Îngroparea lui Iacov
501Iosif s-a aruncat
pe faţa tatălui său, l-a plâns
și l-a sărutat. 2A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze
pe tatăl său, și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Și egiptenii l-au plâns
șaptezeci de zile. 4După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa
lui Faraon și le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu. 5‘Tatăl meu
m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care
mi l-am săpat în ţara Canaan.» Aș vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, și după aceea mă voi întoarce.’” 6Faraon a răspuns: „Suie-te și îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.” 7Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului, 8toată casa lui Iosif, fraţii săi și casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile și boii. 9Împreună cu Iosif mai erau care și călăreţi, așa că alaiul era foarte mare. 10Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere
mare și jalnică, și Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet
de șapte zile. 11Locuitorii ţării, canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad și au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 12Astfel au împlinit fiii
lui Iacov poruncile tatălui lor. 13L-au dus în ţara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l
cumpărase Avraam de la hetitul Efron ca moșie de înmormântare și care este faţă în faţă cu Mamre. 14Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi și cu toţi cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.
Bunătatea lui Iosif
15Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au
zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi și ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” 16Și au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17‘Așa să vorbiţi lui Iosif: «O, iartă nelegiuirea fraţilor tăi și păcatul lor, căci ţi-au făcut
rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. 18Fraţii lui au venit și s-au aruncat
ei înșiși cu faţa la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi.” 19Iosif le-a zis: „Fiţi fără
teamă, căci sunt
eu oare în locul lui Dumnezeu? 20Voi
, negreșit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu
a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viaţa unui popor în mare număr. 21Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni
pe voi și pe copiii voștri.” Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile.
Moartea lui Iosif
22Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său, și a trăit o sută zece ani. 23Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea
neam; și fiii
lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut
pe genunchii lui. 24Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu
vă va cerceta și vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat
că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.” 25Iosif
a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi și oasele mele de aici.” 26Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat
și l-au pus într-un sicriu în Egipt.