Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
6

61De aceea, să lăsăm

6:1
Filip. 3:12-14
adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte
6:1
Cap. 9:14.
și a credinţei în Dumnezeu, 2învăţătura despre
6:2
Fapte 19:4,5
botezuri, despre
6:2
Fapte 8:14-17
19:6
punerea mâinilor, despre învierea morţilor
6:2
Fapte 17:31,32
și despre
6:2
Fapte 24:25Rom. 2:16
judecata veșnică. 3Și vom face lucrul acesta, dacă
6:3
Fapte 18:211 Cor. 4:19
va voi Dumnezeu. 4Căci cei ce au fost luminaţi
6:4
Mat. 12:31,322 Pet. 2:20,211 Ioan 5:16
odată și au gustat darul
6:4
Cap. 10:32.
ceresc și s-au făcut părtași
6:4
Ioan 4:10
6:32Efes. 2:8
Duhului Sfânt 5și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor
6:5
Gal. 3:2,5
, 6și care totuși au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăși
6:6
Cap. 2:5.
și aduși la pocăinţă, fiindcă
6:6
Cap. 10:29.
ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare
6:7
Ps. 65:10
de la Dumnezeu. 8Dar
6:8
Is. 5:6
, dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat și sfârșește prin a i se pune foc. 9Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoţesc mântuirea. 10Căci
6:10
Prov. 14:31Mat. 10:42
25:40Ioan 13:20
Dumnezeu
6:10
Rom. 3:42 Tes. 1:6,7
nu este nedrept ca să uite osteneala
6:10
1 Tes. 1:3
voastră și dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat
6:10
Rom. 15:252 Cor. 8:4
9:1,122 Tim. 1:18
și ajutoraţi pe sfinţi. 11Dorim însă ca fiecare
6:11
Cap. 3:6,14.
din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o
6:11
Col. 2:2
deplină nădejde, 12așa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă și răbdare, moștenesc
6:12
Cap. 10:36.
făgăduinţele. 13Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a
6:13
Gen. 22:16,17Ps. 105:9Luca 1:73
jurat pe Sine Însuși 14și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.” 15Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. 16Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul
6:16
Exod 22:11
este o chezășie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei. 17De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor
6:17
Cap. 11:9.
făgăduinţei nestrămutarea
6:17
Rom. 11:29
hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, 18pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă
6:18
Cap. 12:1.
înainte, 19pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, care
6:19
Lev. 16:15
pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, 20unde
6:20
Cap. 4:14;
Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut
6:20
Cap. 3:1;
„Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.

7

71În adevăr, Melhisedec

7:1
Gen. 14:18
acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, 2care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi și „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”, 3fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. 4Vedeţi bine dar cât de mare a fost el dacă
7:4
Gen. 14:20
până și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! 5Aceia
7:5
Num. 18:21,26
dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că și ei se coboară din Avraam. 6Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam și
7:6
Gen. 14:19
a binecuvântat pe
7:6
Rom. 4:13Gal. 3:16
cel ce avea făgăduinţele. 7Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8Și apoi, aici, cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori, pe când, acolo, o ia cineva despre
7:8
Cap. 5:6;
care se mărturisește că este viu. 9Mai mult, însuși Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam; 10căci era încă în coapsele strămoșului său când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. 11Dacă
7:11
Gal. 2:21
dar desăvârșirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia leviţilor – căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, și nu după rânduiala lui Aaron? 12Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii. 13În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului. 14Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din
7:14
Is. 11:1Mat. 1:3Luca 3:33Rom. 1:3Apoc. 5:5
Iuda, seminţie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie. 15Lucrul acesta se face și mai luminos când vedem ridicându-se după asemănarea lui Melhisedec un alt preot, 16pus nu prin legea unei porunci pământești, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare. 17Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu
7:17
Ps. 110:4
ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.” 18Astfel, pe de o parte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinţei
7:18
Rom. 8:3Gal. 4:9
și zădărniciei ei – 19căci Legea
7:19
Fapte 13:39Rom. 3:20,21,28
8:3Gal. 2:16
n-a făcut nimic desăvârșit – și, pe de alta, se pune în loc o nădejde
7:19
Cap. 6:18;
mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ – 21căci, pe când leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat
7:21
Ps. 110:4
și nu Se va căi: ‘Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec’” –, 22prin chiar faptul acesta, El s-a făcut
7:22
Cap. 8:6;
chezașul unui legământ mai bun. 23Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea. 24Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul. 25De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească
7:25
Rom. 8:341 Tim. 2:51 Ioan 2:1
pentru ei. 26Și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt
7:26
Cap. 4:15.
, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoși și
7:26
Efes. 1:20
4:10
înălţat mai presus de ceruri, 27care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi
7:27
Lev. 9:7
16:6,119:7
pentru păcatele sale și
7:27
Lev. 16:15
apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta
7:27
Rom. 6:1010:12
l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuși. 28În adevăr, Legea pune mari preoţi pe niște oameni
7:28
Cap. 5:1,2.
supuși slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care
7:28
Cap. 2:10;
este desăvârșit pentru veșnicie.

8

81Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care

8:1
Efes. 1:20Col. 3:1
S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, 2ca slujitor al Locului Preasfânt
8:2
Cap. 9:8,12,24.
și al adevăratului cort
8:2
Cap. 9:11.
, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. 3Orice mare preot
8:3
Cap. 5:1.
este pus să aducă lui Dumnezeu daruri și jertfe. De aceea era
8:3
Efes. 5:2
de trebuinţă ca și celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. 4Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. 5Ei fac o slujbă care este chipul și umbra
8:5
Col. 2:17
lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”
8:5
Exod 25:40
26:30
27:8Num. 8:4Fapte 7:44
, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.” 6Dar, acum, Hristos a căpătat
8:6
2 Cor. 3:6,8,9
o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este așezat pe făgăduinţe mai bune. 7În
8:7
Cap. 7:11,18.
adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. 8Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată
8:8
Ier. 31:31-34
, vin zile”, zice Domnul, „când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou, 9nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu și nici Mie nu Mi-a păsat de ei”, zice Domnul. 10„Dar iată
8:10
Cap. 10:16.
legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu
8:10
Zah. 8:8
voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu. 11Și nu
8:11
Is. 54:13Ioan 6:451 Ioan 2:27
va mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaște pe Domnul!’ Căci toţi Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. 12Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și
8:12
Rom. 11:27
fărădelegile lor.” 13Prin faptul că zice
8:13
2 Cor. 5:17
: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.