Gosen. Iacov înaintea lui Faraon
471Iosif s-a dus
să înștiinţeze pe Faraon și i-a spus: „Fraţii mei și tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile și boii și cu tot avutul lor; și sunt în ţinutul Gosen
.” 2A luat pe cinci din fraţii lui și i-a adus înaintea
lui Faraon. 3Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: „Cu ce
vă îndeletniciţi?” Ei au răspuns lui Faraon: „Robii
tăi sunt păstori, cum erau și părinţii noștri.” 4Și au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim
o vreme aici în ţară, pentru că nu mai este pășune pentru oile robilor tăi și este o mare foamete
în ţara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ţinutul
Gosen.” 5Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău și fraţii tăi au venit la tine. 6Ţara Egiptului
este deschisă înaintea ta; așază pe tatăl tău și pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul
Gosen și, dacă găsești printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele.” 7Iosif a adus pe tatăl său Iacov și l-a înfăţișat înaintea lui Faraon. Și Iacov a binecuvântat pe Faraon. 8Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?” 9Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele
anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine
la număr și rele și n-au
atins zilele anilor vieţii părinţilor mei în timpul călătoriei lor.” 10Iacov a binecuvântat
iarăși pe Faraon și a plecat dinaintea lui Faraon. 11Iosif a așezat pe tatăl său și pe fraţii săi și le-a dat o moșie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses
12:37
, cum
poruncise Faraon. 12Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe fraţii săi și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
Scumpetea în Egipt
13Nu mai era pâine în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului
și ţara Canaanului tânjeau din pricina foametei. 14Iosif
a strâns tot argintul care se găsea în ţara Egiptului și în ţara Canaanului în schimbul grâului pe care-l cumpărau oamenii și astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon. 15Când s-a sfârșit argintul din ţara Egiptului și din ţara Canaanului, toţi egiptenii au venit la Iosif și au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce
să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.” 16Iosif a zis: „Daţi vitele voastre, și vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.” 17Și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi și de boi și în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. 18După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârșit și turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi și pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, și vom fi ai domnului nostru, noi și pământurile noastre. Dă-ne sămânţă să semănăm, ca să trăim și să nu murim și să nu ne rămână pământurile pustii.” 20Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci egiptenii și-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Și ţara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. 21Cât despre popor, l-a mutat în cetăţi, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă. 22Numai
pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoţilor, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu și-au vândut pământurile. 23Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pământurile voastre pentru Faraon; iată, vă dau sămânţă, ca să puteţi semăna pământul. 24La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părţi vă vor rămâne vouă, ca să semănaţi ogoarele și să vă hrăniţi împreună cu copiii voștri și cu cei ce sunt în casele voastre.” 25Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm
trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon.” 26Iosif a făcut din aceasta o lege care a rămas în picioare până în ziua de azi și după care a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon; numai
pământurile preoţilor nu sunt ale lui Faraon.
Sfârșitul lui Iacov se apropie
27Israel a locuit
în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut
și s-au înmulţit foarte mult. 28Iacov a trăit șaptesprezece ani în ţara Egiptului și zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. 29Când s-a apropiat
Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune
, rogu-te, mâna sub coapsa mea și poartă-te
cu bunătate și credincioșie faţă de mine: să nu mă îngropi
în Egipt. 30Ci, când mă voi
culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt și să mă îngropi
în mormântul lor.” Iosif a răspuns: „Voi face după cuvântul tău.” 31Iacov a zis: „Jură-mi.” Și Iosif i-a jurat. Apoi Israel
s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului.
Iacov înfiază pe fiii lui Iosif
481După aceea, au venit și au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Și Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim. 2Au dat de știre lui Iacov și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Și Israel și-a adunat puterile și s-a așezat pe pat. 3Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz
, în ţara Canaan, și m-a binecuvântat. 4El mi-a zis: ‘Te voi face să crești, te voi înmulţi și voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna
.’ 5Acum, cei doi fii care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine, în Egipt, vor fi ai mei
; Efraim și Manase vor fi ai mei, ca și Ruben și Simeon. 6Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moștenire. 7La întoarcerea mea din Padan, Rahela
a murit pe drum lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.”
Binecuvântarea celor doi fii ai lui Iosif
8Israel s-a uitat la fiii lui Iosif și a zis: „Cine sunt aceștia?” 9Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt
fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez
.” 10Ochii
lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, și Israel i-a sărutat
și i-a îmbrăţișat. 11Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam
că am să-ţi mai văd faţa și iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd și sămânţa.” 12Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său și s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. 13Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, și pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el. 14Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat
mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. 15A binecuvântat
pe Iosif și a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam și Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, 16Îngerul
care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele
meu și numele părinţilor mei Avraam și Isaac și să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!” 17Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său își pune
mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim și s-o îndrepte pe al lui Manase. 18Și Iosif a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.” 19Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Știu
, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic
2:19,21Deut. 33:17Apoc. 7:6,8
va fi mai mare decât el și sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.” 20El i-a binecuvântat în ziua aceea și a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa israeliţii când vor binecuvânta
, zicând: ‘Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim și cu Manase!’” Și a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. 21Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu
va fi cu voi și vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voștri. 22Îţi
dau mai mult decât fraţilor tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor
cu sabia mea și cu arcul meu.”
Binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi
491Iacov a chemat pe fiii săi și a zis: „Strângeţi-vă și vă voi vesti
ce vi se va întâmpla în vremurile
39:6Ier. 23:20Dan. 2:28,29Fapte 2:17Evr. 1:2
care vor veni.
2Strângeţi-vă și ascultaţi, fii ai lui Iacov!
Ascultaţi
pe tatăl vostru Israel!
3Ruben, tu, întâiul
meu născut,
Puterea mea și pârga
tăriei mele,
Întâiul în vrednicie și întâiul în putere,
4Năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietatea
!
Căci te-ai suit
în patul tatălui tău,
Mi-ai spurcat patul suindu-te în el.
5Simeon
și Levi sunt fraţi
;
Săbiile lor sunt niște unelte
de silnicie.
6Nu vreau
să intre sufletul meu la sfaturile lor,
Nu vreau să se unească duhul
meu cu adunarea
30:12
57:8
lor!
Căci, în mânia
lor, au ucis oameni
Și, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.
7Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată,
Și furia lor, căci a fost prea sălbatică!
Îi voi împărţi
21:5-71 Cron. 4:24,39
în Iacov
Și-i voi risipi în Israel.
8Iudo
, tu vei primi laudele fraţilor tăi.
Mâna
ta va apuca de ceafă pe vrăjmașii tăi.
Fiii tatălui tău se vor închina
până la pământ înaintea ta.
9Iuda este un pui
de leu.
Tu te-ai întors de la măcel, fiule!
Iuda își pleacă
24:9
genunchii, se culcă întocmai ca un leu,
Ca o leoaică: cine-l va scula?
10Toiagul
de domnie nu se va depărta din Iuda,
Nici toiagul
108:8
de cârmuire dintre
picioarele lui,
Până
62:11Ezec. 21:27Dan. 9:25Mat. 21:9Luca 1:32,33
va veni Șilo49:10 Adică: Mesia.,
Și de El
11:10
42:1,4
49:6,7,22,23
55:4,5
60:1,3-5Hag. 2:7Luca 2:30-32
vor asculta popoarele.
11El
își leagă măgarul de viţă
Și de cel mai bun butuc de viţă mânzul măgăriţei lui;
Își spală haina în vin
Și mantaua în sângele strugurilor.
12Are ochii
roșii de vin
Și dinţii albi de lapte.
13Zabulon
va locui pe ţărmul mărilor,
Lângă limanul corăbiilor,
Și hotarul lui se va întinde înspre Sidon.
14Isahar este un măgar osos,
Care se culcă în grajduri.
15Vede că locul unde se odihnește este plăcut
Și că ţinutul lui este măreţ;
Își pleacă umărul
sub povară
Și se supune birului.
16Dan
va judeca pe poporul său,
Ca una din seminţiile lui Israel.
17Dan va fi
un șarpe pe drum,
O năpârcă pe cărare,
Mușcând călcâiele calului,
Făcând să cadă călăreţul pe spate.
18În ajutorul
119:166,174Is. 25:9
Tău nădăjduiesc, Doamne!
19Peste Gad
vor da iureș cete înarmate,
Dar și el va da iureș peste ele și le va urmări.
20Așer
dă o hrană minunată;
El va da bucate alese împăraţilor.
21Neftali
este o cerboaică slobodă,
Rostește cuvinte frumoase.
22Iosif este vlăstarul unui pom roditor,
Vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor;
Ramurile lui se înalţă deasupra zidului.
23Arcașii l-au aţâţat
, au aruncat săgeţi
Și l-au urmărit cu ura lor.
24Dar arcul
lui a rămas tare
Și mâinile lui au fost întărite
De mâinile Puternicului
lui Iacov:
Și a ajuns astfel
păstorul
, stânca
lui Israel.
25Aceasta este lucrarea
Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta;
Aceasta este lucrarea
Celui Atotputernic, care
te va binecuvânta
Cu binecuvântările cerurilor de sus,
Cu binecuvântările apelor de jos,
Cu binecuvântările ţâţelor și ale pântecelui mamei.
26Binecuvântările tatălui tău
Întrec binecuvântările părinţilor mei și se înalţă
Până în creștetul dealurilor veșnice
:
Ele
să vină peste capul lui Iosif,
Peste creștetul capului domnului fraţilor săi!
27Beniamin
este un lup care sfâșie;
Dimineaţa mănâncă prada,
Iar seara
împarte prada răpită.”
28Aceștia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Și acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită.
Moartea lui Iacov
29Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat
la poporul meu, deci să mă îngropaţi
împreună cu părinţii mei, în peștera
care este în ogorul hetitului Efron, 30în peștera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care
l-a cumpărat Avraam de la hetitul Efron ca moșie de înmormântare. 31Acolo
au îngropat pe Avraam și pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat
pe Isaac și pe Rebeca, nevasta lui, și acolo am îngropat eu pe Lea. 32Ogorul și peștera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het.” 33Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, și-a tras picioarele în pat, și-a dat duhul și a fost adăugat
la poporul său.
