Iosif se face cunoscut fraţilor săi
451Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Și a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Și n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2A izbucnit într-un plâns așa de tare, că l-au auzit egiptenii și casa lui Faraon. 3Iosif a zis fraţilor săi: „Eu
sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, așa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui. 4Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care
l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. 5Acum, nu vă întristaţi
și nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară și încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriș. 7Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară și ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. 8Așa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată
al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui și cârmuitorul întregii ţări a Egiptului. 9Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu și spuneţi-i: ‘Așa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine și nu zăbovi! 10Vei locui
în ţinutul Gosen și vei fi lângă mine, tu, fiii tăi și fiii fiilor tăi, oile tale și boii tăi și tot ce este al tău. 11Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, și astfel nu vei pieri tu, casa ta și tot ce este al tău.»’ 12Voi vedeţi cu ochii voștri și fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc
. 13Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt și tot ce aţi văzut și aduceţi
aici cât mai curând pe tatăl meu.” 14El s-a aruncat de gâtul fratelui său Beniamin și a plâns, și Beniamin a plâns și el de gâtul lui. 15A îmbrăţișat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.
Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor
16S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon și slujitorilor lui. 17Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: ‘Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele și plecaţi în ţara Canaanului, 18luaţi pe tatăl vostru și familiile voastre și veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului și veţi mânca grăsimea
ţării.’ 19Ai poruncă să le spui: ‘Așa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voștri și pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru și veniţi. 20Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa, căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.’” 21Fiii lui Israel au făcut așa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat și merinde pentru drum. 22Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint și cinci haine de schimb
. 23Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt și zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine și merinde, pentru ca să aibă pe drum. 24Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat, și le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.” 25Ei au ieșit din Egipt și au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov. 26Și i-au spus: „Iosif tot mai trăiește și chiar el cârmuiește toată ţara Egiptului.” Dar inima
lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea
. 27Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif și a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat. 28Și Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăiește! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.”