Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
4

41

4:1
Cap. 12:15.
luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit. 3Pe când noi
4:3
Cap. 3:14.
, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am
4:3
Ps. 95:11
jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a
4:4
Gen. 2:2Exod 20:1
31:17
odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.” 5Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!” 6Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia
4:6
Cap. 3:19.
cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, 7El hotărăște din nou o zi: „Astăzi
4:7
Ps. 95:7
”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” 8Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași
4:11
Cap. 3:12,18,19.
pildă de neascultare. 12Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu
4:12
Is. 49:2Ier. 23:292 Cor. 10:4,51 Pet. 1:23
și lucrător, mai
4:12
Prov. 5:4
tăietor decât orice sabie
4:12
Efes. 6:17Apoc. 1:16
2:16
cu două tăișuri: pătrunde
4:12
1 Cor. 14:24,25
până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simţirile și gândurile inimii. 13Nicio
4:13
Ps. 33:13,14
90:8
139:11,12
făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit
4:13
Iov 26:6
34:21Prov. 15:11
înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. 14Astfel, fiindcă avem un Mare Preot
4:14
Cap. 3:1.
însemnat, care
4:14
Cap. 7:26;
a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să
4:14
Cap. 10:23.
rămânem tari în mărturisirea noastră. 15Căci n-avem
4:15
Is. 53:3
un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit
4:15
Luca 22:28
ca și noi, dar
4:15
2 Cor. 5:211 Pet. 2:221 Ioan 3:5
fără păcat. 16
4:16
Efes. 2:18
3:12
ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

5

51În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus

5:1
Cap. 8:3.
pentru oameni în
5:1
Cap. 2:17.
lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca
5:1
Cap. 8:3,4;
să aducă daruri și jertfe pentru păcate. 2El
5:2
Cap. 2:18;
poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciţi, fiindcă și
5:2
Cap. 7:28.
el este cuprins de slăbiciune. 3Și, din pricina
5:3
Lev. 4:3
9:7
16:6
15—179:7
acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale norodului. 4Nimeni
5:4
2 Cron. 26:18Ioan 3:27
nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron
5:4
Exod 28:1Num. 16:5,401 Cron. 23:13
. 5Tot așa
5:5
Ioan 8:54
și Hristos, nu Și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu ești Fiul
5:5
Ps. 2:7
Meu, astăzi Te-am născut.” 6Și, cum zice iarăși într-alt loc: „Tu
5:6
Ps. 110:4
ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.” 7El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământești, aducând
5:7
Mat. 26:39,42,44Marcu 14:36,39Ioan 17:1
rugăciuni și cereri cu
5:7
Ps. 22:1Mat. 27:46,50Marcu 15:34,37
strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce
5:7
Mat. 26:53Marcu 14:36
putea să-L izbăvească de la
5:7
Mat. 26:37Marcu 14:33Luca 22:43Ioan 12:27
moarte și fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, 8măcar
5:8
Cap. 3:6.
că era Fiu, a învăţat să asculte
5:8
Filip. 2:8
prin lucrurile pe care le-a suferit. 9Și, după ce a fost făcut desăvârșit
5:9
Cap. 2:10;
, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veșnice, 10căci a fost numit de Dumnezeu Mare Preot „după
5:10
Vers. 6. Cap. 6:20.
rânduiala lui Melhisedec”. 11Asupra celor de mai sus, avem multe
5:11
Ioan 16:122 Pet. 3:16
de zis și lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-aţi făcut greoi
5:11
Mat. 13:15
la pricepere. 12În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăși trebuinţă de cineva să vă înveţe cele
5:12
Cap. 6:1.
dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte
5:12
1 Cor. 3:1-3
, nu de hrană tare. 13Și oricine nu se hrănește decât cu lapte nu este obișnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc
5:13
1 Cor. 13:11
14:20Efes. 4:141 Pet. 2:2
. 14Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească
5:14
Is. 7:151 Cor. 2:14,15
binele și răul.

6

61De aceea, să lăsăm

6:1
Filip. 3:12-14
adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte
6:1
Cap. 9:14.
și a credinţei în Dumnezeu, 2învăţătura despre
6:2
Fapte 19:4,5
botezuri, despre
6:2
Fapte 8:14-17
19:6
punerea mâinilor, despre învierea morţilor
6:2
Fapte 17:31,32
și despre
6:2
Fapte 24:25Rom. 2:16
judecata veșnică. 3Și vom face lucrul acesta, dacă
6:3
Fapte 18:211 Cor. 4:19
va voi Dumnezeu. 4Căci cei ce au fost luminaţi
6:4
Mat. 12:31,322 Pet. 2:20,211 Ioan 5:16
odată și au gustat darul
6:4
Cap. 10:32.
ceresc și s-au făcut părtași
6:4
Ioan 4:10
6:32Efes. 2:8
Duhului Sfânt 5și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor
6:5
Gal. 3:2,5
, 6și care totuși au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăși
6:6
Cap. 2:5.
și aduși la pocăinţă, fiindcă
6:6
Cap. 10:29.
ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare
6:7
Ps. 65:10
de la Dumnezeu. 8Dar
6:8
Is. 5:6
, dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat și sfârșește prin a i se pune foc. 9Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoţesc mântuirea. 10Căci
6:10
Prov. 14:31Mat. 10:42
25:40Ioan 13:20
Dumnezeu
6:10
Rom. 3:42 Tes. 1:6,7
nu este nedrept ca să uite osteneala
6:10
1 Tes. 1:3
voastră și dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat
6:10
Rom. 15:252 Cor. 8:4
9:1,122 Tim. 1:18
și ajutoraţi pe sfinţi. 11Dorim însă ca fiecare
6:11
Cap. 3:6,14.
din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o
6:11
Col. 2:2
deplină nădejde, 12așa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă și răbdare, moștenesc
6:12
Cap. 10:36.
făgăduinţele. 13Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a
6:13
Gen. 22:16,17Ps. 105:9Luca 1:73
jurat pe Sine Însuși 14și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.” 15Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. 16Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul
6:16
Exod 22:11
este o chezășie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei. 17De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor
6:17
Cap. 11:9.
făgăduinţei nestrămutarea
6:17
Rom. 11:29
hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, 18pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă
6:18
Cap. 12:1.
înainte, 19pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, care
6:19
Lev. 16:15
pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, 20unde
6:20
Cap. 4:14;
Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut
6:20
Cap. 3:1;
„Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.