91Legământul dintâi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un locaș
pământesc de închinare. 2În adevăr
, s-a făcut un cort. În
40:4
partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, erau sfeșnicul
, masa
și pâinile pentru punerea înaintea Domnului; 3după
40:3,21
perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”9:3 Sau: Sfânta Sfintelor.. 4El avea un altar de aur pentru tămâie și
26:36
40:3,21
chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot erau un vas
de aur cu mană, toiagul lui Aaron
, care înfrunzise, și tablele
34:29
40:20Deut. 10:2,51 Împ. 8:9,212 Cron. 5:10
legământului. 5Deasupra
erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispășirii9:5 Sau: scaunul îndurării. cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. 6Și după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii
care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. 7Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată
pe an, și nu fără sânge, pe
care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiinţă ale norodului. 8Prin aceasta, Duhul Sfânt
arăta că
drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. 9Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri și jertfe care
nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârșirea cerută de cugetul lui. 10Ele sunt doar niște porunci pământești, date ca toate cele privitoare la mâncăruri
, băuturi și felurite
spălături, până
la o vreme de îndreptare. 11Dar Hristos a venit ca Mare Preot
al bunurilor
viitoare, a trecut prin
cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu
sânge de ţapi și de viţei, ci
5:9
cu însuși sângele Său, după ce a căpătat
o răscumpărare veșnică
. 13Căci, dacă sângele
taurilor și al ţapilor și
cenușa unei vaci, stropite peste cei întinaţi, îi sfinţesc și le aduc curăţirea trupului, 14cu cât mai mult sângele
lui Hristos, care
, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine
Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va
curăţi cugetul vostru de faptele
moarte, ca să slujiţi
Dumnezeului celui viu! 15Și tocmai
de aceea este El Mijlocitorul
unui legământ nou, pentru ca
5:61 Pet. 3:18
, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei
ce au fost chemaţi să capete veșnica moștenire care le-a fost făgăduită. 16În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. 17Pentru că un testament
nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l-a făcut. 18De aceea
și întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge. 19Și, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat
sânge de viţei și de ţapi, cu
apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul 20și a zis: „Acesta
este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.” 21De asemenea, a stropit cu sânge cortul
16:14-16,18,19
și toate vasele pentru slujbă. 22Și, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; și
fără vărsare de sânge, nu este iertare. 23Dar, deoarece chipurile
lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseși lucrurile cerești să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea. 24Căci
Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul
adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se
înfăţișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuși, ca marele preot
care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, 26fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârșitul
veacurilor, S-a arătat o singură dată
ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa. 27Și
, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar
după aceea vine judecata, 28tot așa, Hristos
, după ce S-a adus
jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora
, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor
ce-L așteaptă.
101În adevăr, Legea, care are umbra
bunurilor
viitoare, nu înfăţișarea adevărată a lucrurilor, nu
poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiţi
pe cei ce se apropie. 2Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoștinţă de păcate? 3Dar
aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; 4căci este cu neputinţă
ca sângele taurilor și al ţapilor să șteargă păcatele. 5De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; 6n-ai primit nici arderi-de-tot
50:8Is. 1:11Ier. 6:20Amos 5:21,22
, nici jertfe pentru păcat. 7Atunci am zis: ‘Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!’” 8După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit și n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi-de-tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege), 9apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. 10Prin
această „voie” am fost sfinţiţi noi, și anume prin
jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna. 11Și, pe când orice preot face slujba în fiecare
zi și aduce de multe ori aceleași jertfe, care
niciodată nu pot șterge păcatele, 12El
, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu 13și așteaptă de acum ca vrăjmașii
Lui să-I fie făcuţi așternut al picioarelor Lui. 14Căci printr-o singură jertfă El a făcut
desăvârșiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. 15Lucrul acesta ni-l adeverește și Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: 16„Iată legământul
pe care-l voi face cu ei după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor”, 17adaugă: „Și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” 18Dar, acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. 19Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele
3:12
lui Isus avem o intrare slobodă
în Locul Preasfânt 20pe calea
14:6
cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El, prin
perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, 21și fiindcă avem un Mare Preot
pus peste casa
lui Dumnezeu, 22să
ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină
, cu inimile stropite și curăţite de
un cuget rău și cu trupul spălat
cu o apă curată. 23Să
ţinem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios
10:131 Tes. 5:242 Tes. 3:3
este Cel ce a făcut făgăduinţa. 24Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. 25Să nu părăsim
adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, și cu
atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie
. 26Căci, dacă
păcătuim cu voia, după
ce am primit cunoștinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27ci doar o așteptare înfricoșată a judecăţii și văpaia
3:82 Tes. 1:8
unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. 28Cine
a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia
19:15Mat. 18:16Ioan 8:172 Cor. 13:1
a doi sau trei martori. 29Cu cât
mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări
sângele legământului cu care a fost sfinţit și va batjocori
pe Duhul harului? 30Căci știm cine este Cel ce a zis: „A
Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Și în altă parte: „Domnul
135:14
va judeca pe poporul Său.” 31Grozav
lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! 32Aduceţi-vă
aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi
, aţi dus o mare
luptă de suferinţe: 33pe de o parte, eraţi puși ca priveliște
în mijlocul ocărilor și necazurilor și, pe de alta, v-aţi făcut părtași
4:141 Tes. 2:14
cu aceia care aveau aceeași soartă ca voi. 34În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă
și aţi primit cu bucurie răpirea
averilor voastre, ca unii care știţi că aveţi
19:21Luca 12:331 Tim. 6:19
în ceruri o avuţie mai bună, care
10:32
dăinuiește. 35Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire! 36Căci
aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta
ce v-a fost făgăduit. 37„Încă
puţină, foarte puţină vreme, și Cel
ce vine va veni și nu va zăbovi. 38Și cel neprihănit
va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.” 39Noi însă nu suntem din aceia care
dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă
pentru mântuirea sufletului.
111Și credinţa este o încredere neclintită în lucrurile
5:7
nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. 2Pentru că
, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. 3Prin credinţă pricepem că lumea
a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. 4Prin credinţă a adus Abel
lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el încă
, măcar că este mort. 5Prin credinţă a fost mutat Enoh
de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. 6Și fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută. 7Prin credinţă Noe
, când a fost înștiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau și, plin de o teamă sfântă, a
făcut un chivot ca să-și scape casa; prin ea el a osândit lumea și a ajuns moștenitor al neprihănirii
4:13Filip. 3:9
care se capătă prin credinţă. 8Prin credinţă Avraam
, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce. 9Prin credinţă a venit și s-a așezat el în ţara făgăduinţei ca într-o ţară care nu era a lui și a locuit în
13:3,18
18:1,9
corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună-moștenitori
cu el ai aceleiași făgăduinţe. 10Căci el aștepta cetatea
care are temelii tari, al
cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11Prin credinţă și Sara
18:11,14
21:2
, cu toată vârsta ei trecută, a
primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia
Celui ce-i făgăduise. 12De aceea, dintr-un singur om
, și încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca
stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra. 13În credinţă au murit toţi aceștia, fără să fi căpătat
lucrurile făgăduite, ci
doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind
47:91 Cron. 29:15Ps. 39:12
119:191 Pet. 1:17
2:11
că sunt străini și călători pe pământ. 14Cei ce vorbesc în felul acesta arată
deslușit că sunt în căutarea unei patrii. 15Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieșiseră, negreșit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. 16Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să
Se numească Dumnezeul lor, căci le-a
pregătit o cetate. 17Prin credinţă a adus Avraam
jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare, el, care primise făgăduinţele
cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! 18El căruia i se spusese: „În
Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!” 19Căci se gândea că Dumnezeu poate
să învieze chiar și din morţi: și, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi. 20Prin credinţă a dat Isaac
lui Iacov și Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare. 21Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat
pe fiecare din fiii lui Iosif și „s-a
închinat, rezemat pe vârful toiagului său”. 22Prin credinţă a pomenit Iosif
, când i s-a apropiat sfârșitul, de ieșirea fiilor lui Israel din Egipt și a dat porunci cu privire la oasele sale. 23Prin credinţă a fost ascuns Moise
trei luni de părinţii lui când s-a născut, pentru că vedeau că era frumos copilul și nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca
împăratului. 24Prin credinţă Moise
, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25ci a vrut
mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. 26El socotea ocara
lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire
. 27Prin credinţă a
12:37
13:17,18
părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar
fi văzut pe Cel ce este nevăzut. 28Prin credinţă a
prăznuit el Paștele și a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei. 29Prin credinţă au
trecut ei Marea Roșie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi. 30Prin credinţă au căzut zidurile
Ierihonului după ce au fost ocolite șapte zile. 31Prin credinţă n-a pierit curva Rahav
împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise
iscoadele cu bunăvoinţă. 32Și ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aș vrea să vorbesc de Ghedeon
, de Barac
, de Samson
, de Iefta
12:7
, de David
17:45
, de Samuel
12:20
și de proroci! 33Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au
căpătat făgăduinţe, au
astupat gurile leilor, 34au
stins puterea focului, au
scăpat de ascuţișul sabiei, s-au vindecat de boli
, au fost viteji în războaie, au pus
17:51,522 Sam. 8:1
pe fugă oștirile vrăjmașe. 35Femeile
și-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea și au fost chinuiţi
. 36Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri
37:15
și închisoare, 37au
14:19
fost uciși cu pietre, tăiaţi în două cu fierăstrăul, chinuiţi, au murit uciși de sabie, au pribegit
îmbrăcaţi cu
cojoace și în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – 38ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin
19:9
peșteri și prin crăpăturile pământului. 39Toţi aceștia, măcar că au fost lăudaţi
pentru credinţa lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit, 40pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva
mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la
desăvârșire fără noi.
