Fraţii lui Iosif
421Când a auzit Iacov
că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi și vă uitaţi unii la alţii?” 2Și a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâţi-vă și cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim
și să nu murim.” 3Zece fraţi ai lui Iosif s-au coborât în Egipt ca să cumpere grâu. 4Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să
nu i se întâmple vreo nenorocire. 5Fiii lui Israel au venit să cumpere și ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru același lucru, căci în Canaan
era foamete.
Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
6Iosif era mai-mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară
. Fraţii lui Iosif au venit și s-au aruncat
cu faţa la pământ înaintea lui. 7Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut, dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru și le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde.” 8Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut. 9Iosif și-a adus aminte
de visele pe care le visase cu privire la ei și le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” 10Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană. 11Noi toţi suntem fiii aceluiași om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.” 12El le-a zis: „Ba nu, aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” 13Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiași om, din ţara Canaan; și, iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este
în viaţă.” 14Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteţi iscoade. 15Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa
17:55
lui Faraon că nu veţi ieși de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr! 16Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare și voi ști dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sunteţi niște iscoade.” 17Și i-a aruncat pe toţi trei zile în temniţă. 18A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, și veţi trăi. Eu
mă tem de Dumnezeu! 19Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voștri închis în temniţa voastră, iar ceilalţi plecaţi, luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile 20și aduceţi-mi
pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare și să scăpaţi de moarte.” Și așa au făcut. 21Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovaţi
faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniștea sufletului lui când ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea
vine peste noi necazul acesta.” 22Ruben a luat cuvântul și le-a zis: „Nu vă spuneam
eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere
socoteală pentru sângele lui.” 23Ei nu știau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci. 24Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors și le-a vorbit, apoi a luat dintre ei pe Simeon și a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.
Întoarcerea fraţilor lui Iosif
25Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui și să li se dea merinde pentru drum. Și așa
s-a făcut. 26Ei și-au încărcat grâul pe măgari și au plecat. 27Unul
dintre ei și-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului 28și a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi și iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima și au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?” 29S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis: 30„Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit
aspru și ne-a luat drept iscoade. 31Noi i-am spus: ‘Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. 32Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, și cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.’ 33Și omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: ‘Iată cum
voi cunoaște dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voștri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi 34și aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi ști astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru și veţi putea să străbateţi
ţara în voie.’” 35Când și-au golit sacii, iată că legătura
cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei și tatăl lor au văzut legăturile cu argintul și s-au temut. 36Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi
de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este și voiţi să luaţi și pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!” 37Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea și ţi-l voi aduce înapoi.” 38Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele
lui a murit și el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire
în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî perii mei cei albi
în Locuinţa morţilor.”
A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
431Foametea bântuia
greu în ţară. 2Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăși și cumpăraţi-ne ceva merinde.” 3Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru
nu va fi cu voi.’ 4Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî și-ţi vom cumpăra merinde. 5Dar, dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi!’” 6Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău și aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?” 7Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi și familia noastră și a zis: ‘Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?’ Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: ‘Aduceţi pe fratele vostru’?” 8Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm și să plecăm, și vom trăi și nu vom muri, noi, tu și copiii noștri. 9Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă
nu-l voi aduce înapoi la tine și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna. 10Căci, dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.” 11Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi așa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi
un dar omului aceluia, și anume: puţin leac alinător
și puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale. 12Luaţi cu voi argint îndoit și duceţi înapoi argintul pe
care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greșeală. 13Luaţi și pe fratele vostru, sculaţi-vă și întoarceţi-vă la omul acela. 14Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia și să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Iar eu, dacă
trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”
Venirea fraţilor lui Iosif în Egipt
15Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum și pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt și s-au înfăţișat înaintea lui Iosif. 16Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului
său: „Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește, căci oamenii aceștia au să mănânce cu mine la amiază.” 17Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. 18Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif și au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi și să pună mâna pe măgarii noștri.” 19S-au apropiat de economul casei lui Iosif și au intrat în vorbă cu el la ușa casei 20și au zis: „Domnule
, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde. 21Apoi, când am ajuns
la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii și iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, după greutatea lui – și l-am adus înapoi cu noi. 22Am adus și alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.” 23Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Și le-a adus și pe Simeon. 24Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă
de și-au spălat picioarele; a dat și nutreţ măgarilor lor. 25Ei și-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că au să mănânce la el. 26Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră și s-au aruncat cu faţa la pământ
înaintea lui. 27El i-a întrebat de sănătate și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit
, este sănătos? Mai trăiește?” 28Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă.” Și s-au plecat
și s-au aruncat cu faţa la pământ. 29Iosif a ridicat ochii și, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei
sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-aţi vorbit
?” Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” 30Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima
pentru fratele său și simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie și a plâns
acolo. 31După ce s-a spălat pe faţă, a ieșit din odaie și, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceţi
de mâncare!” 32Au adus de mâncare lui Iosif deoparte și fraţilor lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune
. 33Fraţii lui Iosif s-au așezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, și până la cel mai tânăr, așezaţi după vârstă; și se uitau unii la alţii cu mirare. 34Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui, iar Beniamin a căpătat de cinci ori
mai mult decât ceilalţi. Și au băut și s-au veselit împreună cu el.
Spaima fraţilor lui Iosif
441Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora cât vor putea să ducă și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2Să pui și paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. 3Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. 4Dar abia ieșiseră din cetate și nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia și, când îi vei ajunge, să le spui: ‘Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău? 5De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu și de care se slujește pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel.’” 6Economul i-a ajuns și le-a spus aceste cuvinte. 7Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbești astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârșit o asemenea faptă! 8Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul
pe care l-am găsit la gura sacilor noștri. Cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău? 9Să moară acela
dintre robii tăi la care se va găsi paharul și noi înșine să fim robi ai domnului nostru!” 10El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu, iar voi veţi fi nevinovaţi.” 11Îndată, și-a coborât fiecare sacul la pământ. Fiecare și-a deschis sacul. 12Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr, și paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13Ei și-au rupt
hainele, și-a încărcat fiecare măgarul și s-au întors în cetate. 14Iuda și fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo și s-au aruncat
cu faţa la pământ înaintea lui. 15Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu știţi că un om ca mine are putere să ghicească?” 16Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi
ai domnului nostru: noi și acela la care s-a găsit paharul.” 17Dar Iosif a zis: „Să mă
ferească Dumnezeu să fac așa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu, dar voi suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.”
Iuda mijlocește pentru Beniamin
18Atunci, Iuda s-a apropiat de Iosif și a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu și să nu te mânii
pe robul tău! Căci tu ești ca Faraon. 19Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: ‘Mai trăiește tatăl vostru și mai aveţi vreun frate?’ 20Noi am răspuns domnului meu: ‘Avem un tată bătrân și un frate tânăr, copil
făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit și care era de la aceeași mamă; el a rămas singur și tatăl lui îl iubește.’ 21Tu ai spus robilor tăi: ‘Aduceţi-l la mine
ca să-l văd cu ochii mei.’ 22Noi am răspuns domnului meu: ‘Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.’ 23Tu ai spus robilor tăi: ‘Dacă
nu se va coborî și fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.’ 24Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu. 25Tatăl nostru
a zis: ‘Duceţi-vă iarăși să ne cumpăraţi ceva merinde.’ 26Noi am răspuns: ‘Nu putem să ne ducem, dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu putem vedea faţa omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.’ 27Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ‘Voi știţi că nevastă-mea
mi-a născut doi fii. 28Unul a ieșit de la mine și cred că a fost sfâșiat, negreșit
, de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi. 29Dacă-mi mai luaţi și pe acesta
și i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi coborî bătrâneţile în Locuinţa morţilor.’ 30Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit
sufletul lui, 31el are să moară când va vedea că băiatul nu este, și robii tăi vor coborî cu durere în Locuinţa morţilor bătrâneţile robului tău, tatăl nostru. 32Căci robul tău s-a pus chezaș pentru copil și a zis tatălui meu: ‘Dacă
nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.’ 33Îngăduie
dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi. 34Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!”
