Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
6

61De aceea, să lăsăm

6:1
Filip. 3:12-14
adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte
6:1
Cap. 9:14.
și a credinţei în Dumnezeu, 2învăţătura despre
6:2
Fapte 19:4,5
botezuri, despre
6:2
Fapte 8:14-17
19:6
punerea mâinilor, despre învierea morţilor
6:2
Fapte 17:31,32
și despre
6:2
Fapte 24:25Rom. 2:16
judecata veșnică. 3Și vom face lucrul acesta, dacă
6:3
Fapte 18:211 Cor. 4:19
va voi Dumnezeu. 4Căci cei ce au fost luminaţi
6:4
Mat. 12:31,322 Pet. 2:20,211 Ioan 5:16
odată și au gustat darul
6:4
Cap. 10:32.
ceresc și s-au făcut părtași
6:4
Ioan 4:10
6:32Efes. 2:8
Duhului Sfânt 5și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor
6:5
Gal. 3:2,5
, 6și care totuși au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăși
6:6
Cap. 2:5.
și aduși la pocăinţă, fiindcă
6:6
Cap. 10:29.
ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare
6:7
Ps. 65:10
de la Dumnezeu. 8Dar
6:8
Is. 5:6
, dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat și sfârșește prin a i se pune foc. 9Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoţesc mântuirea. 10Căci
6:10
Prov. 14:31Mat. 10:42
25:40Ioan 13:20
Dumnezeu
6:10
Rom. 3:42 Tes. 1:6,7
nu este nedrept ca să uite osteneala
6:10
1 Tes. 1:3
voastră și dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat
6:10
Rom. 15:252 Cor. 8:4
9:1,122 Tim. 1:18
și ajutoraţi pe sfinţi. 11Dorim însă ca fiecare
6:11
Cap. 3:6,14.
din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o
6:11
Col. 2:2
deplină nădejde, 12așa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă și răbdare, moștenesc
6:12
Cap. 10:36.
făgăduinţele. 13Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a
6:13
Gen. 22:16,17Ps. 105:9Luca 1:73
jurat pe Sine Însuși 14și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.” 15Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. 16Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul
6:16
Exod 22:11
este o chezășie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei. 17De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor
6:17
Cap. 11:9.
făgăduinţei nestrămutarea
6:17
Rom. 11:29
hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, 18pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă
6:18
Cap. 12:1.
înainte, 19pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, care
6:19
Lev. 16:15
pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, 20unde
6:20
Cap. 4:14;
Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut
6:20
Cap. 3:1;
„Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.