţi și pe fratele vostru, sculaţi-vă și întoarceţi-vă la omul acela. 14Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia și să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Iar eu, dacă
trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”
Venirea fraţilor lui Iosif în Egipt
15Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum și pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt și s-au înfăţișat înaintea lui Iosif. 16Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului
său: „Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește, căci oamenii aceștia au să mănânce cu mine la amiază.” 17Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. 18Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif și au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi și să pună mâna pe măgarii noștri.” 19S-au apropiat de economul casei lui Iosif și au intrat în vorbă cu el la ușa casei 20și au zis: „Domnule
, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde. 21Apoi, când am ajuns
la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii și iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, după greutatea lui – și l-am adus înapoi cu noi. 22Am adus și alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.” 23Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Și le-a adus și pe Simeon. 24Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă
de și-au spălat picioarele; a dat și nutreţ măgarilor lor. 25Ei și-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că au să mănânce la el. 26Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră și s-au aruncat cu faţa la pământ
înaintea lui. 27El i-a întrebat de sănătate și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit
, este sănătos? Mai trăiește?” 28Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă.” Și s-au plecat
și s-au aruncat cu faţa la pământ. 29Iosif a ridicat ochii și, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei
sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-aţi vorbit
?” Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” 30Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima
pentru fratele său și simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie și a plâns
acolo. 31După ce s-a spălat pe faţă, a ieșit din odaie și, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceţi
de mâncare!” 32Au adus de mâncare lui Iosif deoparte și fraţilor lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune
. 33Fraţii lui Iosif s-au așezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, și până la cel mai tânăr, așezaţi după vârstă; și se uitau unii la alţii cu mirare. 34Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui, iar Beniamin a căpătat de cinci ori
mai mult decât ceilalţi. Și au băut și s-au veselit împreună cu el.