Sfârșitul potopului
81Dumnezeu Și-a adus aminte
de Noe, de toate vieţuitoarele și de toate vitele care erau cu el în corabie și Dumnezeu
a făcut să sufle un vânt pe pământ, și apele s-au potolit. 2Izvoarele adâncului și stăvilarele cerurilor au fost închise
și ploaia
din cer a fost oprită. 3Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se și împuţinându-se și, după o sută cincizeci
de zile, apele s-au micșorat. 4În luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat. 5Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor. 6După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra
corabiei pe care o făcuse. 7A dat drumul unui corb care a ieșit, ducându-se și întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. 8A dat drumul și unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului. 9Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-și pună piciorul și s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat și l-a băgat la el în corabie. 10A mai așteptat alte șapte zile și iarăși a dat drumul porumbelului din corabie. 11Porumbelul s-a întors la el spre seară și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. 12A mai așteptat alte șapte zile și a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13În anul șase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat și iată că faţa pământului se uscase. 14În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.
Ieșirea lui Noe din corabie
15Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe și i-a zis: 16„Ieși din corabie, tu
și nevastă-ta, fiii tăi și nevestele fiilor tăi cu tine! 17Scoate afară împreună cu tine toate
vieţuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât și vitele și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mișune pe pământ, să crească
și să se înmulţească pe pământ.” 18Și Noe a ieșit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi. 19Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mișcă pe pământ, după soiurile lor, au ieșit din corabie. 20Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele
curate și din toate păsările curate și a adus arderi-de-tot pe altar. 21Domnul a mirosit un miros
plăcut și Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema
pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor
din inima omului sunt rele din tinereţea lui, și nu voi mai lovi
tot ce este viu, cum am făcut. 22Cât va fi pământul
, nu vor înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua
și noaptea!”