Iacov înfiază pe fiii lui Iosif
481După aceea, au venit și au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Și Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim. 2Au dat de știre lui Iacov și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Și Israel și-a adunat puterile și s-a așezat pe pat. 3Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz
, în ţara Canaan, și m-a binecuvântat. 4El mi-a zis: ‘Te voi face să crești, te voi înmulţi și voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna
.’ 5Acum, cei doi fii care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine, în Egipt, vor fi ai mei
; Efraim și Manase vor fi ai mei, ca și Ruben și Simeon. 6Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moștenire. 7La întoarcerea mea din Padan, Rahela
a murit pe drum lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.”
Binecuvântarea celor doi fii ai lui Iosif
8Israel s-a uitat la fiii lui Iosif și a zis: „Cine sunt aceștia?” 9Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt
fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez
.” 10Ochii
lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, și Israel i-a sărutat
și i-a îmbrăţișat. 11Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam
că am să-ţi mai văd faţa și iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd și sămânţa.” 12Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său și s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. 13Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, și pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el. 14Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat
mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. 15A binecuvântat
pe Iosif și a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam și Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, 16Îngerul
care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele
meu și numele părinţilor mei Avraam și Isaac și să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!” 17Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său își pune
mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim și s-o îndrepte pe al lui Manase. 18Și Iosif a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.” 19Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Știu
, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic
2:19,21Deut. 33:17Apoc. 7:6,8
va fi mai mare decât el și sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.” 20El i-a binecuvântat în ziua aceea și a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa israeliţii când vor binecuvânta
, zicând: ‘Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim și cu Manase!’” Și a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. 21Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu
va fi cu voi și vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voștri. 22Îţi
dau mai mult decât fraţilor tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor
cu sabia mea și cu arcul meu.”
Binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi
491Iacov a chemat pe fiii săi și a zis: „Strângeţi-vă și vă voi vesti
ce vi se va întâmpla în vremurile
39:6Ier. 23:20Dan. 2:28,29Fapte 2:17Evr. 1:2
care vor veni.
2Strângeţi-vă și ascultaţi, fii ai lui Iacov!
Ascultaţi
pe tatăl vostru Israel!
3Ruben, tu, întâiul
meu născut,
Puterea mea și pârga
tăriei mele,
Întâiul în vrednicie și întâiul în putere,
4Năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietatea
!
Căci te-ai suit
în patul tatălui tău,
Mi-ai spurcat patul suindu-te în el.
5Simeon
și Levi sunt fraţi
;
Săbiile lor sunt niște unelte
de silnicie.
6Nu vreau
să intre sufletul meu la sfaturile lor,
Nu vreau să se unească duhul
meu cu adunarea
30:12
57:8
lor!
Căci, în mânia
lor, au ucis oameni
Și, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.
7Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată,
Și furia lor, căci a fost prea sălbatică!
Îi voi împărţi
21:5-71 Cron. 4:24,39
în Iacov
Și-i voi risipi în Israel.
8Iudo
, tu vei primi laudele fraţilor tăi.
Mâna
ta va apuca de ceafă pe vrăjmașii tăi.
Fiii tatălui tău se vor închina
până la pământ înaintea ta.
9Iuda este un pui
de leu.
Tu te-ai întors de la măcel, fiule!
Iuda își pleacă
24:9
genunchii, se culcă întocmai ca un leu,
Ca o leoaică: cine-l va scula?
10Toiagul
de domnie nu se va depărta din Iuda,
Nici toiagul
108:8
de cârmuire dintre
picioarele lui,
Până
62:11Ezec. 21:27Dan. 9:25Mat. 21:9Luca 1:32,33
va veni Șilo49:10 Adică: Mesia.,
Și de El
11:10
42:1,4
49:6,7,22,23
55:4,5
60:1,3-5Hag. 2:7Luca 2:30-32
vor asculta popoarele.
11El
își leagă măgarul de viţă
Și de cel mai bun butuc de viţă mânzul măgăriţei lui;
Își spală haina în vin
Și mantaua în sângele strugurilor.
12Are ochii
roșii de vin
Și dinţii albi de lapte.
13Zabulon
va locui pe ţărmul mărilor,
Lângă limanul corăbiilor,
Și hotarul lui se va întinde înspre Sidon.
14Isahar este un măgar osos,
Care se culcă în grajduri.
15Vede că locul unde se odihnește este plăcut
Și că ţinutul lui este măreţ;
Își pleacă umărul
sub povară
Și se supune birului.
16Dan
va judeca pe poporul său,
Ca una din seminţiile lui Israel.
17Dan va fi
un șarpe pe drum,
O năpârcă pe cărare,
Mușcând călcâiele calului,
Făcând să cadă călăreţul pe spate.
18În ajutorul
119:166,174Is. 25:9
Tău nădăjduiesc, Doamne!
19Peste Gad
vor da iureș cete înarmate,
Dar și el va da iureș peste ele și le va urmări.
20Așer
dă o hrană minunată;
El va da bucate alese împăraţilor.
21Neftali
este o cerboaică slobodă,
Rostește cuvinte frumoase.
22Iosif este vlăstarul unui pom roditor,
Vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor;
Ramurile lui se înalţă deasupra zidului.
23Arcașii l-au aţâţat
, au aruncat săgeţi
Și l-au urmărit cu ura lor.
24Dar arcul
lui a rămas tare
Și mâinile lui au fost întărite
De mâinile Puternicului
lui Iacov:
Și a ajuns astfel
păstorul
, stânca
lui Israel.
25Aceasta este lucrarea
Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta;
Aceasta este lucrarea
Celui Atotputernic, care
te va binecuvânta
Cu binecuvântările cerurilor de sus,
Cu binecuvântările apelor de jos,
Cu binecuvântările ţâţelor și ale pântecelui mamei.
26Binecuvântările tatălui tău
Întrec binecuvântările părinţilor mei și se înalţă
Până în creștetul dealurilor veșnice
:
Ele
să vină peste capul lui Iosif,
Peste creștetul capului domnului fraţilor săi!
27Beniamin
este un lup care sfâșie;
Dimineaţa mănâncă prada,
Iar seara
împarte prada răpită.”
28Aceștia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Și acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită.
Moartea lui Iacov
29Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat
la poporul meu, deci să mă îngropaţi
împreună cu părinţii mei, în peștera
care este în ogorul hetitului Efron, 30în peștera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care
l-a cumpărat Avraam de la hetitul Efron ca moșie de înmormântare. 31Acolo
au îngropat pe Avraam și pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat
pe Isaac și pe Rebeca, nevasta lui, și acolo am îngropat eu pe Lea. 32Ogorul și peștera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het.” 33Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, și-a tras picioarele în pat, și-a dat duhul și a fost adăugat
la poporul său.
Îngroparea lui Iacov
501Iosif s-a aruncat
pe faţa tatălui său, l-a plâns
și l-a sărutat. 2A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze
pe tatăl său, și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Și egiptenii l-au plâns
șaptezeci de zile. 4După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa
lui Faraon și le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu. 5‘Tatăl meu
m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care
mi l-am săpat în ţara Canaan.» Aș vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, și după aceea mă voi întoarce.’” 6Faraon a răspuns: „Suie-te și îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.” 7Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului, 8toată casa lui Iosif, fraţii săi și casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile și boii. 9Împreună cu Iosif mai erau care și călăreţi, așa că alaiul era foarte mare. 10Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere
mare și jalnică, și Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet
de șapte zile. 11Locuitorii ţării, canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad și au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 12Astfel au împlinit fiii
lui Iacov poruncile tatălui lor. 13L-au dus în ţara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l
cumpărase Avraam de la hetitul Efron ca moșie de înmormântare și care este faţă în faţă cu Mamre. 14Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi și cu toţi cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.
Bunătatea lui Iosif
15Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au
zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi și ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” 16Și au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17‘Așa să vorbiţi lui Iosif: «O, iartă nelegiuirea fraţilor tăi și păcatul lor, căci ţi-au făcut
rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. 18Fraţii lui au venit și s-au aruncat
ei înșiși cu faţa la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi.” 19Iosif le-a zis: „Fiţi fără
teamă, căci sunt
eu oare în locul lui Dumnezeu? 20Voi
, negreșit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu
a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viaţa unui popor în mare număr. 21Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni
pe voi și pe copiii voștri.” Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile.
Moartea lui Iosif
22Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său, și a trăit o sută zece ani. 23Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea
neam; și fiii
lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut
pe genunchii lui. 24Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu
vă va cerceta și vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat
că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.” 25Iosif
a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi și oasele mele de aici.” 26Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat
și l-au pus într-un sicriu în Egipt.
