121Și noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor așa de mare de martori, să
dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să
alergăm cu stăruinţă
în alergarea care ne stă înainte. 2Să ne uităm ţintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinţei noastre, adică la Isus, care
, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit rușinea și șade
la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3Uitaţi-vă dar
cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare faţă de Sine, pentru ca
nu cumva să vă pierdeţi inima și să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. 4Voi nu v-aţi împotrivit încă
până la sânge în lupta împotriva păcatului. 5Și aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu
dispreţui pedeapsa Domnului și nu-ţi pierde inima când ești mustrat de El. 6Căci Domnul pedepsește pe
119:75Prov. 3:12Iac. 1:12Apoc. 3:19
cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” 7Suferiţi
19:18
23:13
pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? 8Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care
toţi au parte, sunteţi niște feciori din curvie, iar nu fii. 9Și apoi, dacă părinţii noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui
27:16Iov 12:10Ecl. 12:7Is. 42:5
57:16Zah. 12:1
duhurilor și să trăim? 10Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca
19:21 Pet. 1:15,16
să ne facă părtași sfinţeniei Lui. 11Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada
dătătoare de pace a neprihănirii. 12Întăriţi-vă
dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiţi; 13croiţi
cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci
mai degrabă să fie vindecat. 14Urmăriţi
14:192 Tim. 2:22
pacea cu toţi și sfinţirea, fără
care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15Luaţi seama
bine ca
nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca
nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulţi să fie întinaţi de ea. 16Vegheaţi să
nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care
pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. 17Știţi că mai pe urmă, când a vrut
să capete binecuvântarea, n-a
fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. 18Voi nu v-aţi apropiat de un munte
20:18Deut. 4:11
5:22Rom. 6:14
8:152 Tim. 1:7
care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, 19nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în așa fel că cei ce l-au auzit au cerut
18:16
să nu li se mai vorbească 20(pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar
un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata.” 21Și
priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur!”). 22Ci v-aţi apropiat de
21:2,10
muntele Sionului, de
cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de
zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23de Biserica celor întâi născuţi
, care
sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul
tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi
desăvârșiţi, 24de Isus, Mijlocitorul
legământului celui nou, și de sângele
stropirii, care vorbește mai bine decât
sângele lui Abel. 25Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă
n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, 26al
cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată
nu numai pământul, ci și cerul.” 27Cuvintele acestea, „încă o dată”, arată că schimbarea
lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. 28Fiindcă am primit dar o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică, 29fiindcă Dumnezeul
9:3Ps. 50:3
97:3Is. 66:152 Tes. 1:8
nostru este „un foc mistuitor”.