61De aceea, să lăsăm
adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte
și a credinţei în Dumnezeu, 2învăţătura despre
botezuri, despre
19:6
punerea mâinilor, despre învierea morţilor
și despre
judecata veșnică. 3Și vom face lucrul acesta, dacă
va voi Dumnezeu. 4Căci cei ce au fost luminaţi
odată și au gustat darul
ceresc și s-au făcut părtași
6:32Efes. 2:8
Duhului Sfânt 5și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor
, 6și care totuși au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăși
și aduși la pocăinţă, fiindcă
ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare
de la Dumnezeu. 8Dar
, dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat și sfârșește prin a i se pune foc. 9Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoţesc mântuirea. 10Căci
25:40Ioan 13:20
Dumnezeu
nu este nedrept ca să uite osteneala
voastră și dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat
9:1,122 Tim. 1:18
și ajutoraţi pe sfinţi. 11Dorim însă ca fiecare
din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o
deplină nădejde, 12așa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă și răbdare, moștenesc
făgăduinţele. 13Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a
jurat pe Sine Însuși 14și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.” 15Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. 16Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul
este o chezășie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei. 17De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor
făgăduinţei nestrămutarea
hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, 18pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă
înainte, 19pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, care
pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, 20unde
Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut
„Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.