81Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care
S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, 2ca slujitor al Locului Preasfânt
și al adevăratului cort
, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. 3Orice mare preot
este pus să aducă lui Dumnezeu daruri și jertfe. De aceea era
de trebuinţă ca și celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. 4Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. 5Ei fac o slujbă care este chipul și umbra
lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”
26:30
27:8Num. 8:4Fapte 7:44
, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.” 6Dar, acum, Hristos a căpătat
o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este așezat pe făgăduinţe mai bune. 7În
adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. 8Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată
, vin zile”, zice Domnul, „când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou, 9nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu și nici Mie nu Mi-a păsat de ei”, zice Domnul. 10„Dar iată
legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu
voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu. 11Și nu
va mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaște pe Domnul!’ Căci toţi Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. 12Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și
fărădelegile lor.” 13Prin faptul că zice
: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.
91Legământul dintâi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un locaș
pământesc de închinare. 2În adevăr
, s-a făcut un cort. În
40:4
partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, erau sfeșnicul
, masa
și pâinile pentru punerea înaintea Domnului; 3după
40:3,21
perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”9:3 Sau: Sfânta Sfintelor.. 4El avea un altar de aur pentru tămâie și
26:36
40:3,21
chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot erau un vas
de aur cu mană, toiagul lui Aaron
, care înfrunzise, și tablele
34:29
40:20Deut. 10:2,51 Împ. 8:9,212 Cron. 5:10
legământului. 5Deasupra
erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispășirii9:5 Sau: scaunul îndurării. cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. 6Și după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii
care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. 7Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată
pe an, și nu fără sânge, pe
care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiinţă ale norodului. 8Prin aceasta, Duhul Sfânt
arăta că
drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. 9Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri și jertfe care
nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârșirea cerută de cugetul lui. 10Ele sunt doar niște porunci pământești, date ca toate cele privitoare la mâncăruri
, băuturi și felurite
spălături, până
la o vreme de îndreptare. 11Dar Hristos a venit ca Mare Preot
al bunurilor
viitoare, a trecut prin
cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu
sânge de ţapi și de viţei, ci
5:9
cu însuși sângele Său, după ce a căpătat
o răscumpărare veșnică
. 13Căci, dacă sângele
taurilor și al ţapilor și
cenușa unei vaci, stropite peste cei întinaţi, îi sfinţesc și le aduc curăţirea trupului, 14cu cât mai mult sângele
lui Hristos, care
, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine
Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va
curăţi cugetul vostru de faptele
moarte, ca să slujiţi
Dumnezeului celui viu! 15Și tocmai
de aceea este El Mijlocitorul
unui legământ nou, pentru ca
5:61 Pet. 3:18
, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei
ce au fost chemaţi să capete veșnica moștenire care le-a fost făgăduită. 16În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. 17Pentru că un testament
nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l-a făcut. 18De aceea
și întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge. 19Și, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat
sânge de viţei și de ţapi, cu
apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul 20și a zis: „Acesta
este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.” 21De asemenea, a stropit cu sânge cortul
16:14-16,18,19
și toate vasele pentru slujbă. 22Și, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; și
fără vărsare de sânge, nu este iertare. 23Dar, deoarece chipurile
lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseși lucrurile cerești să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea. 24Căci
Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul
adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se
înfăţișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuși, ca marele preot
care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, 26fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârșitul
veacurilor, S-a arătat o singură dată
ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa. 27Și
, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar
după aceea vine judecata, 28tot așa, Hristos
, după ce S-a adus
jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora
, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor
ce-L așteaptă.
101În adevăr, Legea, care are umbra
bunurilor
viitoare, nu înfăţișarea adevărată a lucrurilor, nu
poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiţi
pe cei ce se apropie. 2Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoștinţă de păcate? 3Dar
aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; 4căci este cu neputinţă
ca sângele taurilor și al ţapilor să șteargă păcatele. 5De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; 6n-ai primit nici arderi-de-tot
50:8Is. 1:11Ier. 6:20Amos 5:21,22
, nici jertfe pentru păcat. 7Atunci am zis: ‘Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!’” 8După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit și n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi-de-tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege), 9apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. 10Prin
această „voie” am fost sfinţiţi noi, și anume prin
jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna. 11Și, pe când orice preot face slujba în fiecare
zi și aduce de multe ori aceleași jertfe, care
niciodată nu pot șterge păcatele, 12El
, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu 13și așteaptă de acum ca vrăjmașii
Lui să-I fie făcuţi așternut al picioarelor Lui. 14Căci printr-o singură jertfă El a făcut
desăvârșiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. 15Lucrul acesta ni-l adeverește și Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: 16„Iată legământul
pe care-l voi face cu ei după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor”, 17adaugă: „Și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” 18Dar, acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. 19Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele
3:12
lui Isus avem o intrare slobodă
în Locul Preasfânt 20pe calea
14:6
cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El, prin
perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, 21și fiindcă avem un Mare Preot
pus peste casa
lui Dumnezeu, 22să
ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină
, cu inimile stropite și curăţite de
un cuget rău și cu trupul spălat
cu o apă curată. 23Să
ţinem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios
10:131 Tes. 5:242 Tes. 3:3
este Cel ce a făcut făgăduinţa. 24Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. 25Să nu părăsim
adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, și cu
atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie
. 26Căci, dacă
păcătuim cu voia, după
ce am primit cunoștinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27ci doar o așteptare înfricoșată a judecăţii și văpaia
3:82 Tes. 1:8
unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. 28Cine
a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia
19:15Mat. 18:16Ioan 8:172 Cor. 13:1
a doi sau trei martori. 29Cu cât
mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări
sângele legământului cu care a fost sfinţit și va batjocori
pe Duhul harului? 30Căci știm cine este Cel ce a zis: „A
Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Și în altă parte: „Domnul
135:14
va judeca pe poporul Său.” 31Grozav
lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! 32Aduceţi-vă
aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi
, aţi dus o mare
luptă de suferinţe: 33pe de o parte, eraţi puși ca priveliște
în mijlocul ocărilor și necazurilor și, pe de alta, v-aţi făcut părtași
4:141 Tes. 2:14
cu aceia care aveau aceeași soartă ca voi. 34În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă
și aţi primit cu bucurie răpirea
averilor voastre, ca unii care știţi că aveţi
19:21Luca 12:331 Tim. 6:19
în ceruri o avuţie mai bună, care
10:32
dăinuiește. 35Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire! 36Căci
aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta
ce v-a fost făgăduit. 37„Încă
puţină, foarte puţină vreme, și Cel
ce vine va veni și nu va zăbovi. 38Și cel neprihănit
va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.” 39Noi însă nu suntem din aceia care
dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă
pentru mântuirea sufletului.
