Spaima fraţilor lui Iosif
441Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora cât vor putea să ducă și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2Să pui și paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. 3Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. 4Dar abia ieșiseră din cetate și nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia și, când îi vei ajunge, să le spui: ‘Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău? 5De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu și de care se slujește pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel.’” 6Economul i-a ajuns și le-a spus aceste cuvinte. 7Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbești astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârșit o asemenea faptă! 8Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul
pe care l-am găsit la gura sacilor noștri. Cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău? 9Să moară acela
dintre robii tăi la care se va găsi paharul și noi înșine să fim robi ai domnului nostru!” 10El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu, iar voi veţi fi nevinovaţi.” 11Îndată, și-a coborât fiecare sacul la pământ. Fiecare și-a deschis sacul. 12Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr, și paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13Ei și-au rupt
hainele, și-a încărcat fiecare măgarul și s-au întors în cetate. 14Iuda și fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo și s-au aruncat
cu faţa la pământ înaintea lui. 15Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu știţi că un om ca mine are putere să ghicească?” 16Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi
ai domnului nostru: noi și acela la care s-a găsit paharul.” 17Dar Iosif a zis: „Să mă
ferească Dumnezeu să fac așa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu, dar voi suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.”
Iuda mijlocește pentru Beniamin
18Atunci, Iuda s-a apropiat de Iosif și a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu și să nu te mânii
pe robul tău! Căci tu ești ca Faraon. 19Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: ‘Mai trăiește tatăl vostru și mai aveţi vreun frate?’ 20Noi am răspuns domnului meu: ‘Avem un tată bătrân și un frate tânăr, copil
făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit și care era de la aceeași mamă; el a rămas singur și tatăl lui îl iubește.’ 21Tu ai spus robilor tăi: ‘Aduceţi-l la mine
ca să-l văd cu ochii mei.’ 22Noi am răspuns domnului meu: ‘Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.’ 23Tu ai spus robilor tăi: ‘Dacă
nu se va coborî și fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.’ 24Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu. 25Tatăl nostru
a zis: ‘Duceţi-vă iarăși să ne cumpăraţi ceva merinde.’ 26Noi am răspuns: ‘Nu putem să ne ducem, dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu putem vedea faţa omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.’ 27Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ‘Voi știţi că nevastă-mea
mi-a născut doi fii. 28Unul a ieșit de la mine și cred că a fost sfâșiat, negreșit
, de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi. 29Dacă-mi mai luaţi și pe acesta
și i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi coborî bătrâneţile în Locuinţa morţilor.’ 30Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit
sufletul lui, 31el are să moară când va vedea că băiatul nu este, și robii tăi vor coborî cu durere în Locuinţa morţilor bătrâneţile robului tău, tatăl nostru. 32Căci robul tău s-a pus chezaș pentru copil și a zis tatălui meu: ‘Dacă
nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.’ 33Îngăduie
dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi. 34Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!”
Iosif se face cunoscut fraţilor săi
451Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Și a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Și n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2A izbucnit într-un plâns așa de tare, că l-au auzit egiptenii și casa lui Faraon. 3Iosif a zis fraţilor săi: „Eu
sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, așa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui. 4Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care
l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. 5Acum, nu vă întristaţi
și nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară și încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriș. 7Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară și ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. 8Așa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată
al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui și cârmuitorul întregii ţări a Egiptului. 9Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu și spuneţi-i: ‘Așa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine și nu zăbovi! 10Vei locui
în ţinutul Gosen și vei fi lângă mine, tu, fiii tăi și fiii fiilor tăi, oile tale și boii tăi și tot ce este al tău. 11Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, și astfel nu vei pieri tu, casa ta și tot ce este al tău.»’ 12Voi vedeţi cu ochii voștri și fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc
. 13Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt și tot ce aţi văzut și aduceţi
aici cât mai curând pe tatăl meu.” 14El s-a aruncat de gâtul fratelui său Beniamin și a plâns, și Beniamin a plâns și el de gâtul lui. 15A îmbrăţișat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.
Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor
16S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon și slujitorilor lui. 17Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: ‘Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele și plecaţi în ţara Canaanului, 18luaţi pe tatăl vostru și familiile voastre și veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului și veţi mânca grăsimea
ţării.’ 19Ai poruncă să le spui: ‘Așa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voștri și pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru și veniţi. 20Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa, căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.’” 21Fiii lui Israel au făcut așa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat și merinde pentru drum. 22Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint și cinci haine de schimb
. 23Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt și zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine și merinde, pentru ca să aibă pe drum. 24Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat, și le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.” 25Ei au ieșit din Egipt și au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov. 26Și i-au spus: „Iosif tot mai trăiește și chiar el cârmuiește toată ţara Egiptului.” Dar inima
lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea
. 27Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif și a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat. 28Și Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăiește! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.”
Sosirea și așezarea familiei lui Iacov în Egipt
461Israel a plecat cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Șeba
și a adus jertfe Dumnezeului
tatălui său Isaac. 2Dumnezeu a vorbit lui Israel într-o vedenie
noaptea și a zis: „Iacove! Iacove!” Israel a răspuns: „Iată-mă!” 3Și Dumnezeu a zis: „Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul
tatălui tău. Nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo te voi face
să ajungi un neam mare. 4Eu Însumi
Mă voi coborî cu tine în Egipt și Eu Însumi te voi scoate
iarăși de acolo, iar Iosif
îţi va închide ochii.” 5Iacov
a părăsit Beer-Șeba și fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copilașii și nevestele lor, în carele
pe care le trimisese Faraon ca să-l ducă. 6Și-au luat și turmele, și averile pe care le agonisiseră în ţara Canaanului. Și Iacov s-a dus în Egipt
cu toată familia lui. 7A luat cu el în Egipt pe fiii lui și pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui și pe fiicele fiilor lui și pe toată familia lui.
Copiii lui Israel
8Iată
6:14
numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt.
Iacov și fiii lui.
Întâiul născut al lui Iacov: Ruben
. 9Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Heţron și Carmi. 10Fiii
lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin și Ţohar, și Saul, fiu dintr-o femeie canaanită. 11Fiii lui Levi
: Gherșon, Chehat și Merari. 12Fiii lui Iuda
4:21
: Er, Onan, Șela, Pereţ și Zarah, dar Er
și Onan au murit în ţara Canaanului. Fiii lui Pereţ
au fost: Heţron și Hamul. 13Fiii lui
Isahar: Tola, Puva, Iov și Șimron. 14Fiii lui Zabulon: Sered, Elon și Iahleel. 15Aceștia sunt fiii pe care i-a născut lui Iacov Lea în Padan-Aram, împreună cu fiică-sa Dina. Fiii și fiicele lui alcătuiau în totul treizeci și trei de inși. 16Fiii lui Gad: Ţifion
, Haghi, Șuni, Eţbon, Eri, Arodi și Areeli. 17Fiii lui Așer
: Imna, Ișva, Ișvi și Beria, și Serah, sora lor. Și fiii lui Beria: Heber și Malchiel. 18Aceștia sunt fiii Zilpei
, pe care o dăduse
Laban fetei sale Lea; pe aceștia i-a născut ea lui Iacov. În totul șaisprezece inși. 19Fiii Rahelei, nevasta
lui Iacov: Iosif și Beniamin. 20Lui Iosif
i s-au născut în ţara Egiptului: Manase și Efraim, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 21Fiii
8:1
lui Beniamin: Bela, Becher, Așbel, Ghera, Naaman, Ehi
, Roș, Mupim
, Hupim și Ard. 22Aceștia sunt fiii Rahelei, pe care i-a născut lui Iacov. În totul paisprezece inși. 23Fiul
lui Dan: Hușim. 24Fiii
lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer și Șilem. 25Aceștia
sunt fiii Bilhei, pe care
o dăduse Laban fetei sale Rahela; și pe aceștia i-a născut ea lui Iacov. În totul șapte inși. 26Sufletele
care au venit cu Iacov în Egipt și care ieșiseră din el erau în totul șaizeci și șase, fără să numărăm nevestele fiilor lui Iacov. 27Și Iosif avea doi fii, care i se născuseră în Egipt. Toate sufletele
din familia lui Iacov care au venit în Egipt erau în număr de șaptezeci.
Primirea lui Iacov de către Iosif
28Iacov a trimis pe Iuda înainte la Iosif, ca să-i dea de știre să-i iasă înainte în Gosen
. 29Și au venit în ţinutul
Gosen. Iosif și-a pregătit carul și s-a suit ca să se ducă în Gosen, în întâmpinarea tatălui său Israel. Cum l-a văzut, s-a aruncat
pe gâtul lui și a plâns multă vreme pe gâtul lui. 30Israel a zis lui Iosif: „Acum
pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa și tu tot mai trăiești.” 31Iosif a zis fraţilor săi și familiei tatălui său: „Mă duc
să înștiinţez pe Faraon și să-i spun: ‘Fraţii mei și familia tatălui meu, care erau în ţara Canaan, au venit la mine. 32Oamenii aceștia sunt păstori, căci cresc vite; ei și-au adus oile și boii și tot ce este al lor.’ 33Și, când vă va chema Faraon și vă va întreba: ‘Cu ce vă îndeletniciţi
?’, 34voi să răspundeţi: ‘Robii
tăi au crescut vite din tinereţea
noastră până acum, atât noi, cât și părinţii noștri.’ În felul acesta, veţi locui în ţinutul Gosen, căci toţi păstorii sunt o urâciune
pentru egipteni.”
